Nu știu dacă capitolul e reușit ori măcar intales dar sper sa va placa.
In unele dati ar fi stat bine mersi in parcul ala plin de hibrizi netoți și slabi, dar acum Seokjin se pare ca uitatse de el. Încă se aflau in spital, iar Taehyung se pare ca nu sa trezit. Dormea profund timp de 3 zile, doctorul zicând ca e o mica coma din cauza ca fusese lovit destul de tare la cap. Pentru norocul tău mai bine nu teai trezi, gândi hibridul stand lângă usa, cu brațele incrutisate la piept privind încruntat spre stăpânul sau cum ii puse mai bine pătura peste el, intepartandui firele din fața ochilor.
"Haide Tae te rog trezește-te, au trecut 3 zile, 3 zile!!" spuse pe un ton răgușit din cauza plânsului.
Jeongguk pufnise scârbit ieșind din camera. Nu vroia sa fie martor la scena lacrimogena. Sa rezemat cu spatele de perete, cu privirea in podea, sprâncenele încă fiind intr-o incruntatura urata.
Nu-i convenea, se simntea trădat, lăsat la o parte. Presupusul sau stăpân avea grija de altcineva decât de el. Chiar și dacă erau prieteni încă sa îl fi luat in grija tot simntea ca Taehyung se băga.
Își puse buzele intr-o linie dreapta, lovindu-si obrazul interior cu limba. Dintre toate zilele se simntea singur, vroia sa plece dar nu putea fără stăpânul sau. Nu vroia sa ii facă probleme și sa îl ia de lângă el. Nu putea asta sa facă chiar dacă ura pentru acel saten creștea cu fiecare zi.
"Yoo Koo" o voce cunoscuta îl făcu pe brunet sa își ridice privirea, zarindul pe hibridul pantera cu stăpânul sau in spate.
Și-a aplecat capul in semn de salut așteptând plictist ca cei trei sa se apropie, da era și acel rozaliul bogat aici.
"Cum e Tae?" întreaba îngrijorat bogătașul arucand ochii spre usa unde se afla satenul, Jungkook dând nepăsător din umar.
"Intra și o sa vezi, nu sunt obligat sa îți dau informația".
Jimin își incruntase sprâncenele privindul câteva secunde pe hibrid.
"Ai dreptate o sa aflu singur, nu o sa am nevoie de informația ta buna de nimic" spuse facand cale întoarse, intreptandu-se spre usa și intrând fără sa zică ceva din urma fiind Yoongi.
Hoseok ramase in hol privindul confuz pe hibridul ce scrâșnise din dinți pumnii inclestandu-se dureros. Venele de pe maini încep usor sa se umfle iar coada se balansa rapid in aer semn ca era nervos. Mai avea puțin pana sa își arunce toată furia peste asistentele nevinovate ce treceau pe lângă ei pentru a se duce la pacienți.
"Jungkook ar trebui sa te calmezi" rosti dur când mai avea puțin sa loveasca o fata speriata ce rapid fugise de acolo, hibridul pantera ținându-l bine de mâna.
"Nu te baga" maraie smuciandu-și brațul de al hibridului întorcându-se cu totul spre el. "Nu e treaba ta asa ca nu te baga!"
"Ba bine ca e treaba mea idiotule, dacă faci ceva greșit, dacă rănești pe cineva, Seokjin nu o sa poată sa te salveze, o sa te ieie departe de el intalegi!?"
"Nu îmi pasa!" își ridicase totul atât de puternic încât ferestrele aveau puțin sa se spargă.
"Eu cred ca da, îți pasa încât nu vrei sa fii departe de Jin, dar dacă o duci asa mai departe o sa ajungi pe mâna justiție și cine stie chiar de unde tea luat!" ii urla in față, brunetul inchizandu-și ochii, lovindu-si obrazul cu limba.
Amintirile din acel loc, amintirea groaznica ce ia provocat traume timp de 17 ani ia invadat mintea. "Casa sa" unde a fost doar folosit si experimentat de acei oameni groaznici, care pur si simplu se distrau făcându-i numai rău.
Dacă nu ar fi fost Seokjin, dacă nu ar fi plătit pentru a îl lua in grija lui, nu ar mai fi fost aici, ar fi inca in acel loc plin de coșmar. Și in momentul acesta ura ca Hoseok avea dreptate, puțin sa își iasa din minți, si ar fi ajuns iar unde a fost.
Inspirase încet încercând sa își calmeze furia ce ii da târcoale, sprijinindu-se cu spatele de perete. Trebuie sa se controleze pana nu va fi prea târziu.
