Alarma e cea mai dezgustătoare chestie dimineața. Am început să mă agit căutând telefonul peste corpul lui Cristi care stătea la margine. Puteam să jur că l-am pus pe noptieră.Cristi s-a întins exact unde era telefonul și mi-a oprit alarma adormind la loc. Acesta se afla pe podea lângă pat. Cine l-a pus acolo și de unde știa Cristi unde este?
M-am ridicat și l-am luat deblocându-l. Era oprit pe conversația cu Maria iar în căutările mesajelor era cuvântul Cristi. Hmm. El căutase să vadă ce am vorbit cu prietena mea despre el?
Am ignorat asta și am intrat în baie să mă pregătesc. Acum trebuie să mă întrebe dacă vreau să fim împreună. E obligat, nu?
După un dus lung m-am uitat în oglinda de la baie. Nu mă simțeam diferit. Abea așteptam să îi spun Mariei despre chestia asta, tocmai făcusem un pas important în viața mea și luasem o decizie și mai importantă: Voiam să fiu cu el. Dar înainte trebuia să ajung la muncă. Am ieșit din baie și m-am îmbrăcat liniștită. Mă trezisem cu o ora înainte pentru a fi gata la timp. Astăzi simțeam nevoia să mă aranjez mai în detaliu. Nu știu de ce anume. Mă dădeam cu ruj uitându-mă în oglindă când l-am auzit:
-De ce te machiezi? Ești atât de frumoasă fără.
-Fiindcă mă simt încrezătoare când mă dau cu ruj. Și consider că am nevoie de toată încrederea din lume. O să finalizez filmările curând și e multă tensiune. Va apărea filmul. Abea aștept.
-Hmm.. Te stresezi prea mult. Fi mai calmă.
L-am privit în oglinda dulapului. Era acoperit cu pătura, dar imaginea lui stând în patul meu cu jumătate din corp la vedere m-a făcut să roșesc. Dispăruse toată încrederea mea pe care am avut-o aseară. Mi-am dat peria prin păr de câteva ori și m-am uitat în oglindă din nou la imaginea mea totală. Hm. Acum e perfect.
-OK. Arăt perfect. Va începe o zi bună.
-Chiar crezi?
Am simțit cuvintele suflate în ceafa și m-am întors speriată, însă camera s-a învârtit cu amândoi când m-a tras după el și s-a aruncat cu tot cu mine în pat. Eu aveam în plan să arăt bine și el avea în plan să mă mai oprească câteva minute. Terminasem pregătirile cu o oră înainte și mai aveam puțin timp de petrecut cu el. Ce putea fi așa rău?
_____________________________________
-Cât e ceasul?
Am intrebat obosită. Încă 5 minute și adormeam la el în brațe .
-9:45
A răspuns el mai obosit decât mine.
Am sărit arsă din pat și m-am uitat în oglindă.
-Fuck.
Aveam rujul întins, părul răvășit și abea săream să mă îmbrac din nou cu blugii. Pot spune că mi-am irosit toată energia pe alte prostii.
-Limbajul Domnișoară.
Mi-a spus el stând lejer în pat fără nicio problema sau stres. Ma învârteam de colo colo ca un titirez. În 14 minute trebuia sa fiu la platoul de filmare și acum eram pur și simplu presată de timp.
-Taci. E vina ta!!!
-A mea? De ce? Tu ești cea care acum câteva minute...
-Nu mai scoate niciun cuvant! Doar taci.
-Bine gata. Hai că te duc eu.
A spus ridicându-se. Și-a tras hainele pe el lejer și simplu de parca voia să râdă de mine că sunt în întârziere și abea îmi căutam bluza prin pat. Disparuse ca prin magie acum cateva minute. După ce am găsit-o și m-am îmbrăcat am observat că era șifonată însă era târziu să o calc deci am lăsat-o așa. Am pus mâna pe ruj, dar am hotărât că decât să îl repar mai bine îl șterg de tot. Era mai rapid.
Am alergat pe ușa de la intrare în timp ce Cristi mergea leneș spre mine. Ținându-mă pe loc fiindcă nu o puteam încuia cât timp el nu era în afara ei și călcând-mă pe nervi. După ce a ajuns am încuiat și am fugit în jos pe scări până afară așteptând lângă mașina. El din nou se mișca incet cu mâinile în buzunare, căscând chiar.
-Treci o dată misogin idiot.
-Vin prințesă a dramei. Vin.
-Păi mișcă-te că mor. Mai am 2 minute. Cum ajung eu in 2 minute?
A zâmbit și a deblocat mașina. Un zâmbet malefic. O nu.
Am coborât din mașină exact după 2 minute în fata clădirii. Partea buna? Am ajuns la timp. Partea proasta? Îmi întorsese stomacul pe dos. E nebun. Total țicnit. Mai lipsea o mașină de poliție în urma noastră și aia era scena perfectă. Nu îmi mai trebuia să joc în film, îl trăiam direct.
