Ușa era frumoasă și te îndemna să bați în ea, însă inima mea era cât un purice speriat. Am ciocănit totuși ușor de 3 ori iar aceasta s-a deschis. În cadrul ei stătea aceeași fetiță. S-a uitat la mine cu ochii ei mari și cu un iepure de pluș în brațe.
-Bună din nou micuțo!
Din nou din partea ei niciun cuvânt.
-Hei păpușă. Am fost și înainte aici.. Știm că poți vorbi..
Din nou absolut niciun sunet.
-Să-mi bag... Ce enervantă e...
A spus Cristi enervat de situație.
-Să-mi bag...
A început fetița să repete.
-Nu nu nu nu! Nu spune asta. Gata gata. E urâtă vorba asta. Shhh
-Să-mi bag..
A spus ea râzând și a fugit în casă lăsând ușa deschisă. Prin ea am văzut sufrageria toată pusă la punct și ordonată, am simțit un fior și am bătut din nou la ușă.
-Dacă puștoaica spune ce ai zis tu... Îmi pierd din start orice impresie. Idiotule!
-Nu e vina mea că e enervantă.
Ca o fantomă, ea s-a întors în ușă cu un zâmbet malefic pe chip. Arăta că un micuț demon.
-Vreți să vorbiți cu mama... Și e important din moment ce v-ați întors...
-A.. Da.. O chemi te rog..?
-Uite cum facem.. Zâno și durule..
-Astea ar trebui să fie jigniri?
A întrebat Cristi în șoaptă la urechea mea, însă am dat din umeri. Nu prea știam ce mai exact era..
-... Vă las să vorbiți cu mama, dar unul din voi vine să se joace cu mine tot timpul cât celalalt vorbește, altfel îi spun mamei ce am învățat de la voi. Și se va supăra rău.
-Drăcușor impielitat și..
I-am acoperit gura până să o mai învețe ceva pe micuțul monstru și am aprobat zâmbind ce a zis ea. A dispărut din nou ajungând în schimb femeia pentru care am venit. Apariția ei în ușă m-a speriat și luat prin surprindere puțin. Nu puteam lega două cuvinte..
-Bună din nou! Ce este?
A întrebat ea zâmbind, iar eu doar o priveam surprinsă. Era la fel de frumoasă ca întotdeauna.. O cunoșteam bine. Nu era bătrână, iar ridurile evita să apară pe fața ei.
-B.. Bună ziua din nou... Am putea intra ?
Am întrebat. Bâlbâielile nu mă ajutau, iar vocea mi se frângea pe alocuri. Eram panicată.
-Am.. Păi.. Aveți de gând să mă omorâți?
-a... Nu?
-bun, atunci puteți intra.
Cristi s-a aplecat și mi-a șoptit :"acum văd de unde eunorul..trăsătură de familie" Umorul ei era destul de interesant, defapt. Am intrat și m-am așezat pe canapea. Livingul era mare și spațios. Ea ne-a adus ceai. Eu mă holbam la parul ei. Buclele acelea aurii și lungi, azi erau scurte și satene alături de acei ochi căprui minunați și calzi. La mână avea o verigheta aurie și o brățară tot aurie cu pietricele mici și roșii. Superba.
Drăcușorul a revenit cu un chip angelic. Se uita la noi frumos și dulce. Credeam că și-a revenit din răutate până când a deschis din nou gura.
-Băiatu'.. Te joci și cu mine te rooooooog?
-Mami.. Lasă copii.
-Dar mamii... Am învățat ceva nou azi, știi ce?
-Nu mă deranjează să mă joc cu ea. Oricum, domnișoara trebuie să vorbească cu dumneavoastră. Nu eu.
A intervenit Cristi și s-a ridicat lăsându-se purtat de fetita până în camera ei unde a închis ușa. Femeia s-a aplecat spre mine și mi-a zis soptit:
-V-a amenințat cu ceva, nu?
