HADES

Capitolul 9

Hades

— Crezi că bărbatul acela a murit? mă întreabă Karlie după câteva minute de tăcere.

Nu-i puteam spune că nimic nu te poate apropia de cineva cum poate moartea s-o facă.

— Contează? o-ntreb, dorindu-mi să-i ascund adevărul şi gândindu-mă că este mai bine dacă ar fost doar căldura momentului. Dar nimic nu face mai bine, decât să fii un ucigaş la nevoie.

Nu-mi răspunde, doar își coboară obrazul pe pieptul meu.

— Tremuratul se va opri, i-am repetat.

Timpul trece încet, niciunul dintre noi nu spune nimic, până când simt în sfârşit greutatea zilei şi îi cer lui Karlie să doarmă.

— Nu vreau să dorm, îmi spune ea obosită şi se forţează să înghită.

— Mă tem că îl voi vedea.

— Eşti în siguranţă acum, îi reamintesc, deşi frica ei îndelungată mă intrigă. 

            Ar fi trebuit să fie eliberată deja. O să fie, şuieră vocea din mine şi-mi calmează deruta. Ochii albaştri ai lui Karlie sunt adânciţi în emoţie, se învârt cu o intensitate şi mă fixează până când buzele i se despart.

Dorinţa de a-mi lipi buzele de ale ei aproape câştigă, dar în acelaşi timp îmi amintesc de toate motivele pentru care n-ar trebui s-o fac.

— Așteaptă aici, i-am cerut, iar dezamăgirea îi determină privirea să coboare pentru prima dată în seara aceasta.

În timp ce mă îndrept spre baia ce-mi aparţine de fapt, îmi dezbrac cămaşa, înainte de a apuca carcasa cu o seringă şi o sticlă de ulei în ea. Nu am mai avut nevoie de ea de atât de mult timp, dar ea are nevoie astă-seară. O va face să doarmă, dacă nimic altceva decât un regulat n-ar face-o. Stând lângă pat, îi fac semn să se întoarcă. Am ajuns să mă aştept la o mulţime de lucruri de la ea. Şuierăturile şi gura ei, întrebările şi sfidarea ei.

Dar, în seara asta, tot ce face ea este să se supună şi asta stârneşte ceva în mine. Atât dorinţa pură, cât şi cea depravată. Nici măcar nu întreabă de ce. Mâna mea se blochează pe curbura fundului ei, apoi se mişcă până la talie şi se întoarce în jos, înainte s-o înţep, făcând-o să tresară uşor înainte de a se stabiliza şi apoi să împing pistonul seringii până la capăt.

— Ar trebui să te ajute să dormi, îi spun după ce aşez seringa goală pe noptieră.

Uleiul este un medicament pur, care o va ajuta să doarmă profund, dar şi să uite. Karlie murmură ceva neinteligibil, plasându-şi ambele mâini pe cearşafuri şi urmează obrazul, în timp ce-și întoarce capul.

— Ce este? mă întreabă ea şi dezbat despre a-i spune cum a ajuns să fie responsabil pentru atâtea din motivele pentru care sunt cine sunt, dar ea cască, întrerupându-mă.

— Doar culcă-te, spun căci ştiu că cel mai greu lucru pe care îl poate face un bărbat puternic este să emită o ameninţare falsă.

Cu toate acestea, am făcut-o cu Karlie. Mai mult de o dată. Scopul meu nu este însă să o pedepsesc. Vreau doar să se supună. În momentul în care încep să-mi desfac nasturii pantalonilor, telefonul îmi vibrează în buzunar, temporizatorul se opreşte. Timpul s-a terminat.

***

— Şedinţă impecabilă, domnule Valverde. Sunteţi unul dintre cei mai talentaţi înotători pe care i-am întâlnit vreodată. Abilităţi senzaţionale, domnule, mi-a zis unul din antrenorii mei la bazinul de înot, în timp ce se clătină în spatele meu, cu limba bătându-i ca a unui căţeluş dornic.