La capătul primei ore, când Stephen își pierdu răbdarea și începu să respingă obiecțiile tuturor la planul său, Hugh Whitticomb se hotărî să-și dea părerea ca medic al lui Sherry.
- Dați-mi voie, dar nu pot permite asta, spuse el revoltat.
- Te deranjează dacă îmi dai și mie un motiv? întrebă Stephen caustic, de parcă problema fusese deja aranjată și nu se mai putea face nimic, după părerea doctorului.
- Desigur. Siguranța ta că societatea nu va băgă de seamă faptul că domnișoara Lancaster nu e familiarizată cu obiceiurile noastre nu e decât parțial justificată. Totuși, domnișoara Lancaster este foarte perspicace și va realiza că are niște lipsuri la capitolul comportament în societate, dar ea va trebui să devină propriul său critic. Acest lucru va spori stresul teribil căruia deja îi face față și nu pot permite una ca asta. Sezonul începe peste câteva zile și ne-a mai rămas foarte puțin timp pentru a o învăța tot ce trebuie să știe ca să-și facă un debut corespunzător, oricât de inteligentă este ea.
- Chiar dacă acesta nu ar fi fost obstacolul, adăugă Whitney, tot nu vom putea să îi pregătim toaleta completă într-un interval atât de scurt. Ar trebui să facem presiuni asupra doamnei LaSalle, sau să aranjăm cu altă modistă de talia ei, care să înceapă lucrul la garderoba domnișoarei Lancaster, când deja toată lumea are foarte mult de lucru pentru clientele vechi.
Stephen ignoră acest aspect și i se adresă lui Whitticomb:
- Nu putem să o ținem închisă, ferită de lume. Așa nu va putea atrage și alți pretendenți, iar oamenii vor începe să comenteze, întrebându-se de ce o ascundem de ochii lor. Chiar și Sherry va începe să-și pună această întrebare și bănuiesc că va trage concluzia că ne e rușine cu ea.
- La asta nu m-am gândit, recunoscu Whitticomb, vădit descumpănit de această posibilitate.
- Vă propun să facem un compromis, zise Stephen, uimit de ce toți încercau să caute probleme noi, în locul soluțiilor. Vom menține aspectul ei social la minimum. Atâta timp cât unui din noi este mereu în compania ei când ia parte la vreun eveniment, o putem proteja de prea multe întrebări.
- Dar nu o poți proteja complet, spuse Whitticomb. Ce le vei explica oamenilor dacă vor întreba cine este și cum și-a pierdut memoria?
- Le vom spune adevărul, să menționăm prea multe detalii. Vom spune că a suferit un accident, iar noi garantăm pentru identitatea ei, pentru originea și educația ei, dar că deocamdată nu poate răspunde la întrebări.
- Știi ce cruzi pot fi oamenii câteodată! Lipsa ei de cunoștințe ar putea fi luată drept prostie.
- Prostie? izbucni Stephen râzând. Cât timp a trecut de când ai mers la un bal al debutantelor unde ai încercat să porți o conversație inteligentă cu vreuna dintre fetișcanele care își fac debutul în fiecare an? Fără să mai aștepte răspuns, zise: Îmi amintesc și acum ultima dată când am luat parte la așa ceva — jumătate dintre ele erau incapabile să abordeze orice subiect, în afară de ultima modă și de vreme. Restul nu puteau face mai mult decât să roșească și să zâmbească afectat. Sherry este foarte inteligentă și acest lucru va fi evident pentru toți cei care au destulă minte cât să recunoască inteligența atunci când se află în fața lor.
- Nu cred că va părea proastă nimănui, zise Whitney timid. Mai degrabă o vor considera misterioasă, în special tinerii.
- Atunci s-a aranjat, spuse Stephen punând punct hotărât. Whitney, tu și mama faceți ce trebuie pentru a-i pregăti garderoba. O vom introduce în societate și vom avea grijă ca măcar unul dintre noi să fie mereu în prezența ei. Să începem prin a o duce la operă, unde să poată fi văzută, dar cu greu abordată. După aceea la un concert, la câteva ceaiuri. E foarte frumoasă, deci va trebui să atragă atenția multora și imediat la toate balurile, misterul care o înconjoară va crește; lucru care va fi în avantajul nostru, cum spunea și Whitney. Stephen părea mulțumit că toate punctele importante fuseseră atinse și le spuse celorlalți: Mai are cineva ceva de întrebat?
