- S-a întâmplat ceva, chérie? o întrebă el pe măsură ce soarele se ascundea sub linia orizontului.
Sheridan privea pe geamul trăsurii, dar când auzi întrebarea se uită la el și dădu negativ din cap, spunând: Nu, dar... anticipam schimbarea, un post nou, salariu bun, o cameră a mea și un cal. Mi se pare prea frumos ca să fie adevărat.
- Atunci de ce ești atât de gravă?
- Nu mi se pare corect să-i părăsesc pe soții Skeffington atât de brusc, recunoscu ea.
- Dar acum au două guvernante, în loc de una. Skeffington era atât de încântat încât te-ar fi ajutat să-ți faci valiza.
- Dacă ai fi cunoscut-o pe fiica for, ai fi înțeles de ce. I-am lăsat un bilet, dar regret că nu mi-am putut lua rămas bun de la ea. De fapt, îmi pare rău că nu voi mai fi cu ea, lăsând-o pe mâinile lor. Oricum, adăugă Sheridan zâmbind, îți sunt nespus de recunoscătoare pentru tot ce ai făcut pentru mine.
- Sper să mai gândești la fel și după aceea. Nicki spuse acestea cu o ușoară ironie. Îşi scoase ceasul şi se încruntă. Am întârziat foarte mult. Să nu creadă că nu mai venim.
- De ce și-ar închipui una ca asta?
Nicki se gândi cam mult până să-i dea răspunsul, dar Sherry nu luă în seamă întârzierea când îi spuse:
- Nu i-am garantat vicontelui că voi reuși să te răpesc din postul pe care-l dețineai.
Sheridan izbucni în râs.
- Ce femeie întreagă la minte i-ar refuza o asemenea ofertă? Gândindu-se la o altă variantă, Sheridan deveni serioasă. Doar nu vrei să-mi sugerezi că postul ar fi putut fi dat altcuiva, înainte să sosim noi?
Întrebarea ei o amuză teribil, așa că-și puse un picior pe canapeaua din fața lui. Remarcă privirea ei îngrijorată și-o liniști:
- Sunt mai mult ca sigur că postul e tot al tău. Dacă-l vei vrea.
- E o zi atât de frumoasă... începu Sherry, dar se opri, când trăsura încetini. După ce făcu o întoarcere spre stânga, îndrăzni să spună: Cred că ne apropiem de casa lui. Începu să-și aranjeze ținuta și-și netezi mânecile brodate ale rochiei albastre-deschis pe care i-o adusese Nicki, apoi își verifică părul strâns la spate într-o coadă.
Nicki se uită pe geam la clădirea veche, din piatră, înconjurată de o pajiște verde, apoi surise mulțumit.
- Casa vicontelui e încă departe de aici; totuși la această oră a promis că va fi aici considerând că e locul cel mai potrivit ca să discutați despre postul oferit.
Curioasă, Sheridan se uită și ea pe geam și spuse surprinsă:
- Aceasta este o biserică?
- După câte am înțeles, e o capelă scoțiană din secolul al șaisprezecelea. A fost adusă aici cu permisiunea parohului. Are o mare valoare pentru istoria strămoșilor vicontelui.
- Ce fel de valoare poate avea pentru familia vicontelui? întrebă ea descumpănită.
- Cred că strămoșul cel mai vechi al vicontelui I-a silit pe călugărul capelei să-i căsătorească în secret cu mireasa lui chiar în această clădire. Sheridan se cutremură, iar Nicki spuse: Acum, dacă stau bine să mă gândesc, a devenit o tradiție a familiei.
- Sună atât de gotic și, de sumbru, mă rog, puțin tentant! Mai văd două trăsuri în partea cealaltă, dar sunt goale. La ce slujbă ar putea lua parte la această oră și într-un loc atât de straniu?
- E un loc personal. Foarte personal, zise Nicki apoi schimbă subiectul. Lasă-mă să te privesc.
Sheridan se întoarse cu fața spre el, iar Nicki păru nemulțumit.
- Parcă ți s-a desfăcut părul din coadă. Sherry crezuse că-și strânsese bine coada, iar când ridică mâna, Nicki i-o luă înainte. Lasă-mă pe mine. Este greu fără oglindă.
Fără să-l poată opri, Nicki îi scoase acele de păr, în loc să le înfigă mai bine. Podoaba ei de foc i se revărsă pe umeri și pe spate.
- Oh, nu! zise ea alarmată.
- Ai o perie?
- Da, desigur, dar, of, aș fi vrut să nu...
- Nu te neliniști. Vei putea mai bine să-ți exprimi nemulțumirile dacă vei ști că arăți mai... festivă.
- Dar ce nemulțumiri aș putea avea față de oferta lui?
