În noaptea care a urmat Nick i-a arătat lui Karim o mulțime de poze cu Aida de când aceasta era mică, și până când s-a transformat într-o domnișoară fermecătoare. Îi arătase poze cu Aida îmbrăcată în balerină și de la el aflase că îi place să danseze. Ar fi vrut ca aceste lucruri să le fi aflat de la Aida, dar nu o condamna pentru faptul că nu i-a spus. El nu o întrebase. Nu a întrebat-o niciodată ce îi place să facă, ce iubește cel mai mult sau ce urăște cel mai mult. Nu știa multe lucruri despre ea, și acest lucru era doar vina lui. A greșit că nu a întrebat-o mai multe lucruri. Dar se va revanșa. Va afla totul despre ea. Voia să o descopere pe Aida. Să afle cel mai mic detaliu al vieții ei.
Când Jasmine veni jos, avea lacrimi în ochii. Karim se ridică repede de pe canapea.
-S-a întâmplat ceva cu Aida?
-Nu, nu, îl liniști repede Jasmine. S-a trezit pentru puțin timp apoi a adormit la loc.
Apoi Jasmine se așeză pe canapea lângă Nick.
-Vai Nick, începu Jasmine. Se întâmplă din nou. Când s-a trezit nu m-a băgat de loc în seamă, nu mi-a răspuns deloc la întrebări, și avea privirea pierdută. Ce ne facem Nick?
Apoi Jasmine începu să plângă.
-Despre ce vorbește? întrebă Karim îngrijorat.
-Când părinții Aidei au murit, îi răspunse Nick, Aida a trecut printr-o perioada foarte dificilă. Nu vorbea cu nimeni, mânca foarte puțin, privea în gol mai tot timpul. Thomas, bunicul ei, a avut grijă de ea tot timpul până când și-a revenit. El a fost stâlpul Aidei. A crescut-o mai mult timp decât părinții ei, și cred că moartea lui o doare mai tare decât moartea părinților ei având în vedere că era mult mai mică când aceștia au murit. Când au murit ei, Aidei i-a rămas doar bunicul ei, iar acum că a murit și el, nu mai este nimeni care să o ajute să treacă peste moartea lui. Nouă ne este frică că.... va suferi de depresie.
Karim își trecut mâinile peste față. Indiferent de ce se va întâmpla va fi alătur de Aida. De acum încolo va fi stâlpul ei. O va ajuta să treacă peste toate obstacole. Și dacă ea va cădea, el va fi acolo să o ridice. O va ține de mână și nu îi va da drumul niciodată.
După ce mai vorbiră puțin cu Jasmine și Nick, Karim se duse să vadă ce face Aida. Aceasta dormea încă în aceeași poziție, cu picioarele la piept strângând încă fotografia. Era îmbrăcat cu hainele pe care i le dăduse el, așa că merse și deschise pe rând ușile până când dădu de camera Aidei. Îi fu foarte ușor să o recunoască. O cameră mare albă, care era plină de ursuleți de pluș în toate culorile. Găsi dressingul în care erau câteva haine. Caută până găsi o pereche de pijamale albastre scurte.
Merse înapoi în camera în care dormea Aida și încet, încet îi luă fotografia din mână. O privi puțin înainte de a o pune pe noptieră. Aida avea părul și trăsăturile feței ca ale mamei ei, dar ochii uimitor de albaștri îi moșteniră de la bunicul ei. Ahmed un bărbat înalt, brunet și cu ochii căprui ținea în brațe o fetiță cu plete aurii și cu o rochiță la fel de albastră ca și ochii. În dreapta lui o femeie micuța și delicată cu plete aurii și ochii de un albastru-verzui îi zâmbea cu atâtea dragoste. În stânga lui un băiat de vri-o 18 ani la fel de înalt ca tatăl lui, brunet, cu ochii mamei lui, îi oferea o floare surorii lui. Iar apoi un om mai în vârstă ținea cu afecțiune mâna peste umerii nepotului său. Acesta a fost familia Aidei. Toți zâmbeau și erau fericiți. Acum Aida a rămas singura. Nu, nu singură. El îi va fi alături. Mereu.
Puse fotografia la locul ei, apoi o dezbracă cu grijă pe Aida și o îmbracă cu pijamalele. Apoi luă un prosop, îl udă și începu să îi șteargă încet fața Aidei, gâtul apoi mâinile. După ce termină o înveli, și o sărută apăsat pe frunte. Vorbise cu Nick și cu Jasmine iar aceștia au fost de acord de a o duce pe Aida de aici. Această casă îi trezea amintiri, iar cel mai bine pentru ea ar fi să se îndepărteze puțin. Karim le promise că va avea grijă de ea, și că îi va anunță regulat despre starea ei. Ei nu știu cine este cu adevărat Karim, acesta le spuse doar că este iubitul Aidei și că este un om de afaceri. Nu le dăduse mai multe detalii. Nu era necesar pentru moment să știe mai multe. Decise să o ducă pe Aida în Hufarat. Acolo va avea grijă de ea și o va ajuta să treacă peste această perioadă.
Se așeză lângă ea în pat și o îmbrățișă, apoi adormii inspirând-ui parfumul.
Când Aida se trezi a doua zi dimineața, era singură în camera bunicului ei. Luă fotografia cu familia ei și statură așa uitându-se la ea. Așa o găsi Jasmine care venea ducând în mână o tavă cu mancare. Aida nici măcar nu își ridică privirea.
