"Ați fost la o petrecere?" întreaba Seokjin puțin surprins lasand cana cu ceai pe masă.
Seokjin le-a făcut o vizita surprinsă acum câteva minute, iar acum stăteau amândoi savurându-și ceaiul proaspăt făcut Taehyung divulgând-ui ca ieri sau distrat.
"Da, prietenul lui Jungkook, nustiu cum îl cheamă la invitat, iar hybridul tău ma luat cu el"
"Prietenul lui Jungkook?" întreaba putin îngândurat încercând sa își aducă aminte dacă brunetul avea măcar prieteni. "Oh, hybridul jaguar, da îl cunoscut, Lee parca îl chema"
"Da el, a făcut o petrecere, era ziua lui? Oricum ne-am dus la acea petrecere și crezi sau nu era plină de hybrizi pradatori și cei slabi acompaniați de stăpânii lor"
Spuse lăsându-se cu spatele de scaun un oftat lung parasindu-i buzele.
"Da, cand e ziua unui hybrid aproape toate rasele de hybrizi sunt invitați, am fost și eu cu Jeongguk acum ceva timp" pufnise amuzant aducându-și aminte de acea zi plină de nervi din cauza brunetului ce nu se oprea din a face prostii.
"Ok, deci aseară sau cam întâmplat câteva chestii ne explicabile dacă sa zic așa" se opri luand o gura de aer, punându-și coatele pe masă, rezemandusi capul de mâna sa.
Ii era greu sa explice asta faptul ca unele nu prea ii intra in minte dar totuși câteva secvențe erau si credeți sau nu se simntea jenat si încă confuz.
"Cum adică, ce sa întâmplat?" întreba blondul bulverisat aproiindu-si chipul mai aproape pentru a îl auzi mai bine.
"Nustiu ce sa întâmplat si ma tem sa zic ca Jungkook sa nu audă" ochii fugise spre usa camerei de oaspeți temându-se ca brunetul va auzi tot si nu era pregătit sa îl înfrunte, nu acum, când încă era confuz de ce se întâmplase intre ei.
"Tae, nu îți face griji chiar dacă hybrizii au un auz sensibil, Jungkook nu o sa ne audă, dacă vorbim in șoaptă" spuse pe un ton mai mic încurajându-l din privire ca e in regula sa zică.
Taehyung privi ultima dată usa de un cafeniu închis, suspinând slab si fixandu-si ochii cu a prietenului sau.
"Eu si Jungkook ne-am sărutat si ei bine..."
Seokjin amuțise când cuvintele ii părăsi buzele, analizandui chipul usor roșu, mărindu-și ochii după ce a intales într-un sfârșit.
"POFTIM??"
"Shhh,sh,sh hyung te rog" se panica acoperindu-i gura rapid ca sa nu îl audă Jungkook.
"Cum adică tu si Jungkook vati sărutat, si ce vrea sa in semne 'ei bine' vati tras-o??"
"Hyung!" își ascunse fața rapid simntind cum obrajii incepeau sa se încălzească de rușine. "Nu am făcut-o, adică sa-r fi ajuns la asta dacă eu nu opream" continua încă cu chipul ascus.
Imaginile din acea seara ii trezea din nou ceva in stomac ce îl deranja. Toate atingerile, săruturile încă se simnteau ca o fantoma pe pielea sa. Momentul când se priveau in ochi, atât de adânc, in timp ce Jeongguk se dadea mai jos sarutandui fiecare porțiune de piele, fără sa își ferească privirea. Încă avea semnele pe care le-a făcut, si-a verificat corpul după ce din greșeala apăsase fără sa vrea, simțind cum un fior de durere ii acoperise trupul.
La fel si pe gât dar a putut sa le acopere cu fond de ten special pentru asta. Nu întrebați de unde Taehyung le avea, pur si simplu a simntit nevoia sa îl procure iar acum era bucuros ca la scăpat de o scena jenanta.
"Stai puțin Taehyung trebuie sa procesez toate mm....informațiile care le-ai zis"
"Știu ca e greu de crezut hyung nici mie nu mia venit sa cred după ce sa întâmplat, am crezut ca a fost doar o halucinație de a mea, știi ca nu prea sunt eu după ce beau"
Seokjin incuviintase din cap, dar tot era confuz si puțin șocat?
Jeongguk niciodată nu ar fi făcut așa ceva, adică îl URA pe Taehyung. Chiar nu știa ce sa zică.
"Eu...sunt puțin luat prin surprindere" recunoscu ciufulindu-și scurt parul.
Liniștea se așternuse intre ei, inca pe gânduri despre ce sa întâmplat. Nici unul nu aveau cuvinte ce sa zică, iar un anumit hybrid stătea lângă usa bucătăriei privindu-i pe amândoi in parte.
Era confuz despre liniștea dintre ei, când câteva minute in urma se auzeau zgomote. Încă îl durea capul și a venit sa ii ceara satenului o pastila.
"Ce-i cu voi?" vocea răgușită ia făcut pe amândoi sa tresară Taehyung sărind ca ars de pe scaun cu ochi mari.
La auzit cumva?? De ce stătea in liniste?? De ce nu la auzit când a venit!!
Inima începea sa ii bubuie pana in urechi, sângele inghetandui in vene.
"Ce se întâmpla aici?" maraie de data asta suspicios ochii fiindu-i numai pe Taehyung.
Seokjin fu primul ce sparse liniștea ridicându-se in picioare.
"Nimic Jungkook vorbeam și noi"
"Despre ce?"
"Nimic interesant"
"Ești sigur după reacția lui Taehyung vorbeați ceva intens"
Taehyung își mari ochii mai mult sudoarea cazandui de pe frunte, iar mâinele incepeau sa ii tremure.
