Karlie
Suspansul mă omora. Am navigat pe coridorul lung pe călcâiele mele afurisite, uitându-mă în stânga şi-n dreapta mea şi mulțumind zeilor că Josephine se prindea greu şi uita repede. Dar trebuia să mă calmez cumva.
Mama scria cărţi de dragoste, pentru a scăpa de energia zumzetului de sub pielea ei. Şi totuși n-a fost suficient s-o ţină departe de tata Ruthless. Iar eu? Urmam o facultate cu profil economic şi o găseam interesantă, dar n-o mai aveam acum.
Voiam să stric ceva pentru a mă face să mă simt mai bine, chiar dacă acel ceva eram eu însămi? Începusem să mă răzgândesc, în ciuda determinării mele, când ușile liftului privat al etajului lui Hades s-au deschis. O adiere rece de aer mi-a mângâiat brațele goale pe când am coborât din ascensorul privat. Mi-am aruncat privirea asupra biroului unde Hades cu numai câteva minute în urmă călărea acea femeie model, dar nici urmă de ei. Au plecat? Am clipit și m-am uitat în jur:
— Hades?
Am ieșit din birou, căutându-l. Duplexul lui era masiv, cu holul lung, multe uși și un alt hol care ducea spre un alt palier. L-am văzut pe omul de curățenie pe holul de la intrare, vorbind cu un alt om de la întreținere, cu numele companiei pe hainele lor albastre de lucru.Se îndreptau spre biroul cu pricina.
Simțindu-mă ca un hoț, am mers pe vârful picioarelor înainte ca bărbații să mă vadă.
Am străbătut palierul, până am ajuns la o pereche de uși mari, duble. Mi-am apăsat palma de ele, fără să vreau să intru, dar urând să plec ca o lașă. Era terifiant? Tocmai ce îl surprinsesem făcând sex.
— Hades?
Niciun răspuns.
— Vreau să vorbim.
Mi-a trecut prin minte că nu era acolo, sau poate ca l-am enervat totuși cu intruziunea mea. Poate că n-ar fi trebuit să apari ca nuca în perete.. Deschizând ușile, am rătăcit prin cameră. Era superb concepută, cu pardoseli albe și pereți acoperiți de artă pură. Am observat o altă ușă și am mers spre ea. Eram pe punctul de a ciocăni, când am auzit ceva. Un zgomot. O bătaie. O altfel de bătaie, nimic asemănător cu ceea ce se întâmplase în biroul lui. Poate un cap bătând în pereți? Apăsându-mi fruntea de ușă, am închis ochii, ținându-mi respirația.
— Nu ar fi trebuit să vin aici mai devreme, am încercat eu.
Bineînțeles că era o minciună. Niciun răspuns.
— Poți ieși puțin să vorbim?
Zgomotul s-a oprit și o secundă mai târziu, a vorbit:
— Pleacă.
— Nu vreau să plec așa.
Mi-am strâns degetele de ușă.
— Josephine și angajații tăi sunt pe punctul de a veni aici și ..
— Pleacă! și-a ridicat el vocea.
Făcând un pas înapoi, m-am uitat la ușile deschise.
Nu-l auzisem până acum ridicând vocea la cineva. Din instinct am făcut câțiva pași înapoi, exact când el a împins ușa băii, arătând ca însuși diavolul.
Ochii îi erau întunecați și duri, făcându-mi coloana vertebrală să se răcească. Dacă m-aş fi gândit că l-am surprins trăgându-i-o alteia, va scădea impactul lui asupra mea, m-am înşelat amarnic.
Ochii lui întunecaţi, arătau ca niște pietre de iarnă, buzele umflate şi pline, iar părul lui întunecat, o mizerie perfectă. Totul la el era masculin, ascuţit şi musculos. Avea buza spartă, iar sângele îi țâșnea din ea. Din moment ce acum câteva minute, era normal ca înfățișare, am dedus că singur își făcuse una ca asta.S-a lovit singur? A înaintat spre mine, rapid și eficient. M-am împiedicat, aproape căzând în încercarea de a scăpa de el.
