Mă plimb agitată, strângând cu putere cartea de poezii pe care o țin în mână, încercând să-mi amintesc versurile, dar nu reușesc. Toată ziua am stat în bibliotecă și am studiat, iar acum mă chinui să rețin o afurisită de poezie, care mi se părea extrem de interesantă acum ceva timp, însă în momentul de față nu-mi stă gândul la literatură. Gândul îmi fuge mereu la Enzo și la felul criminal în care m-a sărutat. Are un efect fabulos asupra mea. M-a calmat cu două vorbe și m-a făcut să uit toate grijile cu un singur sărut. Doar când mă gândesc la chipul său încep să zâmbesc prostește, pierzându-mă într-o mare de amintiri și senzații.
N-am nici cea mai mică idee ce se întâmplă între noi. Ne-am sărutat deja de prea multe, iar apoi ne-am comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum ar fi un lucru normal. N-am nici cea mai mică idee care-i sunt intențiile sau dacă măcar mă place ca persoană. Știu doar că atunci când mă sărută și mă atinge mă face să mă simt cea mai importantă persoană din Univers, iar când mă privește îmi întoarce lumea cu susul în jos, lăsându-mă fără suflu de fiecare dată.
Oftez grav, aruncând cartea veche pe biroul de cireș, părăsesc biblioteca, ducându-mă țintă în dressing. Privesc o clipă ușile de cristal, mușcându-mi buzele. Iau absentă de pe raft un tricou larg, amuzându-mă când îmi privesc reflexia în oglindă. Tricoul negru îmi vine ca o rochie scurtă care se așează delicat pe pielea mea. Îmi desprind părul în timp ce intru în cameră, trecându-mi degetele gentil prin el pentru a-l aranja cât de cât.
Dau să mă așez în pat, dar încremenesc când zăresc cu coada ochiului o siluetă neagră ce stă așezată pe scaunul de birou ce se află la doi pași de mine. Inima mi se oprește-n loc când mă întorc brusc pe călcâi și-i întâlnesc privirea.
— La naiba! Ce faci aici? Ai cumva de gând să mă omori și nu știi cum? îl străfulgerez cu privirea, expirând zgomotos.
Mă privește cu un zâmbet de milioane întipărit pe chip în timp se ridică, venind în fața mea. Dă ușor din cap în semn de negație în timp ce-mi cuprinde chipul.
— Iartă-mă, nu am vrut să te sperii, șoptește, clipind leneș. Am vrut doar să te văd înainte să plec, îmi mângâie chipul, smulgându-mi un zâmbet.
— Minți! îmi pironesc privirea într-a lui, neîncrezătoare.
— Nope, ăsta e purul adevăr, chicotește, aplecându-se ușor în față.
— Nu te cred, îl provoc, umezindu-mi buzele.
Zâmbește, înconjurându-mi talia cu brațul stâng. Chicotesc când mă trage mai aproape și-și lipește buzele de ale mele. Îmi strecor degetele în părul de abanos, trăgând ușor, moment în care scoate un suspin înfundat ce-mi aduce zâmbetul pe buze.
Știam că minte!
Îmi cobor mâinile pe umerii săi în timp ce fac un pas în față, forțându-l să facă un pas în spate. Mai fac încă un pas, dând să mă desprind din sărut când acesta se oprește brusc, oprindu-se în pat. Îmi plasez mâinile pe pieptul său, împingându-l. Își pierde echilibrul, fiind gata să cadă pe spate în momentul în care mă îndepărtez. Pe chip îmi apare un zâmbet de amuzament ce-mi dispare brusc când Enzo mă prinde de mână, trăgându-mă după el.
Nici n-am timp de reacție căci aterizez deasupra sa, iar în secunda a doua îi simt brațele în jurul meu. Înghit în sec, ridicându-mi un pic capul pentru a-l privi. Mă aplec în față, lipindu-mi nerăbdătoare buzele de ale sale. Mă ia prin surprindere când se ridică brusc în capul oaselor, cu tot cu mine, lipindu-mă de trunchiul său. Îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului său în timp ce mâinile îi coboară pe talia mea, oprindu-se pe șolduri, mă trage delicat în jos. Îmi depărtez picioarele și mă sprijin pe genunchi, așezându-mă ușor în poala sa. Pentru o clipă uit că am doar un tricou larg pe mine, care s-a ridicat periculos de mult. Îi simt mâinile calde frământându-mi coapsele goale în timp ce adâncește sărutul.
Îmi mușcă buza în treacăt când se desprinde din sărut. Își dă capul puțin pe spate pentru a mă putea privi în timp ce mâinile-i urcă pe spatele meu, mângâindu-mă.
— Nu ai obosit la cât îmi umbli prin minte? șoptește, schițând un zâmbet în colțul gurii.
Îmi arcuiesc sprâncenele surprinsă. Dau ușor din cap în semn de negație, apăsându-mi buzele fantomatic pe obrazul său fin. Chicotește, prinzându-mi din nou buzele într-un sărut.
— Când pleci? mă trezesc spunând după ceva timp.
— Păi... ar fi trebuit să plec acum jumătate de oră, dar prefer să rămân cu tine în seara asta. O să plec mâine dimineață, oftează, închizând ochii câteva clipe.
— Rămâi cu mine? îl privesc surprinsă.
— Mhm, aparent m-ai făcut să iubesc nopțile liniștite, zâmbește în colțul gurii.
— Aproape că te-am crezut, chicotesc, dându-mi ochii peste cap.
