Deși nu-i făcea plăcere, Stephen își luă ochii de pe ea, dar când coborâră din trăsură și merseră spre intrare, toată lumea aflată acolo, apoi în sala de bal a familiei Rutherford își întorcea capul după ea. Își ținea capul sus, avea buzele roșii după sărutările lui și pielea îi strălucea de frumusețe. În contrast cu imaginea pură a serenității, înveșmântată în rochia de culoarea fildeșului, părul îi curgea pe umeri în valuri de bucle de culoarea focului.
Lui Sherry i se păru o veșnicie până ce trecură printre oaspeții care-I opriră pe Stephen încă de pe balcon, apoi pe scări, după care ajunseră în sala de bal. Nu i-ar fi păsat chiar atât de mult dacă o mare parte din conversațiile for cu el nu făceau aluzie directă la persoana ei, lucru care o făcu să se simtă stânjenită.
- A, Langford, i se adresă un domn de pe balcon, după ce fuseseră făcute prezentările, am auzit că ai început să devii un client frecvent al clubului Almack's!
Contele îi aruncă o privire amuzată, dar glumele de-abia atunci începură să curgă. Ceva mai târziu, un alt bărbat opri chelnerul care trecea cu tăvile cu pahare de șampanie și le oferi de băut lui Stephen și lui Sherry.
- Nu, nu, nu! spuse acesta chelnerului speriat și luă el paharele în mâini. Alteța sa preferă limonada de la o vreme. Oh, te rog să ai grijă să fie slabă și caldă, ii spuse chelnerului, exact așa cum se servește la Almack's.
Contele se apropie de urechea celuilalt și-i spuse ceva, făcându-I să râdă cu poftă, apoi glumele continuară, pe măsură ce urcau scările...
- Langford, e adevărat? glumi un bărbat de vârstă mijlocie, când ajunseră în sfârșit în sală... Am auzit că o puștoaică roșcată ți-a tăiat-o scurt în mijlocul ringului de dans, la Almack's? Stephen se întoarse pe jumătate cu fața spre Sherry, în semn că era adevărat și că ea era „puștoaica roșcată" care făcuse aceasta. Bărbatul ceru să fie prezentat, apoi îi zâmbi lui Sherry. Dragă domnișoară, este un mare privilegiu să vă cunosc, declară el, apoi îi sărută mâna. Până în această seară nu am crezut că există o femeie în viață, care să îi rezistat farmecului acestui diavol.
Mai târziu un bătrân sprijinit într-un baston îi spuse lui Stephen:
- Am auzit că de la o vreme nu te mai pricepi la dans, Langford. Dacă vii la mine mâine, poate că-ți voi da câteva lecții. Delectat de umorul său, bătrânul lovi cu bastonul în podea și radie de bucurie.
Contele primea toate bobârnacele cu indulgență, refuzând să răspundă la multe dintre apropourile lor, dar Sherry făcea eforturi mari ca să mențină o atitudine de aparentă blazare. Era îngrozită de câtă atenție i se acorda contelui și de cât de repede circulau zvonurile despre el. Toată lumea, fără excepție, știa exact fiecare mișcare pe care o făcuse Stephen în ultimele două ore; se gândea îngrozită că poate îi zărise cineva prin perdeluța de la geamul trăsurii. Doar gândul că ar fi putut s8-i vadă cineva îi aprindea obrajii. Domnișoara Charity observă imediat schimbarea de pe chipul ei, când îi întâmpină alături de Whitney, Clayton și câțiva prieteni ai familiei Westmoreland.
- Doamne, exclamă ea veselă, ce culoare frumoasă ai în obraji, draga mea! Văzându-te, m-am gândit la căpșuni cu frișcă. Cred că ți-a prins foarte bine că ai mers în trăsura contelui! Când ai plecat de la Almack's păreai foarte palidă.