M-am grăbit, iar în urma mea am auzit motorul și scârțâitul. A plecat. Am intrat salutând pe toată lumea. Iubeam să fiu actrița fiindcă îmi dădea posibilitatea să zâmbesc chiar și in asemenea momente când simțeam că urma să vomit și dacă nu a observat nimeni pot spune că mă pricep destul de bine..
Nu am avut incidente cu vomitatul, iar la terminarea progamului mi-am târât picioarele obosite spre ușă încercând să mai mimez puțină veselie. Afară mă aștepta Cristi. Am zâmbit o clipa dar apoi am văzut mașina și greața aceea m-a cuprins din nou.
-Nu mă mai urc iar în asa ceva. Gata. Mi-a ajuns.
-Oh păpușă. Hai că a fost distractiv. Te grăbeai. Nu m-a oprit politia.. E bine.
-Nu te-a văzut politia vrei să spui. Dacă mergeai cu un kilometru mai repede ne întorceam în timp!
-Ce irascibilă ești...Ai deja un junior în burtă care te face să fii așa nervoasa?
-Nu fii ridicol. Dacă ar fi, simptomele apar după câteva săptămâni bune. Dar oricum nu e.. Nu?
-Guci gu.. Cine e băiatul lui tata? Esperado. Băiat bun.
-Esperado? Ce nume e și asta? Doamne, unde te-am găsit?
-În club. Erai moartă de beată. Și Esperado era numele unui tip din telenovelele mamei. Mereu mi-a plăcut numele asta. Ție nu, mami?
-Nu mai glumi cu asta. Imbecilule. Doamne..
Am spus urcându-mă involuntar în mașină. El s-a aruncat, practic, în ea blocând ușile.
-Știam eu că te fac să urci.
A spus mândru de el. Am încercat mânerul dar era degeaba fusese blocată. Cum m-am lasat păcălitâ de un truc așa prostesc? Am țipat scurt de nervi și mi-am pus centura. Încercam să îmi arăt iritarea prin fiecare gest făcut.
-Esperado nu o mai face pe mami irascibilă!
A spus și mi-a pus mâna pe stomac. L-am lovit peste ea și mi-am mutat privirea în colțul opus al parbrizului când el a plecat de pe loc. Mergea încet și pașnic. Respecta fiecare semafor și semn rutier în parte. Când am ajuns la intrare nu imi venea să cred că el tocmai condusese atât de pașnic. L-am privit, iar el s-a aplecat să mă sărute.
-Vrei să intri?
Am intrebat. M-a privit razand si am roșit dându-mi seama la ce s-a gândit. Aveam de gând să o întorc, însă vocea lui mi-a oprit cuvintele în gât.
-Nu pot. Am niște treabă de rezolvat, dar e ok. Ne vedem mâine,da?
-Da.
Dintr-o dată am simțit o ușoară supărare că mă amânase, însă trebuia să îmi rezolv și eu treburile mele.
-Te pup frumoaso.
Am coborât zâmbind și am fugit până în casă unde i-am scris imediat Mariei să vină la mine. Aceasta a ajuns la două minute după mesajul de la mine.
-Bună zâna mea. Ce era așa urgent?
A intrebat ea. Am roșit apoi am zâmbit și am privit-o rușinată în timp ce povesteam. După relatarea vieții mele și situației de seara trecută, ea mă privea cu ochii mari. Povestise tot cu atâta fericire.
-Ești nebună. Ieri ți-am zis să te ferești de el și azi vi și îmi spui că te-ai culcat cu el? Dumnezeule mare, Lia. Ce ai în cap?!Nu te înțeleg deloc.
-De ce ești furioasă?! Credeam că te vei bucura pentru mine!!
-Păi m-aș fi bucurat dacă nu era vorba de el! Te va răni. Îți va face rău. O să te adun de pe centuri rapită de indivizi misterioși, Lia! Ești mai isteață de atât ce dracu?
-Nu e așa. Mă iubește, Maria. Simt asta!
-Ti-a spus asta?
-Nu.. Dar știu ca așa este.
-Te iubește până mâine, ce naiba! Știi ceva? Mă duc naibii acasă că sfatul meu oricum nu contează. Dar ține minte: să nu vi plângând la mine când îți va rupe inima sau te vor ataca toți ciudații. Ok? Sau poate te pierde la poker.
-Ok mă! Dacă asta vrei pleacă și lasă-mă. Nu pot să cred că nu mă susții. Eu te-am susținut când schimbai baietii în fiecare seara!
-Pa,Lia.
-PA.
Și cu asta a plecat. A ieșit pe ușă trântind-o și lăsându-mă singură. Automat am inceput să plâng. Ce se întâmplă cu mine? M-am certat cu cea mai bună prietena a mea pentru un băiat ?! De ce nu ma susține? Tocmai m-a abandonat? Începeam să cred că nu a fost o idee atât de bună. Oare Maria avea dreptate?