— Ai făcut ce ți-ai dorit. Pleacă acum din duplexul meu și nu te mai întoarce, decât dacă te chem. Dacă nu pleci în următoarele două minute, am să presupun că vrei să vezi adevăratele culori ale lui Hades. Ceea ce înseamnă să fii futută în fața angajaților mei, pe masa de poker, tare și toată noaptea, în timp ce ei își fac treaba pentru care sunt plătiți.
S-a oprit când am fost încolțită și lipită de perete. Eram atât de apropiați că am simțit mirosul lui peste tot în jurul meu.Trupurile noastre fredonau cu ceva periculos şi carnal. Şi totuși, cu fiecare gând pe care îl aveam, simțeam că fac un pas, lăsând ceva în urmă. Când am admis asta, mi-am dat seama că nu m-am simţit niciodată mai muritoare.
Dar a fi muritor era despre a fi în viaţă. Atât de multe de câştigat, atât de multe de simţit.În mod ciudat, am simţit că sunt exact acolo unde trebuia să fiu, dar mai ales am simţit trăirea descrisă în cărțile mamei.
— Crezi că poți citi dincolo de aparența celor pe care le-ai văzut în birou? Asta cauți, Karlie?
Mi-a aruncat zâmbetul lui Lucifer.
— Habar n-ai, Karlie. Le plătesc, pentru că a ți-o trage cu mine nu se traduce prin plăcere. Este o slujbă. Acum..
S-a aplecat mai aproape de mine, și-a înfășurat mâinile în jurul gâtului și feței mele, înclinându-mi capul în sus. Privindu-l cum mă privea, simțeam că sunt îngropată în propria-mi viață. Înainte ca ochii lui să se oprească asupra mea, mă simțisem de parcă aș purta rochia greșită, corpul prea subțire. Contrar așteptărilor, datorită privirii lui, m-am simțit specială și asta crea o serioasă dependență, dar și o irațională teamă. Involuntar am mai făcut un pas înapoi. De data aceasta, spatele meu a atins peretele cu o bubuitură moale.
— Fugi!
Am făcut-o. Am fugit înainte să mă prindă și să facă toate lucrurile cu care mă amenințase. Și înainte să-l las. Am alergat pe holul lung și m-am izbit de Joshua la ieșire.
— Poți să-mi chemi liftul, te rog.
Degetele mele tremurau și ochii lui s-au încruntat privind pe holul lung al duplexului. Părea puțin tulburat de starea mea și m-a condus spre lift, de parcă și el se temea că Hades va ajunge la mine. Abia când am revenit pe palierul meu, bătăile inimii s-au potolit și mintea a început să lucreze din nou. Hades avea un secret profund și întunecat. Ceva de care îi era rușine? O slăbiciune, poate. Și am fost foarte aproape s-o aflu în această seară. Am răsucit cheia în ușa dormitorului meu și am încuiat-o, încă tremurândă de reacția lui. Am trecut prin fiecare emoție: furie, frică, îngrijorare și răzbunare.
Îl uram pe de-o parte pe Hades că îmi făcea așa ceva, dar mai știam din reacția lui că am jucat un rol important. Poate fusesem chiar factorul declanșator al acelui zbucium pe care l-am văzut fără perdea pe faţa lui.
Până la urmă seara nu fusese una atât de dezastruoasă. Sau poate că n-ar fi trebuit să citesc cărțile mamei.
Joshua
După o zi de iad, şeful meu umil, prietenul neloial, mi-a testat din nou răbdarea şi limitele. Aşa că, m-am trezit la ora unu, clătinându-mă în biroul meu, înfometat, după ieșirea necontrolată a lui Hades în faţa prințesei New Yorkului. Am ieşit din club, am mers la un restaurant din centrul oraşului, simțind nevoia unei distanțe, apoi am stat pe bordura din centrul oraşului, urmărind noaptea albastră coborând peste strada iluminată excesiv. O marcă nouă de Maserati a oprit în faţa mea şi ușa pasagerului s-a deschis.
