☆ S t o r m ☆
"Nu-ți dori niciodată o viață ca în filme. De cele mai multe ori, ele au un final sfâșietor."
---Sevy e o trădătoare, mă plâng lui Mihai la masa de prânz a doua zi, mușcând supărată dintrun măr.
El râde.
---De ce spui asta?
Dis de dimineață m-a trezit. Fără nici un chef de viață m-a târât după ea la liceu, ca mai apoi să mă lase baltă. Îmi place că măcar a fost deacord să luăm prânzul împreună cu Mihai. Cantina e prea gălăgioasă pentru gusturile mele, și acolo nici nu se permitea să stăm la aceaiși masă cu un profesor.
Dar tot o trădătoare rămâne. Îmi aduc aminte că Mihai aștepta un răspuns, după un timp în care a stat și m-a privit atent.
---Numai din cauza ei am ajuns să stau în bancă cu netotul de Dominick!
De data asta, râdea și mai tare. Noroc că nu-l aude nimeni de pe hol, toți sunt la cantină ca oamenii normali. Numai nu noi. Noi ne pierdem vremea în cabinetul lui pe care am început să-l îndrăgesc din ce în ce mai mult. E liniște și comfortabil. Mi-aș petrece aici restul ultimului an de studii dacă ar fi fost după mine.
---Și cu tine ce s-a întâmplat? Ești mai vesel în ultima perioadă, trag concluzia observândui micuțul licăr din ochi verzi ca iarba după ploaie.
---Ți se pare doar, mă expediază cu o mână, rotinduse în scaun ca un puștan în detenție.
Pe cine crede că păcălește el? E evident că ceva s-a întâmplat. Poate l-a lăudat directorul, cine știe. Nu înțeleg de ce trebuie să se ascundă.
---La așa zile am ajuns, Mihai? Ți-ai făcut un obicei de a mă minți în ultimul timp. Parcă eram onești unul cu altul, îi aduc aminte cu o mină serioasă.
Oftează.
---Ai dreptate, îmi pare rău, dar chiar e nimic. Doar... am întâlnit pe cineva intrigant zilele trecute. O detectivă tare încăpățânată, atâta tot.
Iauzi! Pe cât de amuzant e felul în care se scoate, pe atât e de suspicios. Când avea de gând să ne spună?
---Și? Îl îndemn să continuie, curioasă din fire.
Îmi miroase a scânteia dragostei la mijloc. Ceva sigur s-a aprins între ei.
---Și nimic, astea sunt treburi de oameni mari. Povesteștemi mai bine cum ai ajuns să stai în bancă cu "netotul de vărmiu", mă imită clătinând din cap.
Nu îmi convine situația dar cedez. Pentru el și Jack mereu o fac.
---Totul a început la ora de biologie. Sevy nu se arătase prin preajmă nici la prima oră și...
---Stai, ce? Parcă v-am adus pe amândouă la școală. A chiulit chiar în prima săptămână? Se trezesc instinctele de frate mai mare în Mihai.
---Cam așa. În fine, mi-am ocupat singură o bancă în laborator și țineam locul de lângă mine rezervat pentru blondă. Ea nu a mai venit, lecția a început. Am crezut că am scăpat, dar am eu vreodată noroc în viată? Răspunsul e evident, fiindcă pe la jumătatea orei pe ușă dă buzna nimeni altul decât derbedeul. S-a răstit profa puțin la el că îl va lăsa corigent dacă nu trece testul din câteva săptămâni și l-a trimis să ocupe locul de lângă mine. Culmea, de parcă altele nu mai erau! Și asta încă nu e partea cea mai proastă.
---Care e partea cea mai proastă?
---Faptul că ne-a dat un afurisit de proiect de realizat până la sfârșitul lunii fix cu colegii noștrii de bancă! Mai bine mă împușcau deodată în cap, recunosc serioasă.
Asta nu se va numi viață, perioada în care va trebui să o petrec cu nătărăul, ci chin adevărat! Universul vrea să îmi dovedească că mereu acolo unde e rău, e loc pentru și mai mult rău. Rău ce vine tot la mine.