"Sa speriat, știi ca lui ii este frica de hybrizi iar tu lai luat prin surprindere"
Jungkook încă nu era satisfăcut de ce auzise facand pași mai aproape de satenul împietrit cu mâinele încleștate in hanoracul sau încercând sa privească oriunde doar la brunet nu.
"Jungkook stai pe loc" blondul îl prinse de gulerul tricoului așa făcându-l sa se oprească și sa primească atenția lui încruntată. "Nu îl mai speria pe Taehyung, am zis ca am vorbit ceva și tu lai luat prin surprindere atât"
"Și despre ce ați vorbit ma rog de ați tăcut câteva minute?"
Seokjin dădu dezaprobator din cap tragandul pe brunet departe de Taehyung ajungând in partea cealaltă de masă poziționându-se in fața lui cu mâinele la piept.
"Știi uneori când povesteați ceva e și normal sa nu mai ai, așa ca taci pana îți vine in minte din nou o temă de discuție, și dacă vrei sa îți luminez creierul am vorbit despre viața lui, cum la munca mea și ce se mai întâmpla intre voi de când stați impreuna, merit sa știu ca stăpânul tău ce progrese au apărut"
Jungkook își incruntase sprâncenele privindu-și stăpânul in ochi după mutându-și pe satenul încă împietrit ce avea ochii puși pe el. Nu era prost a auzit discuția lor dar nu avea de gând sa o zică, și se simntea trădat ca Seokjin îl minte fix in față, negând defapt adevarul.
"Crezi ca sunt prost, crezi ca eu nu am auzit despre ce vorbeati, hyung ma știi foarte bine, de ce ma minți?"
Taehyung cât și Seokjin au ramas stană uitand sa mai respire. Satenul vroia pur si simplu sa se bage in pamanat și sa nu mai iasa niciodată. Nu ii venea sa creadă ca Jungkook ia auzit, la naiba acum ce o sa se întâmple de acum in colo, trebuia sa își tina gura si sa ii zică blondului când era sigur ca numa ei doi erau.
Era alb ca varul la față inima bubuind și mai puternic.
"Ok îmi pare rău, ar fi trebuit sa știu ca tu auzi totul chiar și in șoapte, dar Taehyung ma rugat și..."
"Am intales nu trebuie sa continui, oricum nu am fost eu cel de aseară așa ca norocul tău ca nu îmi aduc aminte și nici nu îmi pasa, am venit doar sa își cer o pastila de cap"
Taehyung chiar sia simntit cum inima se fărâma, străpunsă de mii și mii de ace dureroase. Niciodată nu sa gândit ca câteva cuvinte il va face sa plângă. Îl durea faptul ca chiar dacă nu sa întâmplat ceva mai mult aseară, Jungkook nu-i păsa. Poate nu tine minte dar se aștepta măcar sa ii reproseze ceva dar nu sa gândit ca asta.
Jungkook luase pastila ce ii dăduse Jin și plecase înapoi in camera. Seokjin la privit pe saten trist simntindui durerea din inima.
"Tae îmi pare rău"
Taehyung luase o gura de aer începând sa rada fortat si sec.
"Nu îți face griji hyung, dacă lui nui pasă mie de ce mi-ar păsa, a fost doar o mișcare prosteasca" se întoarse cu spatele știind ca va începe sa plângă.
Blondul oftase slab luandul in brațe, inspirând adânc când simțise cum puloverul sau începea sa se ude din cauza lacrimilor din ochii satenului, stragandul strâns.
"Știu ca tea durut tare, sperai ca se va schimba intre voi ceva după acea noapte, dar te rog nu pune la suflet mai devreme sau mai târziu Jungkook o sa își amintească, întodeauna a fost așa"
După o noapte de distracție abia după câteva zile brunetul își aminti ce făcuse seara respectiva.
Taehyung se dezlipi încet de prietenul sau, luand o gura de aer și expirând-o lent. Chiar și dacă își amintește ce o sa se schimbe? Jungkook îl urăște, îl vrea mort, după o noapte ce o sa se întâmple?
"Haide Tae nu te mai gândi la asta, Jungkook nu stie ce a pierdut" rase blondul făcându-l pe cel mai mic sa schițeze un zâmbet. "Pramatie de ce nu miai spus ca îți place de hybridul meu?" tonul i se schimbase brusc, Taehyung privindul și ridicându-și o sprânceana confuz.
"De unde ai auzit ca îmi place de el?" întreba iritat ne vrând sa își arate defapt rușinea ca a fost prins.
"Crezi ca nu am vazut, uite nimeni nu plânge dupe ce este refuzat"
Taehyung închise ochii încercând sa se calmeze. Jin îl citea ca pe o carte și și-a arătat durerea fără sa isi dea seama.
"Nu am plans" forța un zâmbet facand cale in toarsa și ieși din sufragerie cât de repede putu.
"Yaaa, ce fugi așa știi ca nu poți scapa de adevar!" blondul merse după el prizandul de brat și întorcându-l spre el privind ochii mari de cățeluși si buzele într-un botic de rățușca.
"Dar nu fug am zis ca nu am plans, mi-a intrat ceva in ochi" ah cât de mult mintea, Jin si-a dat seama dar tot nu îl va lăsa așa...ce naiba?
Taehyung se apropia de el și fără măcar sa clipească sa lăsat in jos ieșind din mâinele sale și fugi pe usa afara Seokjin fiind șocat dar își reveni rapid luând-o la fuga după el.
"O sa te prind Tae chiar dacă îmi va luat toată ziua, ma auzi?!!"
Satenul zâmbea pana la urechi fugind in jos pana ieșise din bloc. Demult nu mai rase așa și se simntea foarte bine.