Bunicul Aidei a fost îngropat la câteva ore după ce a murit, deoarece acesta știind că va muri a organizat totul în așa fel încât să fie îngropat cât mai repede, pentru a-i nu-i provoca Aidei și mai multă durere dacă ea ar fi trebuit să se ocupe de înmormântare. Karim a stat lângă Aida pe tot parcursul înmormântări ignorând privirile curioase a celorlalți oameni. Nu au fost multe persoane, doar câteva mai apropiate pe care doctorul Smith le anunțase .
După ce Aida a leșinat în brațele lui Karim, acesta a dus-o într-un salon iar doctorul Smith i-a dat niște calmante. Karim s-a prezentat drept iubitul Aidei, atunci când a fost întrebat cine este, pentru a evita alte întrebări.
Când la întrebat pe doctorul Smith cine a murit, iar acesta i-a răspuns că bunicul Aidei, Karim fusese șocat. Aida își iubise bunicul indiferent cât de rău o tratase acesta. Și-ar fi dorit să îl fi cunoscut, doar pentru al întreba ce a făcut să merite o astfel de nepoată, care, deși el a tratat-o rău, ea suferă enorm pierderea lui. La scurt timp după ce Aida a leșinat au ajuns la spital doi bătrânei, iar Karim aflase că se numesc Nick și Jasmine și că lucrează de ani buni în casa Aidei.
Aida privea sicriul fără să verse vri-o lacrimă. Expresia ei era una rece și goală . Nu privea pe nimeni și ignora pe toată lumea din jurul ei. Pe tot parcursul înmormântării nu și-a dezlipit ochii de sicriu. La final când ceilalți oameni au venit să își prezinte condoleanțele ea nu schiță nici un semn. Stătea nemișcata fără să îi pese de ce aveau oameni de spus. După ce totul s-a terminat Karim o luă de mână și o conduse la mașină unde îi așteptau bodyguarzi. Aida a urcat în mașină fără să scoată vreun cuvânt. După ce a aflat unde este adresa casei lui Aida de la Nick, Karim se urcă și el în mașină.
Nu știa ce ar trebui să facă sau cum să o consoleze. Să o îmbrățișeze ? Oare îl va lăsa? Își aminti de momentul în care a murit tatăl lui și că nu dorea să vadă pe nimeni, dorea doar să sufere în tăcere așa că decise pentru moment să nu facă nimic. Aida avea privire îndreptată pe geam dar era ca și cum nu vedea nimic. Expresia ei nu s-a schimbat când a văzut unde sau oprit. Karim o ajută să iasă din mașină apoi o conduse până la ușa casei.
Când Nick deschise ușa, Aida se depărta de Karim și pași în holul mare al vilei.
Toate amintirile cu bunicul ei așteptând-o acolo când se întorcea de la școală, au copleșit-o pe Aida. Își aminti cum alerga în brațele lui deschise și începea să îi povestească ce a făcut în ziua respectivă. Chiar și când a crescut mai mare obiceiul lui de a o aștepta acolo nu s-a schimbat.
Jasmine când o văzu cum privea locul acela nu s-a putu stăpânii și a început să plângă, așa că Nick a luat-o și a dus-o în camera ei.
Karim era în spatele ei și o privea doar.
Păși pe lângă scările care duceau la etaj, și ajunse în livingul decorat simplu dar cu mult bun gust. Se vedea pe ea folosind canapeaua ca și scut împotriva bilelor cu vopsea care era trase de către bunicul ei. Un zâmbet aproape neobservat se ivi pe buzele ei. În acea zi livingul arătase ca un atelier de vopsea.
Ajunse în bucătărie, unde de atâtea ori ei au gătit împreună . Îl vedea pe bunicul ei înjurând când mâncarea se arse, și pe ea aruncând apă în tigaia care luase foc. Nu se pricepeau să gătească dar le plăcea atât de mult să încerce rețetele din cartea bunicii Aidei.