Am plâns un timp apoi am făcut baie și m-am pus în pat după ce l-am hrănit pe Kevin. Mă uitam peste replici și ascultam muzică. I-am dat mesaj Anei, singura prietenă pe care mai simțeam că o am.
Bună Ana..Deranjez?
Buna Lia. Nu. Ești bine?
NU...Nu sunt
Ce este?
M-am certat cu prietena mea rău de tot și am nevoie de un sfat din partea cuiva care îl cunoaste și pe Cristi
Aaaa, ok?
M-am culcat cu Cristi și Maria zice că mă va părăsi imediat cum îi va conveni lui...ce crezi?
Nu e adevarat! Cristi te iubește, Lia. Nu ți-ar face rău.
Ea crede că anturajele lui da
Nu e adevărat. Stai calmă. Nu ar permite asta.
Mulțumesc.
Am terminat discuția cu ea destul de repede așa că m-am întors la învățat. Mi-am luat telefonul în mână verificând ora : 23:06. Era timpul să mă pun la somn. Am împins foile jos și am pus capul pe perna adormind instant.
Am deschis ochii când deja aveam ceva la gură și o mână care-mi presa gâtul. Am încercat să țip, dar nu a ajutat. Am încercat să mă zbat,însă în zadar. Ce e asta? Cine sunt ei? Doamne.. Ajutor... simțeam cum ușor ușor îmi pierd cunoștința..
M-am trezit într-o cameră ciudată. Vedeam în ceață și mă durea capul. Totul părea vechi și putred. Până și mirosul era foarte înțepător. Inima îmi sărea din piept de frică . Ce se petrecea? Cum am ajuns eu în aceasta cameră? De ce?Oare era din vina lui Cristi? Maria avea dreptate? Totul era ca un amalgan de întâmplări . M-am ciupit. Nimic. Nu visam. M-am ridicat din pat și am târâit picioarele prin cameră. Doamne.. unde mă aflam?
-Calmează-te, Lia!
Mi-am spus și am început să inspectez camera. Sigur găseam o soluție. O fereastră, care era destul de sus față de sol, un pat,o masă și un scaun din fier. Niciun covor, doar o podea din lemn. Mi-am adunat puterea și am respirat privind din nou pe fereastră. Vedeam un fel de pod undeva aproape și o pădure pe lângă care trecea acesta. Zorii indicau dimineața. Să fi fost vreo 5-6 ceasul. Nu cunoșteam nimic,iar distanța era destul de mare până jos. Nu era chiar un etaj ci mai mult vreo 3-4 metrii și sigur m-aș fi rănit sărind, însă altă soluție nu exista. Am luat scaunul și toată forța am pus-o în acea aruncare. Sunetul strident al sticlei sparte a fost pentru o clipă asurzitor în liniștea dimineții așa că m-am grăbit să mă urc pe cadranul ferestrei. Posibil să fii atras deja atenția. Cioburile rămase pe la unele margini îmi înțepau pielea și brusc m-a cuprins frica. Impulsul necesar a venit în clipa în care am auzit ușa în spatele meu și o voce masculină. Am întors capul și când am văzut muntele acela de om, am sărit fără reținere.
M-am lovit la picior și am scuturat ușor capul pentru a alunga amețeala. Impactul cu solul fusese unul dur, dar trebuia să mă grăbesc. Bun în ce direcție e capătul podului mai aproape?
Am alergat prin pădure mergând pe instinct. Piciorul mă durea și pielea mă ustura dar adrenalina mă împingea să fug mai tare decât oricând. Mă îndreptăm de-a lungul podului alergând și sărind peste mărăcini sau diverse obstacole ale pădurii. Dacă mă prindeau cine știe ce pățeam...Copaci, buruieni, flori, toate le zăream doar în treacăt pe măsură ce picioarele mele tot măreau ritmul. Pământul mi-a fugit brusc de sub picioare și m-am dus drept înainte pe burtă izbind solul și lovindu-mă. Amețeala mă cuprinesese de tot. Acum înțeleg expresia să vezi stele verzi, exact asta am pățit eu. M-am ridicat... Cristi. Acesta a fost gândul care m-a făcut să alerg din nou și să îmi pun alte sute de întrebări în timp ce continuam. Oare toate astea erau din cauza lui?
Cu greu mi-am oprit picioarele în clipa în care am dat de fundatură. Era un gard de sârmă înalt peste unul mic de beton. Podul era tot mai sus iar dincolo de garduri se afla un râu mare. M-am uitat repede la el. Distanta între pod și capătul de sus al gardului nu era mare. Dacă mă urcam pe bara metalică a gardului reușeam să mă urc pe pod. Asta trebuia să fac!