Sheridan era adânc cufundată în gândurile ei când cineva o chemă să-l întâmpine pe doctorul Whiricomb și pe noua ei însoțitoare.
Ar fi dorit să aibă mai mult timp pentru a se gândi la tot ce aflase în acea zi și acum se simțea deprimată la gândul că va trebui să trăiască sub privirea de gheață a unei englezoaice vigilente.
Se duse totuși în sufragerie, unde doctorul Whitticomb se învârtea împrejurul unei doamne în vârstă așezată pe canapea. În loc să vadă o figură desprinsă din jungla amazoniană, Sherry dădu ochii de o femeie plinuță, cu fața rotundă și obraji rumeni, ca o păpușă chinezească, având părul cărunt acoperit de o pălărioară albă cu volane. Tocmai moțăia cu bărbia atingându-i pieptul.
- Este domnișoara Charity Thornton, îi șopti doctorul lui Sherry când se apropie de el. Mătușa necăsătorită a ducelui de Stanhope.
Sherry se abținu să nu ridă de persoana minionă, care dormea și care urma să-i poarte de grijă. Răspunse la fel de încet:
- Ce frumos din partea ei să vină să-mi poarte de grijă.
- Oh, a fost încântată când am întrebat-o.
- Da, zise Sherry în glumă, văzând-o pe bătrânică respirând sacadat. Văd că e foarte încântată.
Stephen se afla la stânga razei vizuale a lui Stephen, sprijinit pe o masă, observând întrevederea. Spuse la comentariul ei.
- Sora ei mai tânără, Hortense, dorea să o însoțească adăugă doctorul în șoaptă, dar când sunt împreună sporovăiesc continuu despre orice, inclusiv despre vârstele lor și nu doream să-ți alung pacea.
- Câți ani are sora ei?
- Șaizeci și opt.
- Înteleg. Sherry se stăpânea să nu râdă. Credeți că ar trebui să o trezim?
Stephen se alătură conversației lor și spuse pe un ton neutru:
- Ori facem asta, ori o îngropăm chiar aici unde stă.
Sherry tresări când îi simți prezența, dar domnișoara Charity se trezi de parcă un tun i-ar fi răsunat în urechi.
- Doamne, Hugh! exclamă cu severitate. De ce nu m-ai trezit? O privi pe Sherry și-i întinse mina zâmbitoare. Sunt foarte încântată că-ți pot fi de ajutor, draga mea. Doctorul Whitticomb mi-a spus că ai suferit un accident și că ai nevoie de o doamnă de companie cu o reputație inegalabilă, cât timp vei sta la Langford. Se încruntă ți se vedea că face un efort de memorie. Nu-mi aduc bine aminte ce fel de accident ai suferit.
- Am fost rănită la cap, se oferi Sherry cu amabilitate să-i explice.
- Da, așa este. Se uită la Sherry cu atenție, studiindu-i capul câteva clipe. Mi se pare că te-ai vindecat.
Doctorul Whitticomb interveni:
- Rana s-a vindecat, îi aminti el. Dar a rămas efectul post-traumatic. Domnișoara Lancaster nu și-a recăpătat încă memoria.
Domnișoara Charity păru dintr-o dată îngrijorată.
- Biata copilă. Știi cine ești?
- Da.
- Știi cine sunt eu?
- Da, doamnă.
- Cine sunt?
Sherry era cât pe ce să izbucnească în râs și se strădui să nu o facă, apoi se uită la doctor care-i făcea cu ochiul. Stephen o privea zâmbind tandru. Sherry se decise să nu-i ia în seamă atitudinea binevoitoare, până ce-și va desluși sentimentele, o privi din nou pe bătrânică și răspunse la întrebarea ei ca o elevă sârguincioasă supusă unui test.
- Sunteți domnișoara Charity Thornton, mătușa ducelui de Stanhope.
- Așa credeam și eu! exclamă bătrâna mai liniștită.
- Cred că aș putea să sun pentru a ni se aduce ceaiul, zise Sherry dispărând repede din cameră, cu o mână acoperindu-și gura și cu umerii cutremurându-se de un râs înăbușit. Domnișoara Charity o privi lung și spuse:
- Ce copilă frumoasă! Am observat că s-a bâlbâit puțin. Va trebui ceva timp până ce îi vom găsi un tânăr pe măsură.