Sherry începu să-și facă vânt cu evantaiul și-i observă pe câțiva prieteni adunați în jurul soților Westmoreland apropiindu-se spre a fi prezentați. Auziră și ei remarca bătrânei, la fel ca Stephen, care o privi surâzător și o strânse ușor de mină.
- Ți-a făcut chiar atât de bine, draga mea? o întrebă el.
Observând stânjeneala tinerei, domnișoara Charity începu să râdă și îi spuse iui Stephen:
- Ticălosule! apoi clătină dojenitoare din cap.
Din nefericire, această mișcare îi atrase atenția lul Charity Thornton asupra părului lui Sherry, pe care nu-I observase până atunci.
- Aveai părul strâns în coc când am plecat de la Almack's! exclamă ea îngrijorată. Ți-au căzut acele de păr? O să discut eu cu fata mea pentru treaba de mântuială pe care a făcut-o chiar după ce mă întorc, diseară!
Sherry avu impresia că toți ceilalți se opriseră ca să o asculte pe bătrână comentând revelator, când sarcina ei era doar să apare reputația pe care Sherry începuse să o demoleze. Clayon chiar îi aruncă o privire conspirativă, zâmbind și semăna atât de mult cu Stephen încât Sherry se uită disperată la logodnicul el. Acesta o prezenta celor două perechi de tineri cu care era, ducele și ducesa de Hawthorne și marchizul cu marchiza de Wakefield. Cei patru o salutară cu o căldură și o cordialitate care o făcură să-i placă imediat.
- Înțeleg că dumneavoastră sunteți atracția în jurul căreia gravita Stephen la Almack's? întrebă ducele de Hawthorne, iar soția lui îi zâmbi lui Sherry.
- Cu toții așteptăm cu nerăbdare să vă cunoaștem, iar acum că am făcut-o, adăugă ea privind spre soții Wakefleld, nu ni se pare de mirare că Stephen a ieșit glonț de la clubul Strathmore când și-a dat seama că porțile de la Almack's se închideau în curând.
Domnișoara Charity nu dădea atenție conversațiilor și se uita la cei câțiva tineri veniți și ei de la Almack's care acum se îndreptau către Sherry.
- Langford, îndepărtează-te! îi spuse lui Stephen.
- Tinerii aceia vin la Sherry și o sa-i sperii dacă intenționezi să te mai uiți la ei cu ochii aceia fioroși și ostili.
- Da, Stephen, îl tachină Whitney, Iuându-l discret de braț și se uită zâmbind la Clayon spunându-i din privire ca se apropia o nuntă iminentă. Nu ai putea să te uiți la ei mai amabil, când sunt cei mai renumiți burlaci din Londra, care se pregătesc să o înconjoare pe Sherry?
- Nu, răspunse el brusc și o luă pe Sherry de braț întorcând-o cu fața spre gazda lor.
Marcus Rutherford, era un bărbat înalt, impunător, cu un zâmbet cald și încrederea pe care o capătă o persoană care provine dintr-un mediu privilegiat și in venele căreia curge un sânge ilustru. Sherry îl plăcu imediat și regretă că trebuia să Ie facă față tinerilor de la Almack's care se apropiau de ea ca să o invite la dans.
- Se pare că ai concurență mare, Stephen și nu e de mirare, remarcă Rutherford tocmai când Makepeace o conducea pe Sherry la dans, iar domnișoara Charity zâmbea bucuroasă către cei doi.
- Și măcar o dată, interveni Clayton, privind-o pe Charity Thornton cât de satisfăcută părea și cum îi supraveghea pe cei care dansau, obiectul atenție tale are o însoțitoare care nu pare prea bucuroasă să te aibă în preajma ei.
Stephen auzi comentariul, dar nu păru supărat fiindcă îi veni o idee care pe loc ar fi înlăturat orice pericol pentru Sherry, având în vedere că însoțitoarea ei fusese de vină pentru aceasta.