— Urcă, a ordonat din interior o puternică voce masculină.
Mi-am arcuit sprânceana şi mi-am înclinat capul în lateral.
— Sunt foarte tentat, dar cred că voi spune pas.
— Nu era o propunere. Intră acum sau vom avea spectatori.
Ian Kind. Fuckfuckfuck.
El şi familia mea au trecut des prin întâlniri nu tocmai liniștite şi eu de la vârsta adolescenţei (de la doisprezece ani, mai exact), nu l-am mai întâlnit niciodată. Fără îndoială că aceasta a fost decizia lui. Da. Probabil nu a vrut să mă amestece cu membrii familiei mele. Sau poate că s-a mulţumit să se ocupe de rahaturile existente, decât cu faptele şi existenţa mea.
Oricum ar fi, Ian era aici să-mi vorbească. Aşadar, a nu-i vorbi nu era o opţiune. M-am urcat în maşina lui, care mirosea a piele lustruită şi a genului de bogăţie pe care mulţi nici în filme n-o vedeau. Am inspirat profund. O seară petrecută alături de Hades mă făcea să simt că lucrez într-o mină un deceniu întreg. Dar să vină la pachet cu Ruthless..? Mi-am lipit capul de pielea rece, închizând ochii, știind că sunt urmărit. Mărul lui Adam mi-a zvâcnit şi mi-am udat buzele, ignorându-i privirea ascuţită. Ian a început să conducă. Nu am întrebat unde. Mă îndoiam că îmi va spune şi, chiar dacă ar fi făcut-o, nu era ca şi cum aş fi avut ceva de spus despre asta.
— Nu avem nevoie de o prezentare formală.
Vocea lui Ian era tăioasă ca naiba. Am încercat să-mi concentrez privirea asupra profilului său întunecat. A luat o cotitură pe o stradă laterală. El mă putea tăia chiar acum şi tot ce puteam gândi era cât de frumos şi cât de cald avea să se simtă sângele pe corp.
— Dă-i bătaie, i-am răspuns ameţit. Bănuiesc că e pe linia: nu-mi atingeți fiica, n-o lăsaţi să se enerveze, oferă-i luxul în care a trăit..
Ian a oprit maşina, de la o viteză considerabilă, la una pe loc, lăsând urme de derapaj pe stradă după sunetul acestora. Maşinile au claxonat în spatele lui. Am auzit un ţipăt, urmat de o ocolire. Dar tot ce a făcut Ian a fost să se holbeze la mine, de parcă aş fi cel mai tâmpit nebun pe care îl văzuse vreodată.
— Nu, clovnule. Nu cred că aveţi vreo şansă cu fata mea. Nu e din acelaşi aluat de duzine de fete cu care aţi fost obişnuiţi. De ce aş presupune că are nevoie de protecţia ta, mai mult decât aveți voi?
— Da. De ce? întreabă o altă voce în spatele meu.
Am sărit atât de sus în scaunul meu, încât capul meu a lovit plafonul maşinii. Hristoase pe scuter.
Mi-am întors capul încruntându-mă.Un bărbat umbrit stătea pe bancheta din spate. Părea înalt şi cu fizicul foarte asemănător lui Ian. De aceeaşi vârstă cu mine..
— Tu trebuie să fii Kevin, am zis.
— Fratele geamăn al lui Karlie, mai exact.
Kevin avea acelaşi păr negru ca tatăl său, ochii glaciari identici şi foamea de avea succes, a fi puternic și capabil. M-am întrebat cum se simțea să fii un membru Kind-adept, conducător, motivat.
— Ceea ce te face candidatul perfect pentru pumnul meu.
O familie unită, într-adevăr. Nu era de mirare dezinvoltura lui Karlie. Testosteronul din familia Kind era probabil suficient cât pentru toate casele din New York.
— Mă ameninţi?
— Da, au răspuns Ian şi Kevin la un loc, cu vocea lină.
— Dacă crezi că sora ta iubită se descurcă atât de bine, atunci de ce sunt aici?
Mai multe maşini au claxonat.