Hoseok oftase ușurat când văzuse ca Jungkook se calmase așezându-se pe scaunul de lângă usa unde se afla satenul.
Și tot vorbind de Taehyung era foarte curios de ce hibridul puma îl ura. Da Yoongi ia spus de asta, si prin observările pe care le-a făcut a văzut ca Jungkook avea ceva cu el.
"Te-ai calmat?" întreaba privindul din cap pana in picioare cu o sprânceana ridicata.
"Mh" murmura cu ochii închiși.
"Poți sa imi răspunzi la o intreb..."
"Dacă e vorba de Taehyung, nu" rostise făcându-l pe hibridul pantera sa își lipească buzele intr-o linie dreapta.
"De ce îl urăști asa tare?" ii ignora refuzul primind atenția brunetului, ce nu prea era fericit.
"Nu vreau sa vorbesc despre asta, nu sunt obligat și nu te interesează, îl urasc și atât accepta"
"Trebuie sa fie un motiv sa îl urăști atât de mult, noi hibrizi pradatori avem câteva ieșiri violente dar suntem și prietenoși după ce ne încredințam in oameni, eu chiar și tu nu am avut incredere in stăpânii noștri dar uitate și tu unde am ajuns acum, și faptul ca Taehyung e adorabil si plin de scântei prietenoase, pana si eu am ajuns sa îl simpatizez de ce tu nu o faci, nu tia făcut nimic, nu tea înjosit, nu tia furat stăpânul, băiatul ala incerca sa facă o relație cu tine!"
Brunetul se dezlipise de perete nervii de mai devreme ivadandui din nou corpul. O data vroia ca nimeni sa nu își bage nasul, sa își trăiască viața fără sa pună întrebări stupide.
"Veziti in pula mea de viața ta si nu tea mai preocupa de a mea, nu am nici un motiv, pur si simplu îl urasc, nimeni nici Seokjin nu o sa ma facă sa cedez, Taehyung a fost si va fi cel ce o sa îl urasc, si chiar sa ii iau viața dacă îmi invadează spațiu personal ori teritoriul, așa ca lăsați-o balta cu întrebările astea inutile" si plecase spre ieșirea din spital vrând sa traga puțin aer si probabil sa fumeze.
Faptul ca toți vor sa ii cunoască motivul, îl inerva la culme. Avea un motiv dar nu putea sa le zică nimănui, pentru știa ca aveau sa ii bage prostii in cap pana sa își dea seama de cele făcute. Îl ura încă de înainte sa îl cunoască și nu va specifica de ce.
***
Sunetul unui bubuit slab îl făcea pe saten sa murmura ceva indescifrabil. Corpul ii era amorțit iar capul îl durea puternic parca cineva dându-i o bâtă in creștet. Sa fortat sa își deschidă ochii pana într-un sfârșit reușind. Privise prin ceață locul unde se afla, dându-și într-un sfârșit seama ca era o camera de spital.
Ce sa întâmplat și de ce ma aflu aici, gândi chinuindu-se sa se ridice primul lucrul ce ii căzuse in ochii fiind Seokjin, ce vorbea ceva cu doctorul fiind cu spatele la el.
"Oh se pare ca sa trezit" auzise o voce iar in următoarea secunde se trezi cu blondul lângă el, luandul rapid intr-o îmbrățișare scurta lasându-l după aceia.
"Tae...Tae ma auzi, câte degete vezi, ma ții minte, știi cine sunt eu, Tae te doare ceva, doamne dacă nu ma recunoști, ce o sa ma fac, Tae ma ții min..."
"Hyung ce naiba" îl opri văzând ca începea deja sa se panicheze.
"Știi cine sunt!!" tipa luandul din nou in brațe însă lasându-l rapid știind ca încă simntea durere. "Nu ai idee cât de ușurat ma simnt ca știi cine sunt"
"De ce nu as sti, ce sa întâmplat, rectific de ce sunt într-un spital si de ce pari ca îți ieseai din mințit dacă nu te-aș recunoaște?" întreaba total nedumerit.
Nu tinea minte nimic, parca creierul sau se opri lasându-l într-un întuneric.
"Tu-Tu chiar nu ții minte?" întreba așezându-se răspund lângă saten.
"Nu?"
"Se pare ca creierul sau refuza sa ii aducă aminte cele întâmplate, Tae ai avut un accident , o mașina tea lovit destul de grav, ai stat in coma timp de 4 zile" doctorul își făcu simțită prezenta, satenul recunoscândul imediat.
Era Ken.
"A-Accident cum?" întreba speriat privindul rapid pe prietenul sau cerându-i o explicație.
