"Veniți des pe aici?" întreaba satenul inspectand lent împrejurimile.
"Da, aici de-obicei își aduc stăpânii hibrizii" răspunde blondul privind din când in când spre Jeongguk cum se plimba plictisit pe lângă copaci.
Cei doi se aflau lângă o pădure ce era înconjurată cu diferite flori și un lac ce înotau rățuște frumoase. Erau așezati pe un scaun nici aproape dar nici departe pentru ca stăpânii sa își supravegheze hibrizi in caz ca ceva se va întâmpla. Seokjin nu se obosea sa se bage in treburile brunetului, el avea nevoie singur sa își rezolve chiar dacă uneori se lua la bătaie cu alți hibrizi. Pe scurt locul acesta era un fel de teren de joaca pentru ei, aproape de pădure pentru a urla ori pentru a se juca liniștiti.
"Și e sigur, adică nu o sa sa întâmple nimic ca îl lași sa umble așa liber?"
Taehyung era îngrijorat ca putea sa devină o victima, nici măcar lângă Jin nu era in siguranța dacă lângă acea pădure circula mai mulți hibrizi felina. Chiar dacă se aflau destul de departe, asta nu insemana ca nu puteau sa fuga pana la ei.
"Nu , aici e locul lor de relaxare, venim destul de des, cum îți duci câinele la plimbare așa e și cu hibrizi au nevoie de aer curat" ii explica fixiandusi acum privirea cu a satenului.
Insemana ca trebuia sa stea liniștit, adică nu avea sa apăra unul din spatele sau cu caninii la vedere încercând sa ii sfâșie gatul. Nici măcar nu vroia sa se gândească la asta.
"Cred ca știi defapt ce fel de hibrizi sunt, uite acel de lângă lac e vulpe, poți sa îți dai seama după coda sa stufoasa și urechile ca focul, iar acela este un lup, felina, deseori aceste animale prădătoare își marchează teritoriul, însă sunt și destul de jucăușe"
"Și prin asta vrei sa îmi spui ca Jungkook e inofensiv nu?"
Lumea e plină de hibrizi iar Taehyung iubea sa cunoască ceva despre ei, de la cele inocente pana la agresivi și puternici. Chiar și Yoongi, prietenul sau are in posesie un hibrid pantera, la cunoscut și chiar se intalegea cu el. De fiecare data când făcea o vizita hibridul sau Hoseok se bucura când îl vedea. Da avea și el câteva probleme de furie, însă doar Yoongi știa cum sa îl readucă pe pământ pana sa nu facă ceva rău, in rest era prietenos, amabil.
Jeongguk era diferi, prima lor întâlnire nu era cum își imaginea, el pur și simplu a încercat sa îl rănească, așa din senin, fara convorbire fara nimic. Credea ca toți sunt la fel însă se pare ca sa înșelat.
Nu știa de unde la găsit dar nici nu vroia sa se adâncească. El și Jeongguk nu vor fi niciodată prieteni, însă spera ca intr-o zi vor putea deveni.
Seokjin oftase slab lansându-se cu spatele de scaun privind spre hibridul sau. De ce nimeni nu incerca sa ii vadă partea buna, el chiar incerca, chiar si dacă își iese din minți câteodată incerca sa se abțină. Dar se pare ca nu toți observa asta.
"A fost momente când Jeongguk era agresiv într-un fel și cu mine dar cu timpul am putut sa ii câștig încrederea, da câteodată nici eu nu-l mai recunosc dar asta e metoda lui de a citi oamenii, de a fi sigur dacă e de incredere sau nu"
Taehyung asculta atent dar tot nu intalgea de ce se comporta așa cu el, e o persoana linistita, nici măcar unei muste nu putea sa ii facă rău, așa ca de ce îl ura?
"Hyung ai observat și tu, el pe mine nu ma place, oricât vreau sa ii arat ca sunt o persoana simpla el ma vede ca pe o amenințare" rosti slab lasand un oftat sa ii prelingă pe buze.
Seokjin își mușcase buza de jos îngândurat arucandui din când in când privirea spre saten. Și el se întrebase de ce hibridul sau nu îl îndrăgește.
"Hyung așa ar trebui sa se joace hibrizii?" rosti satenul îngrijorat făcându-l pe blond sa își întoarcă privirea spre direcția unde arăta un sentiment de panica atacantul.
"Nu, nu așa ar trebui" spune rapid ridicându-se și fugind cu viteza spre pădure, satenul urmându-l și el.
Jeongguk era deasupra unui hibrid dându-i pumnuri dureroase auzindui și maraitul ce speriase și păsările. Taehyung își simntea cum inima ii batea lent cu fiecare pas făcut. Parca trebuia sa fie doar un joc inofensiv, de ce brunetul o luase razna?
"Jeon Jeongguk încetează in momentul asta" blondul ii insfacase gluga chinuindu-se sa îl îndepărteze de lângă hibridul ce zăcea aproape inconștient dar din fericire inca respira.