- Un lucru, spuse mama lui aferată. Nu mai poate rămâne sub acoperișul tău nici măcar o noapte. Dacă s-ar ști că sunteți amândoi aici, singuri, fără o însoțitoare de-a ei, nimic nu i-ar mai salva reputația și ar deveni indezirabilă. E o minune dacă servitorii nu au început deja să bârfească.
- Servitorii o adoră. Nu ar spune nimic care să-i facă rău.
- Se poate, dar dacă vor ajunge zvonurile prin oraș, ea va fi considerată deja amanta ta și nu putem să riscăm asta.
- Am putea-o invita eu și Clayon, propuse Whitney în cele din urmă, văzând că Stephen o așteaptă să ia inițiativa, deși nu era încântată de soluție. Nu dorea să o scoată pe Sherry din mediul lui Stephen, fiindcă știa că, odată începute activitățile mondene, cu atâta lume în jurul lor, el ar putea să nu o vadă cu zilele, sau doar foarte rar, câteva minute.
- Perfect, spuse Stephen, aparent bucuros. O să locuiască la voi.
Hugh Whitticomb își scoase ochelarii cu rame metalice și începu să și-i șteargă cu batista.
- Mă tem că planul acesta nu-mi convine.
Stephen făcu un efort supranatural să nu răbufnească de mânie asupra medicului.
- Ce vrei să spui?
- Spun că nu pot să permit să fie mutată într-un loc pe care nu-I cunoaște, printre necunoscuți. Când văzu că Stephen tocmai se pregătea să protesteze, Hugh Whitticomb se uită împrejurul lui și zise hotărât: Domnișoara Lancaster crede că e logodnica lui Stephen și că el ține foarte mult Ia ea. EI este cel care a stat lângă ea când a fost Ia un pas de moarte și în el are cea mai mare încredere.
- Îi voi explica eu ce riscă în ochii lumii dacă mai rămâne aici, i-o reteză Stephen. Va înțelege că nu se cuvine.
- Stephen, dar ea nu are nici cea mai mică idee despre importanța comportamentului in ochii lumii, îl contrazise Whitticomb pe un ton calm. Dacă ar fi știut asta, nu ar fi coborât în salon îmbrăcată într-un negligè transparent în seara când am venit să o consult.
- Stephen! exclamă mama lui.
- Nu se vedea nimic, zise Stephen ridicând neputincios din umeri. Și nu avea altceva de îmbrăcat.
Nicki DuVille intră în vorbă:
- Nu mai poate rămâne aici neînsoțită. Nu permit eu așa ceva.
- Dumneata nu ai nimic de spus în această problemă, îl avertiză Stephen.
- Ba cred că am. Nu doresc ca viitoarea mea soție să fie dezonorată. Și eu am o familie care trebuie să o accepte.
Stephen strânse pumnii pe sub birou și îl privi cu dispreț evident câteva minute până ce se hotărî să spună pe un ton de gheață, ca și privirea sa:
- Nu-mi amintesc că te-ai oferit, DuVille.
- Ai vrea să o fac acum? întrebă el ridicându-și o sprânceană.
- Ți-am spus că vreau să aibă de ales între mai mulți pretendenți, îi aminti. Stephen se întreba cum poate fratele său să permită prezența acestui tânăr nerușinat în apropierea soției sale. În acest moment nu ești nimic mai mult decât un posibil pretendent la mâna ei. Dacă dorești să-ți menții acest statut încă șaizeci de secunde îți sugerez să...
- Eu aș putea să stau cu domnișoara Lancaster, interveni mama lui Stephen.
