Slăbită după avalanșa emoțiilor intime, Shery își lăsă moale mâna pe umărul lui, apoi și-o coborî pe piept și-i simți inima bătând tare și repede, ceea ce însemna că și el fusese afectat de sărutările ei. Mângâierile lui pe spate o făcură să uite de supărarea înfrângerii. Era ceva nou la el în această seară, ceva greu de definit, o tandrețe exclusivă. Părea mai autoritar, dar Sherry nu înțelegea de ce. Descoperise însă ceva. Își sprijini fruntea pe pieptul său și-i spuse:
- Ceea ce am făcut noi, acesta este motivul pentru care am dorit să mă mărit cu tine, nu-i așa?
Părea atât de copleșită de pasiunea care-i mistuise pe amândoi, încât Stephen zâmbi.
- Este motivul pentru care te vei mărita cu mine, o corectă în cele din urmă.
- Dar nu suntem potriviți.
- Crezi? șopti el Iuând-o de mijloc ca să o simtă mai aproape de el.
- Nu, nu suntem. Sunt multe lucruri care nu-mi plac la tine.
Stephen își stăpâni râsul.
- Ai destul timp să-mi enumeri toate defectele până sâmbătă.
- De ce sâmbătă?
- Dacă ai de gând să devii o scorpie de soție, trebuie să aștepți până după cununie. Stephen o simți cum se crispează. Sherry își ridică privirea spre el. Ochii îi mai erau pierduți în vraja pasiunii, dar refuzul se citea clar pe chipul ei.
- Nu pot să mă mărit cu tine sâmbătă.
- Atunci duminică, acceptă el cu mărinimie, crezând că obiecția ei la această zi era cauzată de grija oricărei femei pentru a-și alcătui un trusou adecvat.
- Nici atunci, spuse ea, dar disperarea din glasul ei nu era deloc convingătoare. Vreau să-mi recapăt memoria înainte de a face acest pas irevocabil.
Scopul lui Stephen era exact contrar.
- Mă tem că nu putem aștepta chiar atât.
- Pentru Dumnezeu, de ce?
- Dă-mi voie să-ți demonstrez, spuse el și o sărută repede dar apăsat. O privi și-și ridică o sprânceană, așteptând părerea despre gestul demonstrativ.
- Bine, e și asta, recunoscu ea, iar Stephen începu să râdă cu poftă, însă nu constituie un motiv pentru a ne grăbi cu ceremonia.
- Duminică, repetă el.
Sherry dădu negativ din cap, ca să-i arate puterea voinței, deși el observa că începe să cedeze.
- Încă nu trebuie să mă spun dorințelor tale, milord, așa că îți sugerez să nu abordezi acel ton cu mine. E foarte poruncitor îi dintr-un motiv îmi crește nervozitatea. Insist să am dreptul la alegere... Ce faci? întrebă speriată văzându-I cum își strecoară o mină prin decolteul ei și-i dezmierdă sânul, apoi se uită ca vrăjit la sfârcul întărit.
- Te las să alegi, spuse Stephen. Trebuie să recunoști că mă dorești și tu, deci trebuie să mă lași să fac din tine o femeie onorabilă duminică, sau dacă refuzi... Lăsă fraza neterminată, iar Sherry se alarmă dintr-o dată.
- Iar dacă refuz... vru să știe.
- Atunci, în loc să mergem la Rutherforzi, ne ducem acasă și acolo voi continua ce am început acum câteva minute, până te fac să înțelegi mai bine sau să recunoști ce ți-am spus. Oricare ar fi situația, rezultatul va fi o nuntă duminică.
Vocea lui avea o hotărâre de oțel și părea atât de sigur pe sine încât știa că poate obține tot ce-și dorește. Sherry se simți și mai neajutorată și copleșită. Era la fel de sigură că va reuși să o facă să recunoască orice. Cu un simplu sărut o putea aduce la extaz și iraționalitate.
- Ieri nu păreai deloc entuziasmat să te însori, cu atât mai puțin să onorezi logodna noastră, zise ea. Ce te-a determinat să-ți schimbi hotărârea?
Tatăl tău a murit și nu mai ai pe nimeni pe lume în afară de mine, se gândi Stephen deși știa că mai exista și un alt motiv, mult mai hotărâtor, deși nu in întregime adevărat.
- Ieri nu mi-am dat seama cu adevărat cit de mult ne dorim unul pe celălalt.
- Da, dar în seara aceasta, mai devreme, eram perfect sigură că nu te doresc deloc. Stai, am o propunere, zise ea, iar Stephen zâmbi când îi văzu chipul luminat, cu toate că știa că nu-i va plăcea și că nici nu va fi de acord cu o schimbare a planurilor lui. Cinci sute de ani de sânge pur, de nobil îți curgea prin vene și, cu aroganța străbunilor săi, Stephen David Elliox Westmoreland se hotărâse deja cum să rezolve problema. Important era că și ea îl dorește. În afară de aceasta, motivul pentru care el se grăbea era că dorea să-i dea șansa să se bucure de a-i fi soție măcar puțin timp, până ce va trebui să afle de moartea tatălui ei.
