Cu capul vâjâindu-i de tensiunea întregii zile, Sheridan deschise ușa micului dormitor de la etaj. Merse încet prin întuneric, fiindcă nu cunoștea camera, ajunse până la birou și căută chibritul pentru a aprinde luminările din suport.
Când aprindea și cea de-a patra lumânare, auzi o voce de bărbat și tresări când îi spuse:
- Nu cred că avem nevoie de prea multă lumină.
Se întoarse brusc, mâinile începură să-i tremure, inima îi bătea să-i iasă afară din piept și-I văzu pe Stephen Westmoreland stând pe un scaun, întruchiparea aroganței relaxate, cu cămașa desfăcută la primii nasturi și cu piciorul sprijinit pe un genunchi. Arăta degajat. Prea degajat. Sheridan simți că atitudinea lui față de această întâlnire era de răceală și detașare, chiar nepăsare; nu i se părea ceva curat, dar se bucura totuși că-I vede, că-I are aproape de ea. Era atât de îndrăgostită de el încât nimic nu mai conta. Nimic.
- După câte îmi amintesc, începu el pe tonul senzual și grav, care îi topea inima lui Sheridan, ultima dată când te-am așteptat ne pregăteam pentru nuntă.
- Știu și pot să-ți explic, spuse ea. Eu...
- Nu am venit aici ca să facem conversație, o întrerupse el. Jos aveam impresia clară că vrei să-mi oferi ceva mai mult decât vorbe. Sau m-am înșelat în această privință?
- Nu, șopti Sheridan.
Stephen o privi în tăcere, observând cu ochii cunoscătorului, nu cu cei ai naivului care fusese până atunci, că ea era la fel de atrăgătoare și exotică... exact cum și-o amintea, doar că acum avea părul foarte strâns. Nu-i plăcea să-I vadă astfel, mai ales în clipele când se lăsa condus de instincte și pasiune spre această femeie ușoară și ambițioasă, care arăta puțin ca virgina pe care o cunoscuse cândva.
- Scoate-ți acele de păr, îi spuse el nerăbdător.
Speriată de tonul poruncitor, Sheridan îl ascultă și își scoase din păr cele câteva ace care-i strângeau părul bogat la spate. Le lăsă să cadă pe birou, iar când se întoarse cu fața spre el, îl văzu cum își descheie nasturii de la cămașă cu mișcări lente, intenționate.
- Ce faci? întrebă încordată.
Ce făcea? se întrebă Stephen ironic. Ce naiba făcea în camera ei, invitat sau neinvitat, hârjonindu-se cu aceeași femeie care îl părăsise fără vreun cuvânt chiar în ziua nunții? Ca răspuns la întrebarea ei își scoase eșarfa de la gât.
- Ceea ce voi face este că plec, zise și făcu deja câțiva pași spre ușă.
- Nu! se trezi ea spunând. Nu pleca!
Stephen se întoarse, intenționând să-i dea răspunsul pe care-I merita, dar ea se avântă spre pieptul lui și mirosul ei de femeie ademenitoare șl blindă îl tulbură.
- Te rog, nu pleca! îl imploră ea. Stephen îi simți unghiile adânc înfipte in umerii lui, dar rămase cu mâinile pe lângă corp; știa că va pierde bătălia. Lasă-mă să-ți explic... Te iubesc...
Stephen îi ridică obrajii și o obligă să tacă, dar ochii ii era deja fixa]i pe buzele ei.
- Înțelege un lucru. Nimic din ce mi-ai spune nu aș putea crede. Nimic!
- Atunci îți voi arăta, spuse Sheridan temătoare și-I luă de gât, apoi se lipi de el și-I sărută cu acel amestec straniu de lipsă de experiență și senzualitate instinctivă care pe Stephen îl înnebunea.
Același efect îl avea și acum asupra lui. O luă de gât și o sărută la fel de pasional, forțând-o să-i arate aceeași dorință puternică pe care o simțea și el. Cu ultimele rămășițe de rațiune, se desprinse din sărutarea ei și îi mai dădu o șansă să pună capăt momentului.
- Ești sigură?
- Știu ce lac.