Cei doi bărbați își încheiară duelul privirilor și-I priviră pe Hugh Whitticomb pentru a da verdictul. Fără să răspundă imediat, Hugh continuă să-și șteargă tacticos lentilele și cântări în minte efectele pe care le putea avea prezența unei persoane respectabile într-o poveste de iubire care îmbobocea. Deși avea mai mult de cincizeci de ani, femeia cu statură impozantă era mult prea perspicace pentru a nu-și da seama de consecințe și pentru a permite un grad de intimitate - dorit de Hugh - între Stephen și Sherry Lancaster. Mai mult, cu siguranță că ar intimida-o pe Sherry, indiferent cât s-ar fi străduit să facă exact contrariul. Judecând repede, Hugh găsi argumentul cel mai adecvat împotrivă și spuse:
- În interesul sănătății dumneavoastră, alteță, nu cred că ar trebui să vă împovărați cu responsabilitățile unei însoțitoare permanente. Nu doresc să se repete povestea de anul trecut.
- Dar ai spus că nu e ceva serios, Hugh, protestă ea.
- Aș vrea să îmi mențin această constatare.
- Are dreptate, mamă. Stephen știa că și așa transferase prea multe din problemele sale familiei, așa că susținu moțiunea și zise: Trebuie să găsim pe cineva care să stea cu ea tot timpul, o însoțitoare cu un caracter ireproșabil și cu o reputație potrivită pentru o doamnă de companie.
- Poate Lucinda Throckmorton-Jones, propuse ducesa, după ce se gândi câteva clipe. Nimeni nu și-ar permite să-i pună la îndoială calitățile și personalitatea pentru a o considera demnă de o însoțitoare de domnișoară.
- Doamne, nu! exclamă Hugh. Femela aceea cu față de dragon ar fi bună pentru oricine altcineva, dar pe domnișoara Lancaster ar pune-o din nou la pat! A fost în stare să stea cu nasul în treaba mea când am tratat un deget ars al unei tinere pe care o avea în grijă. Se purta de parcă m-ar fi suspectat de intenția de a o seduce pe puștoaică.
- Bine, atunci pe cine propui? îl grăbi Stephen, pierzându-și răbdarea.
- Lăsați această chestiune în grija mea, zise Hugh uimit de propriile-i cuvinte. Cred că am o doamnă excelentă, dacă sănătatea îi va permite. Este singură și a început să se simtă cam inutilă de la o vreme.
Ducesa îl privi interesată.
- Pe cine ai în vedere?
Fără să riște un veto hotărât din partea stimabilei ducese, Hugh insistă să fie lăsat să se ocupe singur de ea.
- Lăsați-mă să mă mai gândesc, până ce voi face alegerea cea mai bună. Poate că mâine voi aduce persoana. Încă o noapte sub acoperișul lui Stephen nu-i poate face lui Sherry mai mult rău decât a suferit până acum.
Colfax bătu la ușă și spuse că domnișoara Lancaster se întorsese de la plimbare.
- Cred că acum putem pune punct, zise Stephen ridicându-se.
- Ar mai fi două mici amănunte, interveni Clayton. Cum intenționezi să o faci pe tânără să coopereze la intenția ta de a-i găsi un soț, fără să o umilești sau să o dezamăgești? Și ce ai de gând să faci când va spune cuiva că este logodită cu tine? Asta ar face-o de râsul întregii Londre.
Stephen tocmai se pregătea să spună încă o dată că nu el era logodnicul ei, dar renunță.
- Mă voi ocupa eu de asta diseară sau mâine, anunță el.
- Să procedezi cu tact, îl avertiză Hugh. Să nu o superi.
Whitney se ridică și-și puse mănușile.
- Cred că ar fi bine să-i fac o vizită doamnei LaSalle imediat. S-o conving să lase totul și să înceapă lucrul la garderoba lui Sherry numaidecât, dar e nevoie de o minune acum că sezonul trebuie să înceapă.
- E nevoie de bani mulți de la Stephen, nu de o minune, spuse soțul ei râzând. Te las la magazinul LaSalle în drum spre White's.
- White's este în direcția opusă, Claymore, îi zise Nicki. Dacă m-ai lăsa pe mine să o conduc pe soția ta, poate că mi-ar sugera cea mai bună metodă de a câștiga încrederea domnișoarei Lancaster.
