După toată ziua petrecuta doar prin secția de poliție, Taehyung fiind oficial stăpânul temporar al hybridului, satenul doar ce intrase in casa, lasându-l pe brunet sa intre și sa închidă după usa din urma sa. Seokjin trebuia sa plece la munca dar ia promis ca mai in seara ii va face o vizita, pentru a vedea ce fac. Jungkook dispăru in camera de oaspeți fără nici un cuvânt, iar Taehyung deloc nu se supăra.
Chiar mai mult era bucuros ca își va începe din nou ora, adică ora de arta. Jae se pare ca vorbise cu profesorul sau și înainte de toată ii transmise însănătoșire, și apoi ia spus ca avea o tema, pictura in alb negru, putea fi orice desen nu conta doar sa fie predata pana la sfârșitul săptămânii, iar cum mâine avea chiar arta, a decis ca își va face tema, mai ales ca hybridul nu dadea șanse sa iasa din camera.
Lingandu-și buzele crăpate, Taehyung isi lasase cățelul sa fuga la bolul cu apa, in timp ce el se indrepta spre bucătărie. Dacă totuși timpul sau va fi ocupata cu pictura, va trebui sa facă ceva de mâncare, ca sa nu lase hybridul înfometat.
Așa ca după 40 de minute Taehyung închise focul punand capacul pe mâncarea proaspăt preparata și scrise pe un bilețel cu litere mari pentru a vedea hybridul. Nu vroia sa îl deranjeze mai ales ca deja simntea ca la o bucata de noapte se va trezi ca vrea afara, așa ca Taehyung vroia sa își facă cât mai repede pictura pentru a nu fi fortat de hybrid și după sa nu aibă ce preda mâine.
Arucand o privire scurta spre usa unde se afla hybridul, Taehyung lasase un oftat intrând in propria camera. Și-a scos șevaletul impreuna cu pensulele, ce le așezase in micul loc special din lemn, învârtindu-se câteva secunde prin camera pentru a fi sigur ca avea tot ce ii trebuie.
Avea o imagine in creierul sau dar era mult prea copilăroase așa ca satenul renunțase, muscandu-și buza de jos încercând sa se gândească la un desen perfect. Ochii ii avea lipiti de geam, privind soarele galben ce arunca razele prin draperiile puțin trase. Încă o imagine i se tipari in creier dar tot nu era ce își dorea.
La naiba cu toate astea, nici nu putea sa se concentreze. Faptul ca avea un hybrid de aproape 2 metri in camera alăturată nu-l ajuta deloc. Nici nu știa cum va dormi nopțile știind ca se va trezi sugrumat, era posibil. Inchizandu-și ochii încercase sa înlăture problemele pentru un moment fără sa conștientizeze ca mâna deja începea sa traseze singur liniile pe pânza alba. Deseori nu își dadea seama ce pictează, pur și simplu mâna lucra singur.
O briza răcoroasă ii lovi corpul după câteva ore, Taehyung lasand creionul negru pe masa, și întorcându-și confuz privirea spre usa doar ca sa tresare câteva secunde când ochii negri de șoim îl privea. Jungkook era rezemat de ramura ușii cu brațele incrutisate la piept și cu o sprinceana ridicata avand ochii fixați pe pictura sa.
"Mai nou sunt și model acum?" întreaba cu un pufnet făcându-l pe saten sa își apropie sprancele întorcându-se brusc spre șevalet.
Ochii i se mărira când își privise munca de câteva ore. Nici măcar nu și-a data seama ce desena. Jeongguk era îmbrăcat in hainele sale negre cu urechile la vedere și cu coada in aer, însă lângă el era mic laborator cu multe ustensile de torturat. Și faptul ca acolo ca o umbra era un mic copil, cu ochii mari și umezi privind ceva.
Taehyung șocat a făcut un pas in spate complet îngrozit de ce desenase. Nu a vrut asta, nu știa de ce tocmai pe el la desenat, Seokjin ii povestise când in copilarie Jungkook fusese torturat dar niciodată nu
sa-r fi gândit ca ar fi desenat așa ceva.
Brusc se întoarse spre hybrid vrând sa își ceara scuze dar tresari când se trezi cu brunetul in fața lui putând sa ii simnta mirosul parfumul bărbătesc ce ii invadase nările.