Atunci Stephen luă ce i se oferea, luă ceea ce dorise din prima clipă când o atinsese. Era nestăpânit acum, condus de o pornire violentă de a o poseda; era flămând după ea și hotărârea cu care făcea fiecare mișcare îl excita și mai mult, grăbindu-I. Pentru el era doar o împerechere sălbatică, primitivă, totuși un act pe care și-I dorise, de care avea nevoie și despre care știa că va fi la fel de excitant și pentru ea. Mândria îl făcuse să se asigure mai întâi că și ea îl dorea cu aceeași disperare, iar acum își folosea toată experiența sexuală pentru a o înfrânge pe această tânără fără experiență, care nu știa cum să i se opună. Intră mai întâi cu degetul în feminitatea ei fierbinte și îi sărută sânii până ce-i simți sfârcurile întărindu-se și o făcu să geamă de plăcere chemându-I. De-abia după aceea o penetră, depărtându-i picioarele cu ambele mâini; pătrunse în ea cu forță și era cât pe ce să o împingă până spre tăblia patului, dacă nu ar fi susținut-o de umeri. Simți cum trupul i se încordează de durere, tresărind la șocul trimis violent, apoi Sheridan își înfipse unghiile în spatele lui strigând scurt de durere. Stephen îngheță.
Știu ce fac. Stephen deschise ochii tulburat. Văzu că lacrimile îi umeziseră ochii lui Sheridan, dar nu părea acuzatoare sau triumfătoare pentru că-I forțase să facă aceasta. Cuvintele ei înăbușite, printre sughițuri de plâns îi întăriră expresia de groază din ochi. Îl cuprinse cu brațele pe după umeri.
- Strânge-mă, șopti ea. Stephen consideră cuvintele ei ca pe o binecuvântare. Te rog... O strânse, uitând de plăcerea care-I cuprindea pe măsură ce minutele treceau. O învălui cu brațele sale puternice, apoi se cufundă într-un sărut înfocat și dominator; îi simți mâinile mângâindu-i umerii și se mai domoli.
Trupul ei se topea și-I accepta pe al lui, adăpostindu-I în brațele ei... oferindu-le amândurora plăcere... oferindu-i-se și oferindu-i-se...
Stephen era încordat peste măsură și ajunsese pe punctul de a se elibera de tensiune, dar o pătrunse mai adânc, strângându-i trupul firav, căutând să-i ofere și el aceeași plăcere pe care știa că ea i-o va oferi in orice secundă deja. Sheridan murmură ceva cu ochii închiși, apoi scânci ca și când ar fi simțit ceva ce nu înțelegea, temătoare să accepte, dar refuzând să nege senzația. Febra dorinței cerea acum o confirmare din partea lui. El i-o dădu, șoptindu-i răgușit:
- .. încă o clipă și....
Sherry luă foc înainte ca el să termine fraza și simți cum pulsează în interior, în timp ce Stephen scoase un geamăt surd, copleșit de extravaganta plăcere pe care i-o dăruia Sheridan. Se eliberă și el de tensiune, mai făcu o mișcare lentă... apoi energia din trupul său explodă în adâncul ei, inundând-o.
Orice gânduri de răzbunare și orgoliu rănit care fi făcuseră să se culce cu ea erau acum uitate. O încercui cu brațele, strângându-i coapsele și lipind-o de el. Se rostogoli împreună cu ea și rămaseră culcați pe-o parte. Era prea frumoasă pentru a fi răzbunător cu ea și prea moale în brațele lui pentru a fi altundeva decât acolo. Din prima clipă când gura lui o sărutase pe a ei, știuse că erau o combina]ie explozivă, iar cele petrecute acum erau pentru el cea mai erotică și satisfăcătoare experiență sexuală avută vreodată. Rămase lângă ea și o privi dormind în brațele lui, minunându-se de senzualitatea ei neprefăcută, primitivă. Orice senzație pe care a avut-o în timpul actului fusese reală pentru ea, de aceasta Stephen nu se îndoia. Totul fusese pur și neprefăcut. Nici o femeie de pe pământ nu ar fi putut falsifica acele răspunsuri fără o prealabilă experiență și practică, iar Stephen realiză acum că ea nu avea nici un pic de experiență.