"In ziua aceea ai venit in parc cu Yeontan și teai întâlnit cu Jungkook, nustiu ce tia zis dar când am vrut sa ma apropii ai fugit, team strigat dar tu nu ai reacționat și tea lovit mașina"
Taehyung și-a lăsat privirea in poala, încercând sa își aducă aminte dar creierul era pur ai simplu in ceata. Își imagina ce ia zis brunetul dacă a ajuns sa nu audă nimic. Acum începea și el sa îl urască dacă a ajuns sa stea in coma 4 zile.
"Probabil ceva ce îmi zice in fiecare zi" spuse oftand adânc.
"Seokjin eu trebuie sa văd și alți pacienți dacă vei avea nevoie de ceva, sa ma suni" blondul incuviintase din cap acum rămânând doar ei.
"Te simnti bine?" întreba cel mare îngrijorat privindu-și prietenul in ochi.
"Hyung uite îmi pare rău sa spun dar eu nu mai vreau sa am de a face cu hibridul tău, nu mai vreau sa fiu lângă el, sa vorbesc cu el ori când vei ieși tu sa fie și el, mam saturat sa îmi fie întoteauna teama"
Seokjin oftase trist știind ca avea dreptate. Poate era hibridul sau dar acum a ajuns prea departe.
"Știu Tae, o sa incerc sa nu va întâlniți atât de des"
"Multumesc hyung" ii zambise slab întinzându-se din nou in pat privind după spre geam.
Blondul decise ca avea nevoie de odihna așa ca ieșise din camera nu înainte sa ii sărute scurt fruntea.
Orele treceau, luna deja luminând străzile cu razele sale albe. Taehyung nu a putut deloc sa închidă ochii, avea doar mintea la hibrid. Era dezamăgit, nervos, speriat, nici măcar emoțiile nu ii dădeau pace chinuindu-l pana la epuizare. Nu mai vroia sa lupte, nu mai vroia sa afle, nu mai vroia nimic. Orice ar face, nimic nu se va schimba, va accepta faptul ca era un dușman pentru hibrid.
Telefonul incepu sa ii vibreze, satenul ridicându-se confuz in fund. Cine ar suna la ora asta. Cu greu își luase telefonul ce era pe noptiera de lângă patul unde stătea, pe ecran aparând un număr necunoscut.
Se gândi sa răspundă sau nu. De fel nu accepta când era un număr care nu se afla in agenda lui dar curiozitatea ii lovi pe spate apăsând iconița verde, după lipindusi telefonul la ureche.
"Alo?"
"Destul de greu"
O briza rece ii zburli parul de pe maini când cunoscuse vocea din spatele telefonului. Acea voce care ii făcea ca temerile sa crească pe zi ce trece.
"De ce ma suni?" ii răspunde pe un ton dur încercând sa nu își dea de gol tremurul din voce.
" Vino la cantina, trebuie sa discutam"
"De ce as face-o?"
"Vino pana nu vin eu sa te iau cu forța"
Satenul vroia pur și simplu sa rada. Vroia doar sa se joace cu el, iar Taehyung nu-i va pică in joc nu de data asta.
"Stai de parte de mine, nu o sa îți mai calc pe proprietate așa ca te-aș ruga și nici tu sa nu o faci" spuse închizând apelul.
Era bine ce a făcut? Adică da era bine, îl va lasa in pace. Totuși ceva in el îl avertizează ca nu ar fi trebuit sa facă asta. Nu ar fi trebuit sa ii închidă in față.
Usa sa deschis puternic Taehyung tresarind speriat arucand rapid ochii spre persoana ce intrase o teama fulgerandui creierul. Profilul hibridului ii sărise in față, bobițe de apa formându-se pe frunte simntind cum inima începea sa ii bată dureros in ureche.
"Ce-Ce vrei de la mine?" își făcu curaj sa intrebe buza de jos începând sa tremure avand puțin sa plângă.
"Vreau sa scap o data și pentru totdeauna de o insecta stupida" tonul sau era gros, adânca, ajugandu-i pana in sufletul satenului ce deja lăsase lacrimile sa ii ude obrajii.
"L-Lasă-mă in pace te rog, nu...nu îmi face rău"
Era îngrozit, frica serpuiduse pe spate dându-i un dinsconfort ca gheata. Mâinele ii erau împietrite, buza incepa sa tremure mai agresiv iar privirea devenea usor încețoșată cu fiecare pas făcut de hibrid. Simțea ca ceasul incepa din ce încet sa ticăie, avand sa se oprească odata cu apropierea hibridului, o data cu aporpierea moartei sale.
"A venit timpul ca lumea sa uite de tine"