Nicki așteptă ca lacheul să coboare scările, apoi coborî și-i oferi mâna. Răspunse vag:
- Oh, s-ar putea să ai una sau două nemulțumiri. La început.
- Mai e altceva ce nu mi-ai spus? îl întrebă Shery retrăgându-se puțin, apoi tresări când văzu că vizitiul plecă. O pală de vânt îi răvăși puțin părul în timp ce mergea alături de Nicki. Cu coada ochiului privea spre capelă, pentru a zări măcar un semn care să-i dea o idee despre ce fel de om era vicontele, dacă-și permitea să plătească o avere pentru o guvernantă. I se păru că vede ceva mișcând în partea stângă și-și duse mâna la inimă în același moment când Niki o privi speriat:
- E ceva în neregulă?
- Nimic. Mi s-a părut că am văzut pe cineva.
- Probabil că era el. A spus că te va aștepta acolo.
- Acolo? Dar ce caută el acolo?
- Meditează, presupun, zise Nicki, asupra păcatelor sale. Acum du-te și ascultă ce are să-ți spună. Si, cherie?
Sheridan se întoarse spre el.
- Da? întrebă ea.
- Dacă nu dorești sincer să accepți postul oferit de el, vei pleca de aici cu mine. Să nu te consideri obligată să rămâi, dacă vrei să pleci. Vei mai primi și alte oferte, cu toate că nu chiar atât de... ademenitoare în anumite sensuri... așa cum este aceasta. Ține minte, dacă vrei cu adevărat să-l refuzi, vei pleca de aici sub protecția mea.
Sherry dădu afirmativ din cap și își reluă pasul, ocolind băltoacele ca să nu-și murdărească pantofii, apoi deschise portița gardului alb. În fața ei stătea un bărbat în umbra unui copac, cu brațele încrucișate la piept, cu picioarele ușor depărtate, legănându-se ușor din șolduri. Sheridan avu impresia că silueta îi e cunoscută, avansă și inima începu să-i bată mai tare, de nervozitate și puțină teamă pentru interviul care va urma.
Făcu trei pași înainte. La fel făcu și el. Sherry se opri înghețată când îi auzi vocea gravă.
- Mă temeam că nu vei veni.
O fracțiune de secundă Sheridan simți cum i se înfig picioarele în pământ, apoi se răsuci și începu să fugă propulsată de șoc și de furie. Avea viteză mare, dar el o ajunse din urmă. Stephen o prinse de mână tocmai când ajunsese în fața porții și voia să o deschidă. Brațele lui o strângeau.
- Dă-mi drumul! îl avertiză ea, pieptul zbătându-i-se de respirația chinuitoare.
Stephen o întrebă încet:
- Vrei să te oprești și să asculți ce am să-ți spun?
Sheridan dădu din cap, el o eliberă, apoi o văzu cum se avântă spre el, însă o opri la timp, strângându-i amândouă mâinile. Avea privirea chinuită când îi spuse:
- Nu mă face să te țin cu forța.
- Nu te fac să faci nimic, ticălos... detestabil... destrăbălat! strigă în obrajii lui, încercând inutil să se elibereze. Când mă gândesc că Nicki DuVille a contribuit la asta! El m-a adus aici, m-a convins să renunț la postul meu, m-a făcut să cred că tu ai să-mi oferi un post...
- Vreau să-ți ofer un post.
- Nu mă mai interesează nici o ofertă din partea ta! strigă ea din nou, renunțând să i se opună, dar privindu-l ca o leoaică rănită. Încă mă mai doare ultima!
Stephen nu se aștepta să i se amintească de aceea, dar continuă să-i vorbească de parcă nu ar fi auzit-o.
- Postul nou pe care ți-l ofer include și o casă, de fapt mai multe case.
- Am mai auzit asta o dată!
- Nu, nu ai auzit! insistă el. Include servitori care să-ți facă toate poftele, iar banii îi poți cheltui pe rochii, bijuterii, blănuri. Mă include și pe mine.
- Nu te vreau! strigă ea. Deja te-ai folosit de mine ca de o... femeie de stradă, acum stai departe de mine! Doamne! zise apoi și vocea îi deveni răgușită. Mă simt atât de rușinată, a fost o prostie, guvernanta care se îndrăgostește de lordul bogat, doar că în cărți el nu-i face niciodată lucrurile pe care tu le-ai făcut cu mine în pat. A fost oribil...
- Să nu spui asta! o întrerupse el. Te rog să, nu spui asta. Nu a fost oribil. A fost...
- Sordid! completă ea.
- Noul post mă include și pe mine, continuă el tensionat. Include numele meu, mâna mea și tot ce posed.
- Nu vreau...