- Am auzit că Nicki DuVille te consideră foarte neobișnuit, comentă Rutherford, ridicând paharul cu șampanie la buze. Atât de mult încât să meargă el însuși la Almack's. Se vorbește că amândoi ați stat deoparte, sprijiniți de aceeași coloană, pentru că nu v-ați putut apropia de tânăra domnișoară din cauza celorlalți pretendenți. Trebuie să fi fost o scenă delicioasă, continuă Rutherford și începu să râdă. Tu și DuVille la Almack's în aceeași seară. Doi lupi într-o sală plină cu pui de lup. Apropo, unde e Nicki? Rutherlord se uită curios prin mulțime.
- Își oblojește inima sfărâmată, presupun, răspunse Stephen, începând să-și pună ideea în aplicare.
- DuVille? întrebă Rutherford râzând. E greu de imaginat că face asta, la fel cum e greu să-mi imaginez cum arătați amândoi la Almack's. De ce ar avea inima zdrobită?
Stephen ridică dintr-o sprânceană și răspunse zâmbind ironic:
- Pentru că obiectul afecțiuni sale a acceptat să se mărite cu altcineva.
- Zău? spuse acesta interesat și se uită la Makepeace care dansa cu Sherry, privindu-I cu un oarecare respect. Nu vrei să zici că e Makepeace? Spune-mi că frumusețea ei nu se va irosi alături de cățelușuI acela.
- Nu se va mărita cu Makepeace.
- Atunci cu cine?
- Cu mine.
Chipul gazdei sale trecu prin diferite faze: de la șoc la încântare și anticipație. Făcu un gest larg spre sala de bal și spuse:
- Nu vrei să-mi permiți să fac anunțul în această seară? Aș vrea să văd câteva chipuri când vor afla vestea.
- O să mă mai gândesc.
- Excelent! spuse el și i se adresă lui Whitney: Dacă vă amintiți, alteță, odată am încercat să anunț logodna domniilor voastre, dar aveați o idee ciudată în seara aceea ca să o țineți în secret.
Această remarcă nevinovată îi făcu pe soțul și pe cumnatul ei să o privească ușor ironicii și amuzați de fronda ei Ia a se căsători cu el într-un fel care a făcut toată Londra să vuiască.
- Terminați, amândoi, Ie spuse Whitney râzând stânjenită. Nu vreți să mă lăsați să uit niciodată?
- Nu, îi răspunse soțul ei surâzând tandru.
Shery venise lângă Stephen și era acum cu el după o oră întreagă de dans. Acesta stătea de vorbă cu prietenii lui; Ia un moment dat lordul Rutherford se desprinse de grup. Sherry îl văzu că se apropie de orchestră, dar nu-i dădu atenție până ce muzica se auzi mai tare, apoi se întrerupse cu acordurile clasice, care solicitau atenția tuturor. Orice conversație se opri și musafirii se întoarseră mirați spre gazdă, curioși să alte motivul.
- Doamnelor și domnilor, spuse prietenul lui Stephen pe un ton foarte călduros, am deosebita onoare să vă anunț o logodnă specială în această noapte, înainte de a o citi în ziare... Sherry se uită de jur împrejur, la fel ca și ceilalți invitați, întrebându-se cine erau cei doi tineri logodnici, dar, fiind atât de curioasă, nu observă zâmbetul din ochii lui Westmoreland care o studia atent. Știu că această logodnă în mod special va veni ca o ușurare pentru mulți dintre burlacii adunați aici, care îi vor mulțumi domnului în cauză că, în sfârșit, le Iasă drum liber. Ah, văd că v-am făcut curioși, spuse el, delectându-se cu rolul de mesager, privind la sutele de chipuri curioase și amuzate. În vederea celor spuse mai înainte, aș dori să vă mai prelungesc puțin așteptarea și, în loc să vă spun numele celor doi fericiți, îi voi ruga să-mi facă onoarea de a îndeplini prima lor sarcină formală, în rolurile de soț și soție, prin deschiderea oficială a balului. Părăsi ringul de dans într-un cor de murmure și de râsete, dar nimeni nu-I mai privea. Orchestra începu un vals și muzica umplu sala, în timp ce mulțimea aștepta nerăbdătoare.