Și îmi fac griji și pentru Sevy, așa idioată cum e. Nu a mai dat nici un semn de viață de când am ajuns la școală și a dispărut, sub pretextul că are ceva de clarificat. Regret acum că nu am urmărito.
Dupa expresia gânditoare a celui din fața mea, poți să-ți dai cu ușurință seama că și lui îi trece prin minte același lucru.
Parcă simțind că mă gândesc la ea, telefonul îmi bâzâie în buzunar. E un mesaj pe instagram.
"Doamna Anderson vorbește la telefon. Am impresia că e un BĂRBĂT"
---Trebuie să plec, sar de pe masă imediat, culegândumi ghiozdanul abandonat la picioarele unei mese.
---Unde? Întreabă Mihai oprinduse din scris.
Când e vorba de doamna Anderson nu mai ai când răspunde la întrebări, așa că îmi i-au la revedere cu un gest al mâinii și verific încă o dată mesajul cu locația blondei.
O femeie singură la 43 de ani ce niciodată nu a avut vreo relație cu un reprezentant al sex-ului opus, bântuie holurile liceului de elită în căutarea vreunei victime. Bârfele despre ea circulă repede ca într-un carusel. Și despre mine știu că o fac. Aud numele meu la fiecare pas executat, dar nici că îmi poate păsa mai puțin.
Când mă uit la doamna Anderson am impresia că îmi văd reflexia peste 30 de ani. Voi îmbătrâni singură cu 2 câini întro cocioabă de tot rahatu'. Blonda sigur va fi căsătorită cu un bilionar până atunci, sau dacă are noroc, cu un dealer în devenire.
Că venind vorba de ea, o zăresc în spatele unei statui a fântânii arteziene. Pe masură ce mă apropii soarele mă bate direct în cap. Halal loc și-a mai găsit și Sevy să o spionăm pe profa de fizică.
---Storm, nu mai veneai?! Treci încoa, mă trage blonda de umăr să mă aplec. De parcă ar conta, oricum nu ne vede nimeni.
Îmi concentrez privirea asupra locului în care îmi indică cu degetul și mă încrunt.
---Nu văd nici o doamnă Anderson, doar idioții de Eden și...Dominick.
Beculețul mi se aprinde mai spre finalul frazei, și jur că o s-o omor! M-a păcălit să vin aici să mă uit la ei cum fumează.
---De ce era musai să mă chemi și pe mine? Dacă vroiai să-ți adimiri iubirea o puteai face și singură, să știi.
Îmi aruncă o privirea din acelea care îmi dau de înțeles că ori tac ori mă aleg fără un dinte. Încă mai am nevoie de ei, așa că ridic mâinile în defensivă. E mai periculoasă în perioada asta.
---Știi și tu că dacă îți spuneam adevărul nu mai veneai.
Are dreptate. Nu veneam.
Oftez și îmi îngustez ochii încercând să văd ce găsește ea așa interesant la cum își distrug ei plămânii cu subtanța toxică bine cunoscută. Doar privind fumul alb ieșindule pe gură îmi întoarce stomacul pe dos. Înghit senzația de greață din gât, nevrând să par mai ciudată decât sunt deja.
‐--Stau acolo de la începutul pauzei. L-am urmărit pe Eden toată dimineața. Sunt sigură că plănuiesc ceva.
---L-ai urmărit? O chestionez de-adreptul șocată. Se pare că a venit timpul să tai de pe listă și lucrul ăsta nebunesc de care nu o credeam în stare. Mai are rost să o întreb de ce ar face una ca asta?
E serioasă, deci cred că nu.
După ce a părăsito Cam, Eden a fost ca noua ei gură de aer. Lângă el zâmbea mai fericită, se distra mai bine, se bucura de viață așa cum ar fi trebuit să se bucure cu prima ei dragoste. Lângă el trăia pentru prima dată, iar în lipsa lui cred că nimic nu mai are sens. De-ar ști motivul real...cred că i-ar da cu drogurile în cap.