"E-Eu nu am-am vrut, îmi pare rău" spuse lăsându-și rapid ochii in pământ simntind cum vina ii mânca stomacul.
Probabil ia trezit câteva amintiri din acei ani iar Taehyung la naiba dacă nu se simntea prost acum.
"Calm, nu îmi pasa oricum ce faci cu desenul tău, pana la urma am uitat de acele zile" spuse pe un ton calm hybridul trecând pe lângă el și privind pânza acum colorata in alb negru.
Într-adevăr părea ca se simntea in acei ani îngrozitori însă ia pictat și comportamentul de pe acum. Taehyung a arăta teama si ingrozirea când a fost copil, si puterea si dominanta când era adult. Ceva intersant.
"De ce mai desenat?" întreaba încă cu ochii pe acel desen, urechile tresarind când auzise mișcare in spatele sau semn ca satenul se apropia.
"E p-pentru o tema la facultate" rosti pe un ton micuț încercând sa ignore privirea ce o avea acum pe el, concentrându-se si el la desen încă neviindui sa creadă ca a putut desena asta.
"Nu îmi place sa ma arați in grupul tău de fraieri" tonul hybridului se schimbase in unul mai dur, satenul scâncind si muscandu-si buza de jos.
"O-Ok o....o sa fac altceva" se grăbi sa ascundă pictura da mâna hybridul la oprit forțându-l sa se întoarcă cu fața spre el.
"E târziu, poate nu ai observat dar e deja trecut de 10 seara, Seokjin a fost aici dar erai prea concentrat in arta da stupida așa ca a plecat"
Satenul se simntea rănit dar ochii brusc i se mărira când a auzit ca prietenul sau a fost aici si nici măcar nu auzise usa de la intrare. La naiba acum se simntea si mai prost.
Își luase rapid telefonul in mâna tastandui un mesajul prietenul sau, sperând sa nu fie suparat.
Un oftat de usurare ii părăsi buzele, lasand telefonul pe masa și după privind hybridul in ochi.
"Tu ce faci in camera mea?" întreaba acum conștietizând ca hybridul se afla in camera lui fără motiv.
"Nu ai mai data semn de viața de câteva ore așa ca am venit sa văd dacă mai respiri" da din umeri ascuzandusi mâinele in buzunarele pantalonilor privindul din profil.
"De ce? Îți pasa de mine sau ce?"
"Nu" răspunde scurt și plictisit. "Doar ca nu vreau eu sa fiu tras la răspunde de Jin dacă ti se intampla ceva, știi sentimentele mele pentru tine nu sau schimbat însă de dragul stăpânului meu ma voi abține și pe moment voi uita de toate treburile mele in a te șterge din viața" spuse și părăsi camera, Taehyung ținându-și câteva secunde repiratia pentru a își calma inima ce din nou o simnti străpunsă dureros de cuvintele hybridului.
După câteva secunde brunetul își făcu din nou apariția provocându-i o ridicare din sprânceana a satenului.
"Și despre desenul tău, poți sa faci ce vrei cu el, oricum nu îmi pasa" si părăsi din nou camera, Taehyung sincer încercând sa se calmeze iar.
***
A doua zi dimineața, Taehyung era deja trezit îmbrăcat si gata sa plece la facultate. Sa asigurat ca hybridul avea ceva de mâncare cât timp lipsea, la fel si cățelul sau.
"Ce faci zgomot atât de dimineața?" hybridul își facu apariția cu o fața somnoroasa si iritată, parul fiindu-i in toate direcțiile iar o ureche era întoarsă caraghios.
"Scuze, doar ca eu plec la faculta..."
"Bine drum bun" îl opri din vorbit intrând înapoi in camera trântind si usa după el.
Taehyung își închise ochii injurandul in minte si își sarutase rapid cățelul pe cap ieșind după din casa.
Îl inerva. Nici măcar in propria casa nu putea sta normal. Ajugand la facultate prima ora avea arta, primind multe aplaude de la profesorul sau cât si de la colegi, fiind foarte captivanți de pictura sa. Desigur ia dat câteva întrebări despre cum se simntea si despre desen si ce reprezintă dar satenul refuzase politicos pentru ca era sigur ca hybridului nu-i placea sa vorbească despre viața sa pe care a fost obligat sa o treacă. A rezumat doar ca a desenat-o așa fără motiv, iar profesorul la felicitat.