Sheridan se trezi singură în pat, ceea ce i se păru normal și totuși... nu. Deschise ochii și-I văzu stând pe un scaun lângă pat; se simți mai liniștită. Stephen era deja îmbrăcat, cu cămașa desfăcută la piept și cu chipul impenetrabil. Sheridan își trase cearceaful peste sâni și se ridică pe perne. Se întreba cum de poate el să pară atât de degajat după cele petrecute între ei. Undeva, într-un colț al minții, începuse să-și dea seama că făcuseră lucruri rușinoase, dar alungă acest gând. Ochii lui se opriră în dreptul cearceafului care-i ascundea sâni, apoi o privi în ochi și parcă-i spunea că îl amuză pudoarea ei. Sheridan nu-I putea condamna pentru asta, dar ar fi dorit ca el să nu pară atât de noșalant și amuzat, ba chiar distant... nu când ea se lupta să se poarte normal după clipele de nebunie pe care le avuseseră împreună. Realiză în același timp că nu mai părea nici supărat, nici cinic și schimbarea i se păru miraculoasă. Strânse cearceaful mai tare sub brațe, îți aduse genunchii sub bărbie și-și înlănțui degetele în jurul lor.
- Putem să vorbim acum? îl întrebă ea.
- Ce-ar fi să mă lași pe mine să încep, sugeră Stephen calm.
Sheridan nu era nerăbdătoare să aducă în discuție subiectul lui Charise Lancaster în aceste clipe mai degrabă intime. Dădu afirmativ din cap.
- Vreau să-ți lac o propunere. Văzu că îl privește cu optimism când auzise cuvântul „propunere" și nu putea crede că-I consideră atât de prost încât să-i sugereze căsătoria. E o propunere de afaceri, explică el. După ce te vei fi gândit îndeajuns la ea, cred că ți se va părea și ție rezonabilă pentru amândoi. Desigur că trebuie să o preferi postului pe care-I ai la familia Skeffington.
Sheridan avu o clipă de ezitare și încet, încet i se limpezi ideea ofertei.
- Ce fel de propunere?
- Este clar că, in ciuda numeroaselor diferențe dintre noi, suntem foarte compatibili sexual.
Lui Sheridan nu-i venea să creadă că Stephen stă în fața ei și îi descrie intimitățile pe care Ie-au împărtășit cu un calm atât de perfect.
- Care este propunerea ta? întrebă ea cu glas tremurat.
- Să împarți așternutul cu mine când îți doresc trupul. În schimb vei avea o casă ca asta, servitori, rochii, o trăsură și libertatea să faci ce dorești, atâta doar să nu dai altui bărbat dreptul la folosință pentru ceva ce eu plătesc în avans.
-Îmi propui să devin amanta ta? întrebă ea tulburată.
- De ce nu? Ești ambițioasă, deșteaptă și e al naibii de avantajos în comparație cu ce faci acum. Văzând că Sheridan nu-i răspunde, Stephen spuse plictist: Te rog să nu-mi mărturisești că te așteptai ca eu să-ți propun să te iau de soție doar din pricina celor întâmplate. Spune-mi că nu ești atât de naivă sau de proastă.
Sherry tresări la cele auzite și îi privi chipul dur, frumos, dar cinic, trăsătură pe care până atunci nu o citise în ochii lui. Înghiți convulsiv, dădu negativ din cap și-i spuse sincer:
- Nu știu la ce trebuia să mă aștept după ceea ce am făcut împreună, dar nu speram să te conving să mă ceri în căsătorie.
- Bine. Ajunge câtă decepție și dezamăgire a avut loc între noi până acum. Nu mi-ar plăcea să cred că te-ai autoamăgit. Stephen remarcă un licăr de mâhnire în ochii ei mari și verzi. Se ridică și o sărută formal pe frunte. Măcar văd că ești destul de înțeleaptă să nu te lași pradă unei crize de furie pentru oferta mea. Gândește-te la ea, zise el.
Sherry îl privi complet amuțită și disperată, iar glasul lui o îngheță și mai mult când adăugă:
- Înainte de a te decide, mă simt obligat să te avertizez de pe acum. Dacă mă mai minți în legătură cu ceva, vreodată, doar o singură dată, te voi azvârli pe drumuri. Puse mâna pe clanță și îi zise peste umăr: Mai a ceva... Să nu-mi mai spui vreodată „te iubesc". Nu vreau să mai aud aceste cuvinte din gura ta. Fără să privească înapoi, ieși din cameră. Shery își sprijini fruntea pe genunchi și dădu drumul lacrimilor de amărăciune. Plângea pentru că fusese lipsită de caracter și de voință atunci când el o luase în brațe, apoi pentru că fusese tentată, chiar și o secundă, să-i accepte propunerea indecentă, rostită cu sânge rece.