Am ajuns să îmi cunosc prietena ca pe cinci degete la mână. Știu că în sufletul ei Eden a fost mereu ceva mai mult. De asta vreau să o ajut. Dacă doar așa o pot vedea însfârșit fericită, atunci sunt dispusă să îndur orice, chiar și pe dobitocul fumător de la toate colțurile ce acum mai și rânjește privindumă de sus în jos.
---Fii atentă, îmi atrage atenția scuturândumă scurt. Vine cineva.
Spre mare mea surprindere, e o fată. Nu pare că ar fi o elevă. Zăresc un tatuaj cu fluture pe gâtul ei dezgolit și după structura feței aș zice că are pe puțin 20 de ani dar nu asta e relevant. Important e, ce naiba face aici?
Schimbă câteva cuvinte cu Eden, apoi cu Dominick ce se băgase în vorbă. Îi făcu cu ochiul, ea zâmbi jucânduse cu o suviță din părul curcubeu. Micuțul ăsta flirt mă dezgustă.
Într-un final îi întinde o foiță mică pe care cred că a scris numărul ei de telefon și se apropie de Eden, lipinduși buzele stacojii de ale lui. Rămân mută, nefiind capabilă să fac vreo mișcare. Totul s-a întâmplat întro secundă și a ținut vreo 3. Nu a respinso nici într-un fel, ba chiar i-a răspuns.
Dominick din dreptul lui pare la fel de șocat ca și mine. Privirile ni se întâlnesc și doar pentru o bătaie de inimă am impresia că se ascunde regretul în ochii întunecați ca noaptea, când îi lasă să cadă asupra lui Sevy.
Mă simt ca într-un film clișeic adolescentin. În filme, fata care e îndrăgostită mereu o rupe la fugă plângând sau face o scenă în văzul tuturor. Oh nu, Sevy!
Până să reușesc să mă întorc, ea deja se face dispărută. Lacrima căzută pe mâna mea e cea care m-a trezit la realitate și mi-a reamintit că la scena sărutul a mai asista o inimă. O inimă frântă.
O inimă ce se îndreaptă amenințătoare spre cei 3, gata să-i rupă cuiva capul. Asta mai zic și eu pauză de prânz!
Mă ridic și eu repede, pornind pe urmele ei. Cine știe ce îi trăznește în mintea aia când e geloasă.
Nu am realizat doar că până a ajunge la ei, mai am de trecut o piedică. Piedica aceasta având și un nume.
---Hey hey, unde te grăbești așa? Mă prinde de umeri stâlpul idiot de Dominick.
---Nu-i treaba ta, lasămă! Mă chinui în zadar să mă sustrag din strânsoarea lui.
Schimbul nostru de replici fu întrerupt de un sunet ascuțit. Recunosc prea bine acel sunet. Cineva a ars o palmă. Dă Doamne să nu o fi primit blonda!
Ne întoarcem amândoi spre scena parcă scoasă din filmele alea proaste de care vorbeam mai devreme și răsuflu ușurată când Sevy e cea cu barba sus, iar tipa cu capul întro parte.
---Ce dracu a fost asta? Țipă furioasă fufa.
---Aia a fost Sevy Geloasa, murmur pentru mine, deși aș putea jura că m-a auzit și derbedeul, fiindcă s-a încruntat amuzat.
Mă duce la umbra celui mai apropiat copac și mă trântește pe o bancă.
---Șezi!
---Nu sunt câine, mârâi printre dinți.
Dar dacă aș fi, cred ca aș fi unul al naibii de turbat, adaug în minte pentru mine. Atât de tare mă scoate din sărite! Nu putea rămâne naibii la locul lui?
---Vreau să ajung la prietena mea, lasămă să trec, ordon încă o dată încercând să mă ridic dar mă trântește înapoi, așezânduse de data asta lângă mine.
Urăsc atât de tare capul lui de dovleac necopt. Ce parte din "lasămă să trec" nu înțelege?
---Prietena ta va fi bine. Momentan e ocupată cu prietenul meu.
---Sper să se comporte frumos cu ea, că îl castrez! Țip amenințătoare.
Un grup de fete ce trec pe lângă noi își fac cruce, în timp ce pe el îl bufnește râsul.