Acum se afla in pauza de masa impreuna cu Jae. Sau întâlnit întâmplator pe hol si au ajuns sa stea sub umbra arborelui unde sau cunoscut prima data.
"Te simnti mai bine?" întreaba roscatul luand o gura din pastele sale fiind totuși atent la saten.
"Da, mulțumită fratelului tău" spuse cu un zâmbet făcându-l pe băiat sa rada scurt.
"Fratele meu e cel mai bun, sa vezi numai cum e sa trăiești cu un doctor, nici nu pot strănuta normal ca ma trezesc cu el lângă mine crezând ca am febra, o durere in fund zic eu"
Taehyung incepu sa rada cu putere cât de amuzant era defapt Ken. Ii părea rău dar asai când ai rude cu astfel de meserie, măcar ai incredere dacă ceva rău se întâmpla și ai pe cineva lângă tine, care te poate ajuta fără minciuni.
"Mi-as fi dorit sa am și eu un frate așa de intalegator" un oftat ii părăsi buzele gândurile fugind rapid la fratele sau.
Da Taehyung avea un frate, era mai mare ca el dar lumea spunea ca arată ca doua picături identice. Nu sau intales niciodată, încă de când erau mici, de aceea a decis sa se rupa de familia lui, ii țineau partea lui decât lui Taehyung.
"Ai un frate?" întreaba curios lasand furculița și luand o înghițitura din apă.
"Mhmm, doar ca nu ne intalegem"
"Știu ca e nu e frumos sa intreb, mai ales când sunteți rude dar de ce?"
Satenul se rezemase de scoarța copacului gândindu-se dacă ar trebui sa ii spună sau nu, nici măcar Seokjin nu știa adevăratul motiv a întoarcerii lui din Anglia.
"Nu ne intalegem de mici, mama și tata îl preferau mai mult pe el, iar de fiecare data cand Hun făcea ceva dădeau vina pe mine, așa ca am decis sa rupt orice legătura cu ei oricum nici relația mea cu părinții nu e buna" da din umeri forțându-se sa nu își lase lacrimile sa curgă.
Nu avea putere sa spună motivul real, nu vroia sa își aducă aminte. Prefera sa uite pentru todeauna ca a avut o familie, mai ales ca a avut un frate.
"Oh îmi pare rău, probabil îți este greu sa spui asta" rosti cu vina roscatul, Taehyung fiind rapid in al liniști fluturandu-si mâinele.
"E ok, oricum a fost demult"
Jae incuviintase din cap decizând ca nu era treaba lui, așa ca au stat liniștiti pana ora următoare a început, schimbându-și unul altuia numărul faptul ca au început sa se intaleaga.
Când a intrat in casa primul lucru a fost sa lase un țipat când hybridul se teleporta in fața lui, cu urechile in aer tresarind la fiecare respiratie accelerata ce ii părăseau buzele satenului.
"Ce naiba ai?!" se rasti băiatul încercând sa își calmeze inima trecând pe lângă hybrid.
"Vreau afara" spuse urmărindu-și stăpânul temporar pana in bucătărie.
"Așteaptă puțin măcar sa mananc ceva și după ieșim" rosti punand mâncarea pe foc pentru a o încălzi.
La picioare ceva pufos se mișca satenul zâmbind și lăsându-se pe vine, mangaindui capul cățelului sau.
"Stai puțin și tu Yeontan, o sa ieșim după ce mananc" ii săruta căpușorul, cățelul dând din codița entuziasmat.
Jungkook urmarea totul de la usa, provocându-i o rostogolire a ochilor. Unde era Seokjin, el întoteauna se comporta așa cu el când venea de la munca.
"Tu nu mănânci?" întreaba satenul făcându-l sa își fixeze ochii cu a lui, coada mișcându-se lent aproape de pământ.
"Ba da"
"Ok"
Așa ca Taehyung trebuia sa își sacrifice portia pentru ca era prea putina și trebuia sa hrănească hibridul ce mânca mult, foarte mult.