- Despre ce era vorba, Damson? întrebã Stephen privindu-şi valetul prin oglindă în timp ce-şi înnoda eşarfa la gât; se apropie de oglindă şi își studie obrazul proaspăt bărbierit.
- Domnul Hodgkin a fost de părere să vă dau scrisoarea aceasta înainte să plecați, în caz că este ceva important, răspunse acesta Iăsînd pe marginea patului scrisoarea. Veni lângă stăpânul său ca să se asigure cä ținuta lui era perfectã pentru o seară la celebrul Almack's. Scoase fracul negru din şifonier și îndepărtă ultimele scame de pe umerii acestuia. Îl ajută pe Stephen să-i îmbrace, apoi începu să netezească partea din spate, mânecile şi să-i aranjeze reverul. Făcu un pas înapoi şi urmări rezultatul grijii şi atenției sale meticuloase.
- A spus Hodgkin de la cine era scrisoarea? întrebă Stephen punându-şi butonil ąi aranjind apoi safirele spre marginea manşetei.
- Fostul proprietar al domnului Burleton v-a trimis-o. Fusese expediată lordului la vechea adresä.
Stephen încuviință puțin interesat. Achitase toate datoriile lui Burleton față de proprietarul său şi-l rugase să-i trimtă lui de acum încolo corespondența lui Burleton. Alte scrisori veniseră din locuri unde Burleton făcuse cumpărături fără să plătească. Stephen se simțea acum obligat să onoreze orice datorie a tânărului a cărui viață o frânsese brusc. O considera o datorie de onoare.
- Dă-i-o secretarului meu, zise Stephen grăbit. Îi promisese fratelui său să se întîlnească pentru câteva partide de cărți la Strathmore şi era în întîrziere. După vreo două ore de joc şi câteva mize serioase intenționa să-şi facă apariția la Almack's, de unde să o răpească pe Sherry, când prindea o ocazie bună, la „Piața de căsătorii" şi să meargă împreună la balul lordului Rutherford, unde se vor distra amândoi mult mai bine. Își zise satisfăcut că DuVille trebuia să se resemneze cu escorta domnişoarei Charity Thornton la familia Rutherford.
- Milord, i-am sugerat domnului Hodghin să i-o dea secretarului dumneavoastră, răspunse Damson, acum preocupat cu eliminarea oricărei scame, chiar şi invizibile, de pe fracul impecabil al alteței sale. Dar a insistat să o vedeți mai întîi, pentru cä a venit de departe. Tocmai din America.
Gândindu-se că probabil era vorba de o chitanță a unui obiect cumpărat de Burleton cât fusese acolo, Stephen luă scrisoarea şi o deschise în timp ce cobora scările.
- McReedy vă aşteaptă în fața trăsurii, îi zise Colfax dându-i mănuşile, dar Stephen nu-i văzu şi nici nu-i auzi. Era concentrat asupra conținutului scrisorii pe care i-o trimisese lui Burleton avocatul tatălui lui Charise Lancaster. Colfax observă că stăpânul său era foarte preocupat cu citirea scrisorii; la un moment dat acesta se încruntă, iar Colfax bănui că veştile conținute nu erau chiar bune şi că planurile contelui ar fi putut fi schimbate din această cauză.
- Domnişoara Lancaster era foarte frumoasă când a plecat la Almack's, şi privea cu anticipație seara care va urma, dacă-mi permiteți să spun asta, zise valetul. Era adevărat şi Colfax îi amintise cu discreție că trebuia să fie şi el prezent la Ałmack's şi asta nu prea târziu; prezența lui acolo era foarte importantă pentru ea.
Stephen împături scrisoarea şi se uită spre valet fără să-i vadă, cu gândurile foarte departe, mult mai departe decât Almack's. Plecă fără să scoată un cuvînt şi se îndepărtă spre trăsură cu paşi grăbiți.
- Mă tem că veştile nu au fost prea bune, Hodgkin, îî spuse Colfax bătrânului care străbătea agitat holul de la un capăt la altul. Chiar foarte proaste. Ezită, fiindcă era sub demnitatea lui să comenteze cu un subaltern, dar grija pentru tânăra americancă depăși preocuparea pentru propria-i demnitate in acel moment. Scrisoarea era adresată lordului Burleton... poate că era ceva personal şi nu avea nici o legătură cu domnișoara Lancaster.