La tras mai departe pana într-un micuț loc oprindu-se și dându-i drumul dar încă fulgeradul cu privirea.
"Ce naiba te-a apucat Jeongguk, dacă te lăsam inca o secunda îl omorai la dracu!" respirația ii era accelerata încercând sa își tina înjurăturile pe limba.
Jeongguk nu va putea sta liniștit dacă va zbiera, trebuie cu calm așa încât sa ii arate ca totul e bine, chiar dacă incerca sa nu ii trimită câteva înjurături frumoase.
"Ma provocat" răspunde simplu dar dur, coada sa facand mișcări lente și precise in aer curbanduse din când in când la vârf.
Taehyung stătea cuminte lângă ei nevrând sa ii deranjeze, nu era treaba lui sa se bage intre hibrid și stăpânul lui.
"Doamne Gguk îți dai seama ca stăpânul acelui hibrid poate sa te dea in judecată, și mai ales ca nu am nici o dovada ca tu ești nevinovat poate sa te ea de lângă mine, chiar asta vrei!?"
Tensiunea era destul de sufocanta intre cei doi, satenul simntindu-se nelalocul lui. Seokjin părea serios la ce spuse iar Jeongguk se pare ca se simntea un pic vinovat după modul cum urechile se lăsase in jos.
"Bine îmi pare rău, a fost greșeala mea, acum putem pleca?" întreaba de parca nimic nu sa întâmplat, facand cale întoarsă ochii lui oprindu-se câteva secunde spre saten și după pasind plictisit spre ieșirea din parc.
***
"Chiar trebuie sa pleci?" se miolagi blondul strangaui mai mult brațul și privindul cu ochi de cățeluș plouat.
Taehyung chicoti slab batandul scurt pe umar.
"Hyung chiar trebuie sa plec am multe de făcut pentru facultate iar o zi nu îmi este de ajuns, când voi da toate proiectele atunci vom ieși și vom sta cât vrei tu..... 'fără hibridul tău'" vroia sa o spună dar se opri.
Iar fi rănit sentimentele, Jeongguk era important pentru el, chiar și dacă se comporta ca un pisălog.
Seokjin oftase suparat dar dăduse scurt din cap.
"Sa îți ții promisiunea, ori o sa vin și o sa îți dărâm usa dacă ma ignori" îl amenința cu degetul ridicat făcându-l pe saten sa își deie ochii peste cap strambandu-se. "Oricum sa îmi scrii când ajungi acasa ok?"
Taehyung da scurt din cap făcându-i cu mâna și începând sa pașească spre stația de autobuz. Mai avea încă o zi pana sa își termine proiectele iar asta la făcut sa suspina obosit. Abia dacă putea sa se relaxeze însă sa chinuit sa ajunga pana aici așa ca nu are pentru ce sa se plângă. Mai avea încă 2 ani pana sa termine și după putea sa își deschisă propia galerie de arta la care visa încă de mic. Arta ii era hobiul sau, picta tot ce simntea, ce vedea cu ochii, se caracteriza prin picturi. Unele mai reci altele mai calde.
Plătise șoferul autobuzului așezându-se după pe un scaun liber punându-și căștile in urechi și analizând peisajul de la fereastra. Vroia atât de mult sa arate lumii picturile sale, dar ceva parca ii apasă stomacul de frica ca puteau sa îl acuze. Când era mic urmarea fiecare pictura desenata de mari pictori renumiți, o implora pe mama sa sa îl ducă la muzee pentru a admira frumusețea creată de maini sacre. Totuși ii era frica ca oamenilor nu o sa le placa picturile sale. Seokjin întodeauna ii spunea ca ce face el e special, ca nu trebuie sa asculte gura lumii, trebuie sa fie întodeauna pozitiv ca dumnezeu ia încredințat acest talent.
Un timp ascultase dar încet acel sfat scădea cu fiecare an. La facultate profesorul sau îl lauda întodeauna, fiecare creație a lui era simpla dar desenata cu mare atenție. Desenele lui erau proiectate din minte dar schite prevăzute de undeva, se așeza și picta deparca modelul ii era pus in fata ochilor. De aceea profesorul sau ii placea de el.
A coborând din autobuz când a ajuns la stația sa și merse pana acasa, descuind usa și închizând-o încet. Și-a pus lucrurile pe o măsuță, un zâmbet inflorandui pe buze când un lătrat jucăuș ii făcuse atenția sa se oprească spre ghemotocul de blana fugind pentru a își întâmpina stăpânul.
"Yeontan" rade luandul in brațe cățelul începând sa ii lingă toată fata. "Yeontan gata" chicoti pasind pana in bucătărie lasand mica pufoșenie jos si punându-i ceva mâncare si apa.
La privit cu zâmbetul pe buze cum mânca însă scăzând când își aduse aminte ca trebuie sa înceapă proiectele. Intr-o zi o sa îl lase fără puteri asta era sigur, dar pana atunci trebuie sa își ridice notele.