Clayton dădu afirmativ din cap, fiindcă nu avea de ce să obiecteze, iar DuVille îi oferi brațul lui Whitney. Aceasta îl sărută pe Clayon pe obraz, apoi plecă împreună cu francezul, amândoi frații privindu-I pe acesta cu dispreț.
- De câte ori ai simțit dorința să-i împrăștii pe jos dinții lui DuVille? întrebă Stephen cu cinism.
- Nu de atâtea ori cât ți-ai dorit tu să o faci, răspunse Clayton.
- Ce părere ai, Nicki? întrebă Whitney după ce privi înapoi ca să fie sigură că valetul lui Stephen închisese ușa și nu trăgea cu urechea pe hol
DuVille o privi zâmbind și ieși, apoi îi făcu semn vizitiului.
- Cred că în acest moment soțul și cumnatul tău caută o scuză ca să-mi verse sângele.
Whitney râse discret, iar vizitiul coborî treapta trăsurii iar ea urca.
- Presupun că Stephen este mai dornic de asta.
- Ce idee alarmantă, zise el râzând. EI e mai iute de mânie și are reputația de bun țintaș.
- Nicki, soțul meu e foarte hotărât să nu permită nici o intervenție și are dreptate, spuse ea serioasă. Credeam că ai înțeles avertismentul meu de a renunța Ia voluntariatul pentru mâna domnișoarei Lancaster. Va trebui să găsești o scuză și să te retragi din competiție degrabă. Clayon rar îmi interzice să fac ceva, dar acum, că a făcut-o, nu vreau să-I desfid.
- Dar nu-I desfizi, cherie. Eu sunt acela care o face. A spus doar că „familia" nu trebuie să se amestece. Eu nu fac parte din familie, spre regretul meu nesfârșit. Zâmbi și încercă să pară solemn, dar Whitney știa că flirtează cu ea.
- Nicki...
- Da, dragostea mea?
- Te rog să nu-mi spui așa...
- Da, alteță?
- Ții minte cât de naivă și de stângace eram când tu te-ai hotărât să mă susții când mi-am făcut debutul în societate Ia un bal unde mi-ai acordat o atenție deosebită?
- Nu ai fost niciodată stângace, cherie. Erai doar înduioșător de inocentă și de neprotocolară.
- Charise Lancaster este la fel de inocentă cum eram și eu, accentuă ea. Aș vrea să nu o lași să interpreteze atenția ta drept devotament. Adică, nu o lăsa să se atașeze de tine prea mult. Nu aș suporta să fim responsabili pentru suferința ei și așa destul de mare.
Nicki își întinse picioarele în față, le privi o clipă, apoi surâse cu fața spre Whitney.
- Când am luat parte la balul la care ai debutat îmi amintesc că ți-am spus să nu confunzi un flirt nevinovat cu ceva mai serios. Am făcut asta ca să nu suferi. Ții minte?
- Da.
- Dar până la urmă tu m-ai respins.
- După care ți-am alinat „inima zdrobită" cu un alai da femei disponibile.
DuVille nu negă, ci spuse:
- Charise Lancaster mi-a amintit de tine din clipa când am văzut-o. Nu pot spune de ce cred că e foarte deosebită de alte tinere, sau cât de mult se aseamănă cu tine, dar sunt nerăbdător să aflu.
- Mi-ar fi plăcut de ea pentru Stephen, Nicki. E potrivită pentru el. Știu că și doctorul Whitticomb e de aceeași părere. Tu nu trebuia să faci mai mult decât să-i acorzi destulă atenție cât să-I faci pe Stephen gelos...
- Cred că nu trebuie să fac prea mari eforturi pentru asta.
- ... așa încât Stephen să vadă cât de atrăgătoare este ea și că riscă să o piardă în avantajul altui bărbat.
- Dacă intenționezi să aderi la dictatul soțului tău de a nu te implica, va trebui să mă lași pe mine să aleg metodele. De acord?
- De acord.
Promit ca mâine să mai public un nou capitol, deoarece săptămâna trecută am fost într-o minivacanță cu părinții. Până atunci vă doresc "Lectură plăcută!„