- Ba da, vrei, o contrazise el, scuturând-o de umeri. Sheridan avu senzația unei bucurii fără margini pe măsură ce cuvintele lui căpătau sens, dar imediat se gândi că poate făcea aceasta din responsabilitate și vinovăție, de data aceasta încercând să o seducă, evident.
- Să te ia naiba! izbucni ea. Nu sunt o puicuță pe care să te simți obligat să o ceri de soție de fiecare dată când ai un acces de vinovăție. Prima dată când ai făcut-o, nici măcar nu eram femeia față de care să te simți vinovat.
- Vinovat, repetă el cu un surâs amarnic. Singura vină pe care mi-o atribui, în privința ta, este că te-am dorit pentru mine din clipa când ți-ai "recăpătat cunoștința. Pentru Dumnezeu, uită-te la mine și vei înțelege că spun adevărul. O luă ușor de bărbie, dar ea nu se opuse, nici nu cooperă, ci privi fix spre umărul lui. Am lipsit de viață un tânăr, apoi i-am văzut logodnica și am vrut să-l lipsesc și de ea. Poți înțelege măcar puțin din câte am simțit față de mine însumi? L-am ucis, apoi am tânjit după logodnica lui, pe care nu o mai putea avea fiindcă murise. Am vrut să mă însor cu tine, Sheridan, chiar de la început.
- Ba nu ai vrut! Nu până după ce ai fost informat că domnul Lancaster murise, lăsându-și biata și neajutorata fiică singură pe lume, avându-te doar pe tine!
- Dacă nu doream o scuză pentru a mă însura cu „biata și neajutorata fiică", aș fi făcut orice puteam pentru ea, dar nu să o cer de soție. Să mă ierte Dumnezeu, dar la o oră după ce am primit scrisoarea, beam șampanie cu fratele meu și toastam pentru cununia noastră. Dacă nu doream să mă însor cu tine, aș fi băut zeamă de cucută.
Sherry vru să surâdă, dar nu o făcu, de teamă să nu-l creadă, să nu aibă iar încredere în el, dar nu se putea abține fiindcă îl iubea.
- Privește-mă, spuse Stephen ridicându-i iar capul, iar acum ochii ei scânteiau. Am mai multe motive să te rog să intri cu mine în capela aceea, unde ne așteaptă vicarul, dar vinovăția nu se numără printre ele. Vreau să te mai rog ceva înainte să primești să intri cu mine.
- Ce anume?
- Vreau să-mi dăruiești fiice cu păr ca al tău și cu firea ta, spuse el începând enumerarea motivelor și dorințelor. Vreau ca fiii mei să aibă ochii și curajul tău. Acum, dacă tu nu vrei același lucruri, dă-mi altă combinație care-ți este pe plac și îți voi mulțumi cu umilință pentru a-mi dărui orice copil se va naște.
Sheridan se simți inundată de bucurie, durerea copleșind-o.
- Vreau să-ți schimb numele, zise el surâzând tandru, ca să nu mai fie niciodată vreun dubiu despre cine ești sau a cui ești. O atinsese pe brațe de sus până jos privind-o direct în ochi. Vreau să am dreptul de a dormi în același pat cu tine în această noapte și în toate nopțile care vor urma de acum încolo. Vreau să te aud gemând în brațele mele și vreau să mă trezesc între ale tale. 0 mângâie încet pe obraz ștergându-i lacrimile de la colțurile ochilor. Mai presus de toate vreau să te aud spunându-mi „te iubesc" în fiecare zi din viața mea. Dacă nu ești de acord cu această ultimă cerință, aș fi dispus să aștept până diseară, când cred că vei accepta. În schimbul tuturor acestor concesii, îți voi îndeplini orice dorință care-mi stă în putere să ți-o realizez.
- Cât despre tot ce s-a petrecut între noi, în pat la Claymore, nu a fost nimic sordid... adăugă el.
- Eram amanți! replică ea roșind.
- Sheridan, șopti el, am fost amanți din prima clipă când gura mea s-a atins de a ta.
Stephen voia să o ajute să vadă mândria și nu rușinea în faptele ei și să o accepte ca pe un dar deosebit al destinului, apoi își aminti că aștepta imposibilul de la o copilă neexperimentată. Voia să o absolve complet, asumându-și toată vina pentru pasiunea care-i unise, dar femeia pe care o iubea își întoarse ușor capul și-i sărută palma.
- Știu, spuse ea simplu.
Cuvântul îl făcu să se simtă atât de mândru, încât avea senzația că va exploda. Știu. Nu mai existau acuzați, prefăcătorii sau minciuni. În locul lor, Sheridan își ridică ușor capul și în ochii ei văzu răspunsul afirmativ încununat de o mare bucurie.
- Acum vrei să intri cu mine?
- Da.