Aida ieși din bucătărie, ignorându-l pe Karim care o urma pas cu pas, și urcă încet scările care duceau la etaj. Deschise prima ușa la dreapta unde era biblioteca și se opri în prag. Acolo lângă geam era scaunul pe care obișnuia să stea bunicul ei. Daca ar fi fost acolo acum, ar fi întrebat-o pe Aida ce poveste voia să îi citească, iar aceasta iar fi răspunde cum o făcea mereu,, Una cu un final fericit. "
Dar el nu era acolo. Scaunul era gol. De câte ori când era mică statură acolo pe genunchii lui ascultând câte o poveste. Adormea mereu in brațele lui din cauza vocii lui calde și a mișcării scaunului.
Se depărta apoi de bibliotecă și merse până ajunse în dormitorul bunicului ei.
Merse până lângă pat unde pe noptieră se afla o fotografie. Un bunic, doi părinți și doi copii zâmbeau fericiți în acea fotografie. A fost făcută cu câteva zile înainte de moartea părinților Aidei.
Aida luă încet fotografia și se așeză pe marginea patului uitându-se la ea. Bunicul nu mai era, părinții la fel iar ea și fratele ei erau ca doi străini. Se lasă într-o parte pe pat, strângând fotografia în brațe și ridicându-și picioarele la piept. În liniștea camerei răsună vocea ei plină de durere.
-Toți m-ați părăsit. În felul vostru, ați făcut-o. M-ați lăsat singură.
Chiar dacă vocea era plină de durere, din ochii ei nu curgeau lacrimi. Era prea multă durere și simțea că dacă va începe să plângă nu se va mai putea opri.
-Cine o să mă mai aștepte acasă cu brațele deschise? Încă nu am terminat de făcut toate rețetele din cartea bunicii. Cu cine o să mai gătesc eu acum, bunicule?
Vocea ei era doar o șoaptă dar Karim auzi fiecare cuvânt. Stând acolo lângă ușa Karim ar fi vrut să îi spună că el o va aștepta cu brațele deschise să se întoarcă acasă. El va găti împreună cu ea. El va face tot ceea ce va dori ea. Doar ca ea să fie fericită.
Aida nu mai scoase apoi nici un cuvânt și încet, încet ochii ei se închise până când în cameră se auzea doar respirația ei regulată.
Karim o privi din dreptul uși până când simți o bătaie pe umăr. Se întoarse și îl văzu pe Nick împreună cu Jasmine care avea o tavă cu mâncare în mână.
-Domnule, zise Jasime, mă voi ocupa eu de domnișoara Aida. Am pregătit și pentru dumneavoastră ceva de mâncare -
-Mulțumesc, îi spuse Karim, dar nu îmi este foame. Iar Aida a adormit.
-Atunci măcar lăsați-mă să vă ofer ceva de băut, zise Nick.
Karim ezită puțin. Nu voia să o părăsească pe Aida dar avea câteva întrebări la care dorea răspuns.
-Mergeți, zise Jasmine. O să am eu grijă de ea.
Karim dădu din cap și îl urmă apoi pe Nick. Acesta îl conduse în living, iar Karim se așeză pe una dintre canapele în timp ce Nick turna în pahare whiskey.
-De când lucrezi pentru familia Aidei? îl întrebă Karim pe Nick.
Nick îi întinse paharul cu whisky înainte de ai răspunde, apoi se așeză și el pe canapea.
-De mai bine de patruzeci de ani. Mama Aidei a crescut sub ochii mei, și la fel și Aida și fratele ei.
-Fratele ei? Aida nu mi-a spus niciodată că are un frate.
-E de înțeles. Ei doi nu prea vorbesc.
Karim sorbi din whisky apoi zise.
-Sunt curios în legătură cu ceva, Nick. Ce fel de om era Thomas?
-Thomas Johnson a fost un om dur, zise Nick în timp ce un zâmbet i s-a ivit pe buze. Puternic și al naibii de încăpățânat. A avut defectele lui dar admiram mereu un lucru la el. A fost cel mai corect și onest om pe care l-am cunoscut eu. Nu spun asta doar pentru că am fost prieteni. Spun asta pentru că așa a fost.
Karim dădu din cap și bău din pahar.
-Și ce părere a avut el despre căsătoria fiicei lui?