- Am putea rămâne așa cum suntem, iar dacă nu devii dezagreabil și dacă va continua să ne placă să ne sărutăm, atunci ne vom putea căsători.
- O propunere tentată, spuse Stephen fără convingere, dar, după toate aparențele, am mai multe în minte decât doar să te sărut și sunt... deosebit de nerăbdător... să ne dau la amândoi ocazia să ne satisfacem în această privință.
Răspunsul ei la această remarcă dovedi ca uitase mai mult decât numele ei sau al logodnicului său, precum surorile ei din Anglia, prin buna lor educație, nu știa și nu i se spusese ce se petrece cu adevărat în noaptea nunții. Îmbujorată, se uită la el cu ochi întrebători și-i spuse:
- Nu știu ce vrei să spui, sau la ce anume te gândești, dar dacă te simți cumva incomod, nu-i de mirare. Stau pe genunchii.
- O să discutăm mai târziu despre motivele și semnificația celor spuse de mine, promise Stephen și păru delectat de senzația plăcută pe care i-o dădu Shery când se zvârcoli ca să coboare din brațele lui.
- Când vom discuta despre asta? insistă ea cu încăpățânare, după ce se așeză în fața lui.
- Duminică noaptea.
Neavând puterea sa mai discute cu el, sau să-i răspundă privirii provocatoare, Sherry dădu într-o parte perdeluța de la geamul lateral și privi afară. Două lucruri o izbiră imediat: primul era că se opriseră în fața unei case unde lachei stăteau cu torțe aprinse în mâini și-i conduceau pe oaspeții elegant îmbrăcați și în număr foarte mare spre intrarea principală; cu toții se uitau curioși spre ușa trăsurii. Cel de-al doilea era că probabil coafura ei suferise enorm din cauza atenției nestăvilite pe care i-o acordase Stephen, ciufulind-o de-a binelea, lucru care se putea observa chiar și prin perdeluța de la geamul trăsurii.
- Părul meu! zise ea îngrozită, apoi își ridică mâna spre coc și constată că buclele îi erau desprinse din ace și îi atârnau pe umeri într-un fel care lui Stephen i se părea de-a dreptul fermecător și ademenitor în același timp. Când ea îi spuse că părul îi era in dezordine gândurile lui începură să o ia razna, iar fantezia îi arăta deja buclele acelea răsfirate peste pieptul lui gol. Nu pot intra acolo în halul în care arăt. Oamenii își vor închipui... nu continuă fiindcă se simțea jenată, iar Stephen surâse.
- Ce își vor închipui? o provocă el, văzând-o că roșise și știind clar că mulți dintre ei vor face presupuneri exacte.
- Nu se cuvine să apar așa, spuse ridicând din umeri, apoi își scoase acele și-și lăsă părul liber pe umeri. Scoase un pieptene și începu să-și aranjeze ce se mai putea aranja. Stephen o privea cu intensitate, iar ea simți ochii lui fierbinți și avu o senzație neplăcută.
- Te rog, nu te mai uita astfel la mine, îl rugă cu voce șoptită.
- Să mă uit la tine a fost cea mai plăcută activitate a mea din clipa când m-ai rugat să-ți spun cum arăți, mărturisi el solemn, privind-o direct in ochi.
Vocea lui catifelată, cu inflexiuni baritonale și cuvintele pe care i Ie spusese erau mai seducătoare decât orice sărut înfocat. Sherry simți cum cedează orice rezistență la a se căsători cu el, dar mândria și inima îi cereau să știe că ea, Sherry, înseamnă mult mai mult pentru el.
- Înainte de a te gândi la cununia de duminică, zise ea cu o oarecare ezitare, cred că ar trebui să știi că am o aversiune mare pentru ceva de care doamnele din Anglia nu se sinchisesc câtuși de puțin. Până în această seară nu mi-am dat seama prea bine de acest lucru.
- Pentru ce ai aversiune? întrebă uluit Stephen.
- Pentru culoarea levănțicăi.
- Înțeleg. Stephen rămase uluit și impresionat de curajul ei.
- Te rog să te gândești foarte bine la aceasta dacă ai vedere să mai rămânem logodiți încă o zi.
- Voi face cum mi-ai spus, răspunse el.
Sherry nu crezuse că va fi luată în serios sau că el va recunoaște, dar Stephen asta făcu. Mulțumită de reacția lui, Sherry continuă să-și aranjeze părul. Conștientă de privirile lui admirative, îi spuse zâmbind:
- Nu pot să fac nimic dacă mă privești așa în continuare.