---Mă îndoiesc că Sevy o să te lase. Are nevoie de jucăria lui să o facă fericită.
Universule, dă-le minte la proști! Îmi cobor privirea la mâna ce mi-o simt captivă de o alta, de o lopată mai degrabă, că mi-o astupă în întregime. Îi transpiră puțin, în comparație cu a mea care e ușor mai rece ca temperatura corpului meu. Mai are și niste vene groase și evidențiate ce pornesc de la încheietură în sus, încrucișânduse în 2 locuri...
Mă plesnesc mintal pentru prostia de care dau dovadă. El mă ține de mână și eu în loc să mă eliberez, stau să analizez cât de mișto sunt venele lui. M-am tâmpit de tot!
Parcă simțind că vreau să mă sustrag, mă strânge și mai tare, încruntânduse în același timp, dar privind în cu totul altă parte, la scena porumbeilor. Curcubeul a dispărut, a fugărito blonda probabil, acum rămaseră doar ei doi. Prietena mea își tot strânge pumnii șii desface, e extrem de frustrată. Sigur îl va pocni.
---Pământul către idiot, îmi dai drumul azi? Revin la mâinile noastre ce încă refuză să le descleșteze.
---Mâine, surâde parcă amuzat, răspunzândumi. Tocmai pentru că urăști atât de tare să fii atinsă, mă voi strădui să o fac cât mai des.
Clar, nu îi mai merg rotițele la mansardă. Mă fixează cu ochii întunecați ca cerul nopții, apropiindui parcă m-ai mult de mine. Nu realizez când suflare caldă mă izbește în față, dar cert e că îmi fură tot aerul. Nu îmi înțeleg corpul, de ce nu mai vrea să reacționeze în vre-un fel? M-a otrăvit cumva?
Nu, m-a hipnotizat. Ăsta e cuvântul.
---Recunoaște, îți place să mă uit doar la tine. Să profiți de toată atenția mea. Să îmi vezi ochii plimbânduse pe trupul tău... Putem rezolva asta, să știi.
Ce? Ce să rezolve?
---Dacă mă dorești atât de tare, îți pot oferi noaptea visurilor tale. Tot ce trebuie să faci e să mă implori.
Realitate m-a trezit ca un duș rece, smucindumă de lângă el. Nu îmi vine să cred că el chiar a încercat să profite de momentul meu de confuzie și să mă sărute! Cât de mârșav și idiot poate fi?
---Ascultămă, dar ascultămă bine, îl ameninț din picioare, asta făcânduma să par mai dominatoare. În viața ta să nu mai încerci să pui mâna pe mine! Eu niciodată nu implor și nici nu o voi face, mai ales în fața ta. Ești un îngâmfat idiot rău, bun doar de gură. Pun pariu că zăpăcitele cu care ai umblat nici nu mai știu cum te numești! Nu mă vei vedea niciodată atrasă de unul ca tine! Închei furioasă, întorcândui spatele.
Pot jura că l-am auzit aruncând un "mai vedem noi", dar am ales să îl ignor.
Trebuie să îmi găsesc prietena.
Și încremenesc în loc când o găsesc, dar nu oricum.
-Bravo, Sevy! Exclamă dobitocul din spatele meu bătând din palme.
M-aș fi așteptat la orice din partea ei, numai nu că îl va săruta. Se pare că filmele clișeice de liceu chiar nu au nici o treabă cu viața reală.
-Vrei să îi susținem și noi? Îmi șopteste vocea enervantă in ureche.
Doamne, cât îl pot urî!
Oare? :) Heey, aici Anoriz! Știu că nu obișnuiesc să zic câte ceva la sfârșit de capitol, dar de data asta am un motiv bine întemeiat. Aș vrea să vă aud părerile legate de carte, de personaje. Ce credeți că se va întâmpla mai departe?
Ce secret ascund Eden și Dominick?
Vor mai ajunge Sevy cu Eden împreună?
Îi va topi Dominick inima reginei zăpezilor sau se va lovi de un zid de gheață? :))
Mi-ar plăcea să vă aud părerea fiecăruia🤗