— Eşti aici pentru că indolenţa voastră mi-a neliniştit soţia şi l-a făcut neîncrezător pe fiul meu în cuvântul meu. Dar ești aici mai ales pentru că am auzit că şeful tău este fanul torturii şi, de asemenea, posesorul celui mai mare cont din state.
Ian părea indiferent pentru cineva care în prezent bloca o stradă aglomerată a oraşului. Mi-am spus că se simte de parcă te-ai plimba cu bile care cântăreau două tone fiecare. Mi-am imaginat o mulţime de lucruri, dar fraza lui m-a oprit la una singură: posesorul celui mai mare cont din state? L-am privit de parcă ar fi fost nebun. Ca să fiu corect-era.
Sigur că prima afirmație, Hades-fanul torturii era perfect adevărată, cât despre cea de-a doua..? Hades era fără dubii posesorul multor zerouri în bancă, dar cel mai mare cont?
— Pari surprins. De primul adevăr sau despre cel de-al doilea? a plusat Ian. Pentru că am vaga bănuială că este vorba despre varianta doi, ceea ce te face cu adevărat un clovn. Clovnul lui Hades. Nu cerberul. Pentru că majoritatea banilor, de unde crezi că vin? Exact, de la Norman. Bani care ţi s-ar fi cuvenit. La care se mai adaugă marea întrebare, de ce a ales să delapideze conturile Financial, când e de departe conducătorul Forbes? Mai bine un escroc, decât un prost, Joshua. Anularea înţelegerii cu Hades şi solicitarea drepturilor ce ţi se cuvin, printre care și moștenirea de la mine sunt lucruri inteligente de făcut.
Am dedus partea emoţionantă expusă şi capcana din spatele acesteia şi totuși asta nu excludea un mare adevăr: Hades într-adevăr îmi ascundea lucruri. Pentru că dacă eram sigur de ceva, acela era că Ian nu arunca vorbele la cacealma, fiind mai mult decât informat în prealabil. Şi totuși nu mă puteam încrede în Ian. Din nou, ce ştiam despre el? Că te poate ucide dacă te apropii de familia lui. Şi că gândul îl atrăgea.
— Fiica mea nu are nevoie de dădăceală, dar dacă va fi rănită, va trebui să vă omor. Să te omor. Şi nu e o figură de stil. Voi ucide literalmente orice pământeam ce se atinge de familia mea.
M-am uitat fix la el, așteptând cumva ca-n filme râsul şi palma pe spate. Nu au venit.
— Eşti lent sau şocat? a întrebat Kevin în spatele nostru.
— Doar şocat, am zis eu. Nu în fiecare zi oamenii mă ameninţă cu moartea.
— E o surpriză, observă sarcastic Ian.
— Este o promisiune, dacă sora mea suferă, a completat Kevin. Deci din punct de vedere tehnic nu este o ameninţare în sine.
Ian a reluat condusul, dar nu înainte ca unele maşini să fi urcat peste bordură pentru a trece pe lângă el. Abia când am ajuns la clădirea impunătoare ce găzduia clubul BDSM, mi-am dat seama că nu respirasem pe toată durata drumului şi nu doar pentru că mă aflasem în preajma lui Ruthless, ci şi pentru că trebuia să aflu dacă Hades îmi ascundea lucruri. Am inhalat oxigen de parcă veneam din trei minute sub apă, în timp ce Ian debloca ușile. Am deschis-o pe a mea.
— Ţine minte, spune el din adâncul maşinii, cu faţa acoperită de umbra străzii. Când vei afla că Hades te minte, caută-mă. Nu de multe ori sunt atât de dispus să merg mai departe, mai ales cu persoanele ce se ating de familia mea. Ah, bănuiesc că nu te interesează noua adresă a mamei tale? a încheiat el.
Mai puțin decât o baie într-un lac înghețat. În timp ce urcam liftul spre apartamentul meu din club, mi-am dat seama că mi se servise cireaşa de pe tortul de astăzi: Ian era mult mai maleabil ca Hades. Ceea ce se traducea ca întotdeauna.
Eram singur pe lume.