— Parcă aveai încredere în mine. Aiyana, trebuie să avem încredere unul în altul dacă vrem ca chestia asta să funcționeze, mă țintuiește cu privirea, dându-mi o șuviță de păr după ureche.
— Dacă nu aveam încredere în tine acum nu te aflai în patul meu. Am încredere în tine și o știi prea bine, dar ceva-mi spune că tu nu ai.
Îmi cercetează chipul în timp ce mă ridic, așezându-mă lângă el. Plec privirea gânditoare, oftând grav când îmi cuprinde chipul, forțându-mă să-l privesc.
— Dacă nu aveam încredere în tine nu te lăsam să te apropii atât de mult de mine, seriozitatea din glasul său mă sperie.
— Știm amândoi că sunt fete care s-au apropiat mult mai tare decât mine, exagerat de tare chiar! îl privesc cu subînțeles, iar acesta zâmbește.
— Nu mă refer la sex! chicotește, dându-și ochii peste cap. Nu știu ce este între noi, dar știu cu certitudine faptul că nu am mai lăsat pe nimeni să se apropie atât de tare, și ca să fiu sincer, asta mă sperie într-o oarecare măsură, își trece degetele prin părul meu, sărutându-mă apoi pe frunte.
Zâmbesc firav, analizându-i câteva clipe vorbele. Mă încrunt brusc, realizând că ceea ce e între mine și Enzo durează de ceva vreme. Mă întorc cu fața la el, iar acesta-și arcuiește sprâncenele întrebător, dorindu-și să afle ce gândesc.
— De ce nu mi-ai propus niciodată să facem sex de când avem relația asta de prietenie, sau orice ar fi asta?! mă încrunt, complet nedumerită.
— Păi... Ai fi acceptat dacă-ți propuneam? îmi răspunde cu o întrebare, făcându-mă să zâmbesc.
— Nu știu, poate nu, poate da... răspund cu sinceritate, ancorându-mă în privirea sa.
— Răspunsul e deja la tine. Dacă-ți doreai cu adevărat asta deja o făceam, fără să-ți propun eu. Oh, și n-am de gând să-ți propun asta vreodată, mă privește amuzat, umezindu-și buzele.
Pufnesc amuzată, dându-mi ochii peste cap. Se pare că a uitat de dimineața în care m-am trezit în brațele sale, dimineața în care gândurile ne-au luat-o razna. Pe chip îi înflorește un zâmbet minunat, iar eu știu că ne gândim la același lucru. Își mușcă buzele în timp ce-mi analizează chipul cu atenție.
— Dă-ți tricoul jos, șoptesc, privindu-l pe sub gene.
— De ce? își arcuiește sprâncenele întrebător, încercând să-și dea seama ce gândesc.
— Egalitate, răspund simplu, ridicându-mi ușor umerii.
Încuviințează, trăgându-și tricoul peste cap sub privirea mea atentă. Chicotesc amuzată când așază cu grijă tricoul pe noptiera de lângă el. Mă străfulgerează cu privirea, năpustindu-se asupra mea. Zâmbesc când își lipește buzele peste ale mele, coborându-și mâinile pe trupul meu. Îmi trec fantomatic degetele peste abdomenul său, poposind deasupra bandajului ce-i acoperă rana.
Mă privește visător în timp ce se retrage din sărut, așezându-se lângă mine. Mă cuibăresc la pieptul său, având grijă să nu-i ating rănile. Mă mângâie pe spate coborând ușor pe picior. Se oprește brusc când ajunge cu mâna pe șold, făcându-mă să zâmbesc.
— Care sunt limitele? întreabă șoptit, făcându-mă să-l privesc.
Zâmbesc în colțul gurii, privindu-l amuzată. Îmi pun mâna peste a sa, coborând-o ușor mai jos. Își mușcă buzele înnebunitor de lent, iar pe chip îi înflorește un zâmbet minunat. Închid ochii când începe să-mi deseneze cerculețe pe piele, dându-mi o stare de bine.
— Poate că sunt cuminte, dar nu sunt sfântă. Noi trasăm propriile limite, șoptesc după ceva timp, ademenită de somn.
Mă sărută pe păr în semn de răspuns, și nu trebuie să-l privesc ca să știu că zâmbește.
Un mic zâmbet îmi înflorește pe chip, realizând că, cred cu tărie în vorbele mele. Fetele cuminți sunt considerate sfinte. Ele nu fac nimic ieșit din tipar, nu permit băieților să doarmă în patul lor, nu le permit băieților să le atingă, să le sărute, iar astea sunt doar mituri. Fetele cuminți sunt doar fete rele care nu au fost prinse, fete inteligente care știu care e persoana potrivită, care știu ce-și doresc.
Sunt o fată cuminte, iar în momentul de față mi-l doresc pe el. Îmi doresc să-i dorm toată noaptea pe piept, îmi doresc să-mi atingă pielea, deși știu că o simplă atingere greșită ar putea să ducă la lucruri mai serioase, dar în același timp știu că Enzo a trasat niște limite pe care nu le va întrece. Nu-mi va propune să fac sex cu el, nu mă va atinge într-un mod vulgar, iar eu știu că nu o va face până când nu o să i-o cer eu. Am încredere în el, dar în același timp am încredere în mine.
Cuvinte: 1.560
Holaaa! Oficial mai sunt doar cinci capitole din Suflet Pierdut😍❤✨
🦋 Dedic capitolele cititorilor care au fost alături de mine și care au lăsat comentarii pozitive și drăguțe la cartea Suflet Pierdut când aceasta era publicată pe vechiul cont. 🦋