Dragostea e o Poveste Nouă

7~M-am ars.

O lume întreagă să-mi fi spus că voi ajunge vreodată martoră la un așa spectacol, nici în veci nu aș fi crezut.

Asist în premieră la un miracol de a lui Dumnezeu. Partea cea mai grea urmează în continuare, când amorezii își vor aduce aminte de lipsa aerului. Până atunci, îi lasăm să se piardă în flacăra momentului.

---Norocos Eden ăsta: 2 săruturi în mai puțin de 5 minute. Ce parfum de feromoni crezi că folosește?

Sunt conștientă de presiunea aplicată pe umărul meu abia acum, când mă apasă prea tare. Presiune insuportabilă ce vine de la brațul derbedeului de Dominick. Nu vrea să se crape pămăntul să-l înghită odată?

---I-ați cărămida de pe mine, cap sec, nu sunt băț de sprijin. Unde mă pot adresa ca să te fac să dispari definitiv?

Chicotul lui aproape copilăresc mă scoate și mai tare din sărite.

---Atât de repede vrei sa scapi de mine? Mă chestionează prefăcânduse șocat. Eu care am crezut că chiar mi-ai dus dorul.

Există multe lucruri pe lumea asta ce nu le suport dar cred că pe el îl fac cap de listă. De când a apărut, pardon, reapărut în viața mea tot ceea ce face e să își bată joc de mine.

Până să mai apuc să-i arunc vreo replică mai acidă ca acidul în sine, ne întoarcem simultan capul în direcția porumbeilor să descoperim că Sevy deja a dispărut, lăsând în urma ei un Eden șocat. Cred și eu, a șocat jumătate de populație. Abia aștept să îi aud explicația.

Îmi fac loc printre gloata de studenți, împărțind și primind coate în egală măsură. Nici nu îmi pasă că a sunat deja, tot ce mă înteresează în momentul de față e să aflu unde s-a evaporat prietena mea.

---Ce s-a întâmplat? Îl întreb imediat pe complice. Unde e Sevy?

Scutură din cap. Nu pot pricepe nici în ruptul capului ce bodogănește.

---Eden, amice, unde ți-e blonda? Se bagă celălalt idiot.

Lui pare să îi atragă atenția când îl întreabă aceiași întrebare , căci ridică capul de-a dreptul schimonosit de durere, de parcă 10 mii de pumnale cu sare i-au străpuns trupul. În realitate însă...

---M-mă urăște. Mă urăște! Rostește cu mai multă vlagă, de parcă abia conștientizează ce spune.

Mihai mi-a spus odată că unele cuvinte rostite fără conștiința noastră vor băga în pământ mai întâi pe persoana căreia i le-ai adresat, apoi pe tine însuți. Cât o să își mai muște Sevy degetele pentru prostia asta... care nici nu e adevărată!

---Nu te urăște, prostule, ea te iubește!

Mă uimesc cuvintele prețioase care din păcate nu au venit de la mine, ci de la celălalt idiot. E atât de evident încât până și el o știe, dar Eden nu vrea să ne mai asculte. Dispare ca o vijelie, luând cu el toate semnele de întrebare pe care le am. Asta e, s-a ales blonda cu ele pe cap.

Dau să mă întorc și eu și să plec însă sunt oprită în loc de un șoc electric ce îmi traversează corpul, pornind de la degete până în vârful tălpilor și al capului. Mă cutremur privindumi mâna ce e abia atinsă de a derbedeului, dar având un impact atât de mare. Nici măcar nu înțeleg de ce, acum 10 minute nu îmi mai dădea drumul la mâna și nu era nimic dar acum brusc m-a electrocutat. O fi probabil energia electrostatică.

Oricum ar fi, nu îmi place.

---Ți-am zis să nu mă mai atingi în viața ta!

Mă încrunt vizibil, așteptând să văd ce vrea. O fi simțit și el șocul acela electric sau e doar oripilat că trebuie să îmi atingă pielea atât de albă? Oamenii de pe străzi când mă vedeau mă numeau extraterestru cu piele albă, Jane the Killer sau "preferata mea", anomalie contagioasă. Mi-am urât dintotdeauna culoarea atât de deschisă ce îmi îmbracă corpul. Ca o ironie, universul m-a lăsat în grijă demonilor să mi-o picteze ei în cele mai mișto culori de negru, violet, roșu, dar mai mult negru. Parcă aș fi un dalmațian dracu'.