- Ce mod elegant de a anunța o logodnă, Ie spuse Sherry viitorilor ei cumnați.
- Sunt bucuros că ești de acord, zise Stephen luând-o de mână, apoi o conduse spre ring, ca să-i poată oferi o vedere mai bună a sălii, presupuse Sherry. Ajunși în centru, muzica își continuă tempo-ul, iar el păși în fața ei și spuse: Domnișoară Laricaster. Sherry se uită nelămurită în jurul ei.
- Da? răspunse ea surâzând nelămurită.
- Pot avea onoarea următorului dans?
Sherry nu avu timp pentru vreo reacție, pentru că el o cuprinse de mijloc și începu să danseze cu ea, conducând-o în cercuri concentrice prin centru, apoi spre marginea ringului. Când invitații înțeleseră despre cine era vorba, izbucniră aplauze și urale asurzitoare.
Candelabrele de cristal străluceau deasupra capete lor lor, cu cele cincizeci de mii de lumânări reflectate de oglinzile de pe pereții înalți. O pereche de tineri dansau: un bărbat brunet, înalt, care pășea grațios în ritm de vals și o tânără înveșmântată într-o rochie crem. Sherry văzu imaginea lor reflectată în oglinzi și se simți vrăjită de farmecul momentului, apoi îl privi. Undeva, în adâncul acelor ochi albaștri care-i zâmbeau, distinse o altă latură magică a vieții, strălucind ca o scânteie... ceva profund și tăcut. O ținu prizonieră câteva clipe, promițându-i ceva... întrebând... invitând.
- Te iubesc, se gândi ea.
Brațul își deveni ferm pe talia ei, ca și când Stephen ar fi auzit-o și i-ar fi plăcut aceste cuvinte. De-abia atunci realiză că spusese cu voce tare. Pe balconul de deasupra sălii de dans ducesa de Claymore îi privea pe cei doi și surâdea mulțumită, gândindu-se deja la nepoții frumoși pe care ei îi vor avea.
Își dorea ca soțul ei să fi fost prezent la această ocazie, să-I vadă pe fiul lor cu femeia alături de care va rămânea o viață. Robert ar fi fost de acord cu Sherry, își zise ea. Mângâie inconștient verigheta de pe inelar, pe care Robert i-o pusese în urmă cu aproape patruzeci de ani. Alicia îl privi pe fiul să valsând cu mireasa lui și parcă-I simți pe Robert stând alături de ea: Privește-i, iubirea mea, îi șoptea ea în inimă. Seamănă cu tine, Robert și ea îmi amintește de mine atât de mult. Alicia parcă simți brațul soțului ei cuprinzând-o de mijloc și apropiindu-se de ea, șoptindu-i la ureche: În acest caz dragostea mea, Stephen va avea mâinile pline.
Un zâmbet ușor îi tremură pe buze când se gândi la propria-i contribuție spre acest moment. Ochii îi străluceau de bucurie și își aminti de lista cu pretendenți pe care i-o făcuse lui Stephen, apoi de reacția lui de șoc. Toți fuseseră atât de bătrâni încât Stephen nu-și dăduse seama că erau deja infirmi. Eu am făcut-o! își zise ea in gând.
Hugh Whitticomb stătea lângă ea și admira spectacolul, cu gândul departe, pe vremea când Alicia și Maggie îi ținea pe el și pe Robert în centrul ringului de dans până în zori.
Privindu-i pe Stephen și pe Sherry alunecând împreună, fuse mulțumit de felul în care manipulase situația.