Hugh o atinse ușor pe umăr, asigurând-o:
— De aceea aveam nevoie de dumneavoastră, domnișoară Charity.
- ti voi arăta exact cum trebuie să iasă în societate. Sherry reveni în cameră. Bătrâna se trezi de-a binelea și acum părea mult mai vioaie și mai atentă. Îi făcu semn lui Sherry să vină lângă ea pe canapea. Ne vom simți! grozav împreună, îi promise lui Sherry după ca aceasta l se așeză. Vom lua parte la serate, la mic dejunuri șl baluri, vom face cumpărăturile pe Bond Street pi vom merge cu trăsura in Hyde Park, apoi pe strada Pall Mall - oh, trebuie să mergi la un bal la Almack's. Știi ce este Almack's?
- Nu doamnă, mă tem că nu știu. Sherry era uluită de ritmul în care îi vorbea bătrâna.
- O să-ți placă, zise Charity strângându-i amândouă mâinile extaziată. Este raiul lumii modei și mai important decât o prezentare la curte. Balurile se țin miercuri seara și sunt atât de exclusiviste, încât, odată ce amfitrioana ți-a acordat premiul de intrare, ești practic asigurată că poți participa la toate evenimentele din lumea bună. Contele te va însoți prima dată, lucru care va atrage invidia tuturor femeilor și care te va așeza într-o poziție privilegiată în fața tuturor bărbaților prezenți. Almack's este exact locul unde trebuie să-ți faci prima ieșire în societate... Tăcu brusc și-I privi îngrijorată pe conte: Langford, fata are scrisori de recomandare pentru Almack's?
- Mă tern că nu m-am gândit la asta până acum, răspunse Stephen întorcându-se cu spatele ca să-și ascundă repulsia pentru acel loc.
- Voi discuta cu mama dumitale despre scrisori. Va trebui influența ei pentru a le întocmi și pentru a discuta cu amfitrioanele care organizează festivitățile. Ochii ei albaștri se opriră critic asupra hainei și pantalonilor pe care-i purta contele și, după ce admiră croiala perfectă a acestora, îi spuse alarmată: Nu vei fi admis la AImack's dacă nu ai o ținută corespunzătoare, Langlord.
- Îi voi spune valetului ce consecințe sociale va avea eventuala lui greșeală de a nu mă înveșmânta corespunzător, promise el cu seriozitate.
- Spune-i că trebuie să porți un frac negru, formal, explică ea, totuși îndoindu-se de competența lui Damson.
- ÎI voi transmite exact cu cuvintele acestea.
- Și o vestă aibă, desigur.
- Desigur.
- Iar la cămașă o eșarfă albă.
- Normal, confirmă el grav, plecând ușor capul în semn că se va conforma.
Mulțumită că îl avertizase și-I pregătise dinainte, domnișoara Charity i se adresă lui Sherry:
- O dată amfitrioanele I-au întors din drum pe însuși ducele de Wellington fiindcă acesta a venit la Almack's în pantalonii aceia îngrozitori pe care-i poartă bărbații astăzi, în loc să fie îmbrăcat cu pantaloni până la genunchi, cum cere eticheta.
Bătrâna schimbă dintr-o dată subiectul:
- Știi să dansezi, nu-i așa?
- Eu... Sherry ezită și dădu negativ din cap. Nu sunt sigură.
- Atunci trebuie să găsim imediat un instructor de dans. Va trebui să înveți menuet, dansuri populare, cotilioane și vals. Dar nu trebuie să dansezi vals nicăieri, până ce amfitrioanele de la Almack's nu-și dau aprobarea. Spuse apoi pe un ton sever: Dacă ai face asta, ar fi mai rău decât dacă Langford nu ar fi îmbrăcat după etichetă, pentru că lui nu i s-ar da voie să intre, deci nu va ști nimeni, în timp ce tu vei cădea în dizgrație și considerată ca „ușuratică". Langford te va duce pe ringul de dans pentru primul dans, apoi mai poate dansa încă o dată cu tine, dar nu mai mult de atât. Chiar și două dansuri ar putea fi luate drept o provocare și acordarea atenției unei anumite persoane, ceea ce nu dorim să se întâmple. Langford exclamă ea trezindu-I pe Stephen din contemplarea profilului lui Sherry, asculți ce spun eu?