-Aida, draga mea, uite ți-am pregătit ceva de mâncare. Haide mănâncă puțin, zise Jasmine și așeză tava pe pat.
Aida o ignoră doar. Jasmine o mai rugă de câteva ori, apoi încercă să îi i-a fotografia din mână, dar Aida o trase spre ea. Jasmine înțelese. Mai avuse de a face o dată cu acest comportament. O luă în schimb de mână și încet încet o conduse la baie unde o ajută să se spele, o îmbracă, apoi încerca să o convingă să mănânce ceva dar Aida doar privea în gol.
Karim întra în cameră și îi spuse Jasmine să îi împacheteze câteva lucruri Aidei, iar aceasta ieși repede din cameră. Karim se apropie de pat, nu spuse nimic când văzu fotografia în mana Aidei, doar luă furculița și încerca să îi de-a Aidei o bucată de banană dar Aida nu voise.
-Iubirea mea , dacă nu mănânci nimic te vei îmbolnăvi. Te rog, zahrati(floarea mea), mănâncă ceva.
Aida ridică privirea spre el. Privirea ei rănită îi străpunse inima lui Karim. Se priviră așa timp de câteva secunde, apoi Karim puse jos furculița și o îmbrățișă.
-Poate acuma nu mă crezi prințesa mea, dar va fi bine. Voi fi mereu lângă tine, zise Karim și o săruta pe creștet. Va fi bine.
Aida nu spuse nimic când Karim o informară că vor pleca în Hufarat. Era ca și cum nu îl aude. Ca și cum nu îi păsa. Karim o duse în brațe până la mașină iar când ajunse la avion o luă din nou în brațe. Pe toată durata zborului, Aida rămase indiferentă la încercările lui Karim de a vorbi cu ea. Karim înțelese, și o lasă apoi în pace. Când mașina opri în curtea palatului, Karim coborî din mașină și o luă pe Aida din nou în brațe. Acesta doar și-a rezemat capul de umărul lui, ținând în continuare poza cu familia ei în mână. Azima urmată de celelalte fete le-au ieșit în întâmpinare. Karim le făcu semn să plece și îi spuse Azimei să îl aștepte în biroul lui.
Karim merse încet cu Aida în brațe până ajunse în camera acesteia. Acolo o puse pe pat, și îi dădu încălțămintea jos.
-Voi merge să vorbesc puțin cu Azima după care voi veni înapoi .Odihnește-te puțin, zahrati.
Apoi o săruta pe frunte și ieși din cameră. Azima așteaptă în biroul lui Karim și știa de ce se află acolo. Cu siguranță emirul a aflat că el a ajutat-o pe prințesă să fugă iar acum o va pedepsi. Karim întra și Azima făcut repede o plecăciune. Nu ridică privirea din pământ, deoarece îi era rușine că îl trădase pe emir, cu toate că a fost nevoită și nu regreta ceea ce a făcut. Karim se îndreaptă spre fereastră cu mâinile la spate.
-Am aflat Azima că tu ai ajutat-o pe Aida să fugă, zise Karim.
Azima mai avea puțin și tremura. Emirul o putea pedepsi aspru pentru ceea ce a făcut. Pe ea și pe toți cei care au fost implicați.
-Mulțumesc, zise deodată Karim și se întoarse spre ea.
Azima ridică capul surprinsă. Să audă un asemenea cuvânt din gura emirului era o onoare pentru orice persoană din Hufarat. Dar ea nu știa pentru ce îi mulțumește încă.
-Mulțumesc că ai ajutat-o pe Aida să fugă. Dacă nu ar fi plecat, poate a-și fi aflat mult mai târziu adevărul. Nu îți face griji, nu vei fi pedepsită.
Azima făcu o plecăciune în semn de mulțumire.
-În schimb Azima, nu voi mai permite trădării. Așa că dacă loialitatea ta este îndreptată spre altă persoană în afară de mine, ești liberă să pleci de la palat.
-Nu emirule, zise Azima. Nu este nevoie să plec. Nu vă voi mai trăda emirule. Fiți sigur.
-Bun, zise Karim. Acum, am nevoie de tine ca să ai grijă de Aida deoarece bunicul ei a murit. Acum nu vorbește și mai tot timpul are privirea pierdută. Am nevoie să știu ce face și cum este atunci când va fi nevoie să plec de la palat. Cât timp voi fi aici voi avea grijă eu de ea.
Karim mai dădu câteva ordine, apoi se îndreptă spre camera lui. Făcu baie, se îmbracă și porunci să li se aducă de mâncare în camera Aidei. Când întră în cameră Karim nu o văzu pe Aida în pat. Văzu însă că ușile de sticlă erau date la o parte și știa că Aida era la balcon așa că se îndreptă și el acolo. O găsi pe Aida așezată pe bordură cu spatele la el, și pentru o secundă inima i s-a oprit. Dar apoi se liniști brusc , pentru că știa că Aida nu și-ar fi pus niciodată capăt vieții indiferent de ce greutăți ar avea de înfruntat. Înaintă spre ea și o cuprinse cu brațele de după mijloc. Aceasta tresări doar pentru un moment apoi se liniști. Aida ținea în mână fotografia cu familia ei, și părea că nu era gata să renunțe încă la ea. Soarele era pe cale de a apune de tot. Karim îi dădu cu o mână părul lung la o parte ca să o poată săruta pe obraz.
-Zahrati,îi șopti Karim cu dragoste, nu apusul este important, ci răsăritul care urmează să vină.
Apoi o strânse mai tare în brațe, dorindu-și să nu îi mai de-a drumul vreodată.