Desigur, apele vor fi tulburi când ea își va recăpăta memoria, dar îl iubea pe Stephen Westmoreland, iar el o iubea la rândul său. Hugh era sigur de asta. Eu am făcut-o, Maggie, draga mea, își spunea in inimă. Parcă auzea răspunsul ei: Da, tu ai făcut-o, dragule. Acum invit-o pe Alicia la dans. E un moment important.
- Alicia, spuse el ezitând. Ai vrea să dansezi?
Ea se întoarse și-I privi, apoi îl luă de braț.
- Mulțumesc, Hugh! Ce idee minunată! De ani de zile nu am mai dansat amândoi!
Domnișoara Charity se retrăsese pe margine și acum bătea ușor cu vârful piciorului în ritmul muzicii, ochii strălucindu-i de fericire când îl privea pe contele de Langford îndeplinindu-și datoria oficială de viitor soț at lui Sherry. Ceilalți invitați începură și ei să danseze, iar DuVille se apropie de ea și-i șopti la ureche:
- Domnișoară Thorton, zise pe un ton galant, plin de farmec, vreți să mă onorați cu acest dans?
Copleșită de bucurie, surâse și-și puse mâna firavă pe brațul lui; se simți ca o tânără din nou, pe când un bărbat frumos o conducea la dans.
- Bietul Makepeace, îi zise ea pe un ton de confidență. Pare nefericit.
- Sper că dumneavoastră nu sunteți nefericită, zise Nicki preocupat, iar când o văzu cât de tulburată este îi mărturisi: Aveam impresia că erați în favoarea mea.
Domnișoara Charity se fâstâci, dar continuă să țină pasul, cu toate că ritmul era destul de alert pentru vârsta ei.
- Nicholas, îi spuse ea. Pot să-ți mărturisesc ceva?
- Sigur, dacă doriți.
- Sunt bătrână și ațipesc chiar atunci când nu vreau să dorm, uneori uit lucruri...
- Am observat, răspunse Nicki cu politețe.
- Dar, dragul meu băiat, continuă ea, ignorându-i confirmarea, dar nu sunt atât de bătută în cap încât să cred mai mult de prima oară că ești menit dragei noastre Sherry!
Nicki se împiedică.
- Nu... nu v-ați gândit că sunt? întrebă cu precauție.
- Sigur că nu. Lucrurile au mers exact cum am plănuit eu să meargă.
- Cum ați plănuit? repetă Nicki uluit, schimbându-și complet părerea despre ea și găsind răspunsuri care-I făceau să râdă de sine și să roșească pentru naivitatea de care dăduse dovadă.
- Desigur, confirmă ea ridicându-și ușor capul. Nu-mi place să mă fălesc, spuse privind surâzătoare spre Sherry și Stephen, dar asta am făcut.
Nicki nu mai știa ce să creadă, deși bănuia ceva; o studie cu atenție cu coada ochiului.
- Cum de ați făcut ceea ce spuneți că ați făcut?
- Un ghiont aici, o aluzie acolo, băiete. Deși în această seară m-am întrebat dacă ar fi trebuit să o las pe Sherry cu Langford. Era nebun de gelozie pe Makepeace. Ridică din umerii firavi și spuse râzând: A fost cea mai distractivă scenă pe care am văzut-o în treizeci de ani! Cel puțin, așa cred că a fost... O să-mi fie dor de emoțiile acestea. M-am simțit de un mare folos chiar de când Hugh Whitticomb m-a rugat să fiu însoțitoarea ei. Știam, desigur, că dacă nu-mi făceam datoria la înălțime, m-ar fi înlocuit cu altcineva. Se uită cu subînțeles la Nicholas și-I văzu că tace privind-o de parcă acum o cunoștea pentru prima dată. Ai ceva de spus, dragul meu băiat?
- Cred ca da.
- Da?
- Vă rog să primiți cele mai umile scuze din partea mea.
- Pentru că m-ai subestimat?
Nicki dădu afirmativ din cap, iar ea îi zâmbi.
- Toată lumea face asta, să știi.