-Nu a fost prea bucuros la începu, recunoscu Nick. Ahmed avea altă religie, cultură și tradiții. Dar când a văzut că Ahmed a fost renegat de familia lui doar pentru că s-a căsătorit cu fiica lui, și-a schimbat părerea despre el. Și în plus o făcea foarte fericită pe Melisse.
-Ai spus că era un om dur, zise Karim. Era dur și cu Aida?
-Cu Aida?! exclamă uimit Nick. Dacă cineva voia să-l facă pe Thomas Johnson să facă ceva, aceea era Aida. Thomas era dur cu alți dar în preajma Aidei era cel mai blând om.
-Eu am auzit altceva, zise Karim dur. Am auzit că o trata foarte rău. Că se răzbuna pe ea pentru că nu a fost de acord cu căsătoria fiicei lui.
-Niciodată, zise Nick hotărât. A iubit-o pe Aida ca pe ochii lui din cap. A fost lumina lui, prințesa lui. Niciodată nu a ridicat mâna împotriva ei și ia făcut toate poftele. Nu știu de unde ai auzit dumneata alte lucruri, dar sunt minciuni, zise Nick înflăcărat.
Karim își trecu mâinile peste față. Nu știa ce să mai creadă. Pe deoparte era Arif, supusul lui pe care îl cunoștea, iar pe de altă parte era un om pe care îl cunoscuse acum câteva ore. Amândoi aveau povești diferite iar el nu știa pe cine să creadă. Și totuși, Nick avea o dovadă. Dovada erau lacrimile Aidei și durerea ei. Dar ceva nu se lega. Arif nu ar fi îndrăznit să-l mintă.
Și chiar dacă a făcut acest lucru, ce a urmărit prin asta? Credea că nu va afla adevărul niciodată?
Karim se lasă pe spate și închise ochii. Avea multe lucruri la care să se gândească și să decidă ce va face. Trebuia să vorbească cu Aida. Să afle de ce Arif a făcut așa ceva .
Apoi își aduse aminte de ceava.,, Unchiul meu ma păcălit să vin aici doar pentru că vrea să pună mâna pe moștenirea mea. " Erau cuvintele spuse de Aida a doua zi după ce s-au căsătorit. El nu ia luat în seamă cuvintele, crezând că ea minte doar ca sa plece din țară.
-Nick, ști cumva dacă Aida a moștenit ceva de la tatăl ei?
Nick îl privi sceptic.
-Vreți să aflați cât de bogată este Aida?
-Stai liniștit. Nu mă lau cu asta dar și eu sunt bogat, răspunse Karim. Acum spune-mi. Ce a moștenit Aida de la tatăl ei?
Nick își masă ceafa în timp ce se gândea.
-Nu sunt sigur. Cred că a moștenit ceva bani.
Arif era bogat. Cu siguranță nu a făcut ce a făcut pentru câțiva dolari. Era ceva mai mult de atâta.
-Gândește-te bine, zise Karim. Altceva în afara de bani.
- A da. A moștenit un teren. Nu în America. Nu îmi aduc aminte cum se numește țara din care venea Ahmed dar-
-Hufarat, îl ajută Karim.
-Da, da, zise Nick. A moștenit un teren în Hufarat.
Karim bău tot whisky-ul dintr-o înghițitură, apoi luă sticla și își mai turnă. Nu mai încăpea îndoială că Arif la mințit iar el la crezut. A ținut-o pe Aida departe de bunicul ei care o iubea nespus. Trebuia să își fi dat seama de minciuna lui Arif și să o fi crezut pe Aida. Ar fi trebuit să cerceteze să vadă dacă era adevărat, dar el nu a făcut-o. A vrut-o pe Aida atât de mult, încât nu s-a mai gândit la nimic. Vina lui a fost că la crezut pe Arif.
Acesta la mințit pe emirul statului lui și va plăti pentru tot ce a făcut. Pentru faptul că a răpit-o pe Ada și că i-a dat-o lui de soție.
Dar prima dată va avea grijă de Aida, apoi se va ocupa și de nenorocitul de Arif.
Paște fericit tuturor! 🤗💚