- Absorb fiecare cuvânt, răspunse el. Totuși, cred că Nicholas DuVille va dori să aibă onoarea de a o escorta pe domnișoara Lancaster la bal și pe ring pentru primul dans. Se uită atent la Sherry, ca să-i observe reacția. Eu sunt ocupat în altă parte miercurea viitoare și va trebui să mă mulțumesc cu un loc mai în spate pe carnețelul ei de dans. Sherry rămase nemișcată; își privea mâinile sprijinite pe genunchi, iar Stephen avu senzația că era îngrozită de aceste discuții despre modul cum ar trebui ea să-și atragă pretendenții.
- Ușile se închid la unsprezece fix, iar după această oră nici lordul însuși nu va mai fi primit, îl avertiză domnișoara Charity. Stephen era uluit de capacitatea ei de a-și aminti anumite lucruri și de a Ie uita pe altele. DuVille? Este același tânăr care era cândva atras de cumnata ta?
- Cred că acum, este foarte atras de domnișoara Lancaster, spuse Stephen cu precauție.
- Excelent! După tine, el e cea mai bună partidă din Anglia.
- Va fi încântat să audă asta, zise Stephen, aplaudându-se în minte pentru inspirația de a-I forța pe DuVille să o însoțească pe Sherry la Almack's, Înainte să ajungă el acolo. Era o răzbunare delicioasă doar să și-I imagineze pe suavul francez încolțit ca un iepure într-o cameră plină cu debutante nerăbdătoare, însoțite de mamele lor rapace, care îl vor privi pe DuVille ca pe o delicatesă, calculându-i averea și întrebându-se dacă are și un titlu alăturat numelui. Stephen nici nu mai pusese piciorul în „Piața pentru căsătorii" de mai bine de zece ani, dar ținea minte acest loc: sala de jocuri de noroc din hol era pentru mize atât de scăzute, încât friza absurdul. Mâncarea era la fel de monotonă ca și jocul de noroc ceaiuri slabe, limonadă caldă, prăjituri fără nici un gust, pâine și unt. Odată ce DuVille își va fi consumat cele două dansuri cu Sherry, restul serii va fi pentru el ca un purgatoriu.
Totuși, Stephen intenționa să o escorteze pe Sherry la operă în seara următoare. Știa că-i place muzica, aflase acest lucru din seara când o găsise cântând cu corul servitorilor și era sigur că-i va plăcea Don Giovanni.
Cu brațele încrucișate la piept o privea pe Charity Thornton instruind-o pe Sherry. Când o văzuse prima dată pe bătrâna doamnă de companie, o privise și se întrebase dacă Hugh Whitticomb nu-și pierduse mințile. Apoi, ascultându-i sporovăiala însuflețită, realizase că doctorul făcuse alegerea excelentă, care va fi pe placul tuturor, în special pe placul lui. Când nu moțăia sau nu se oprea din vorbit, ca să-și amintească un amănunt, era o companie veselă. Sherry părea mai degrabă amuzată, decât intimidată de ea. Tocmai se gândea la toate acestea când o auzi pe bătrână vorbind despre părul lui Sherry.
- Roșul nu prea este la modă, știi, dar, după ce camerista mea ți-I va tăia și coafa, nu se va mai vedea prea mult.
- Lasă-I! exclamă Stephen fără să-și dea seama ce Spune, iar cei trei aflați în cameră se uitară mirați la el.
- Dar, Langford, protestă domnișoara Charity. Acum se poartă părul scurt.
Stephen știa că trebuie sa nu se amestece în asemenea probleme și în nici o alta activitate pur-feminină, mai ales în discuțiile despre coafura femeilor, dar nu putea concepe ca părul nemaipomenit de frumos al lui Sherry ar putea zace pe podea, într-o grămadă neuniforma de șuvițe tăiate.
- Să nu-i tăiați părul, spuse pe un ton de comandant, făcându-i pe ceilalți să amuțească.
Inexplicabil, dar tonul lui îl făcu pe Whilticomb să-I privească.
Pe Charity o fãcu să se simtă pedepsită.
Pe Sherry o făcu să se gândească serios la a-și scurta părul până la ceafă.