Am zâmbit și am aprobat amănând cât mai mult momentul adevărului, momentul în care îi voi spune că sunt nepoata ei. însă el a venit când o tăcere sinistră mătura camera. Era timpul să îi spun. Mi-am adunat curajul și am privit fix în ochii ei mari.
-Ce frumoasă ești, Lia... Nu te-ai schimbat...
Afirmația ei mi-a înghețat sângele în vene. Lacrimile amenințau să îmi invadeze ochii și începusem să tremur. N-a recunoscut în tot acest timp?
-dar... Cum..
Mirația mea era sinceră. Când își dăduse seama oare? Părea că mi-a citit gândurile și a răspuns liniștită întrebărilor mele nespuse:
-mi-am dat seama din prima clipa când v-am VĂZUT, dar când ai zis de nu mai știu exact ce pe acolo, v-am lăsat să văd unde voiați să ajungeți. Asta și sincer nici nu eram pregătită pentru discuția asta. Nici acum nu știu dacă sunt.. De ce mai exact ai venit?
-Păi... Te-am căutat o viață. M-ai lăsat singură. Nu știu nimic despre ai mei..
-Păi având în vedere că ești în Paris, cu un băiat superb și ești atât de frumoasă.. Cred că am făcut alegerea bună să te las acolo.
-De ce? Ai idee prin câte chestii am trecut? Aveam nevoie de tine și tu te-ai tirat... Scuze, dar asta e adevărul... De ce?
-Mi-a fost frică. Nu te puteam întreține... Cu o zi înainte sa moara mama ta.. M-a dat afară de la muncă. Cu ce ne întrețineam? Nu uita că și eu am suferit! Era sora mea.. Și tu nepoata. Am plâns și m-am întrebat de atunci cum ești oare? A durut foarte mult, dar nu te puteam căuta. M-ai fi urât o viață dacă mă mai și interesam de tine.
-Și... După? Ieri, alaltaieri, acum un an, doi... De ce nu m-ai căutat?
-Nu am putut Lia.. Nimeni nu știe de ce am trăit acolo. Soțul și fiica mea nu știu că eu am fugit de acolo. Mi-a fost rușine. Trebuia sa plec de acolo fiindcă furasem de la fosta firmă.. Simțeam că se va întâmpla ceva rău și voiam sa am pentru noi două , dar au aflat și a trebuit să fug și nu te puteam trece granița cu mine asa de repede.. Era prea greu totul. Am fugit. Dar eram atât de tânără.. Poate acum ar fi fost diferit..
Am început să plâng, dar simțeam un fel de împăcare sufletească cu ea. O credeam și aveam încredere în ea, sau voiam sa am încredere în ea.
-Am venit... Să te întreb de ei. Ce s-a întâmplat cu adevărat..
-Este o amintire prea dură să mi-o amintesc și eu, dar și tu să o afli. Ești sigură?
-Asta e ceea ce mi-am dorit mereu..
-ok atunci..
S-a ridicat și a dispărut. S-a întors câteva secunde mai târziu cu o cutie mare. A așezat - o pe canapea lângă mine și s-a pus pe partea cealaltă a ei.
-când o vei deschide.. Totul se va schimba.. Sigur vrei sa o faci?
A spus pe un ton ferm. Brusc am devenit speriata privind țintă cutia. Ce putea fi în ea?
-Da..
-ok.. Atunci va trebui sa îți povestesc înainte.
-ce anume?
-ești aici sa aflu adevărul, nu?
-Da.
-Asta îți voi și spune..
-Da?
-Da. Deci.. Tatãl tãu a cunoscut-o pe Mia când am trecut printr-o perioadã mai grea. Mia avea note mari la școalã și era isteațã. Cuminte. Tot ce îți puteai dori. Pânã aici e ușor,nu? sau doar pare.. Ei erau împreunã în liceu. Toți eram fericiți pentru ei. Pãrinți lui, fiind o familie de preoți, o iubea pe sora mea. Ea frecventa Biserica și se spovedea mereu. Pãrintele era chiar tatãl lui Eduard. Acesta deși nu avea voie sa spunã mai departe, îi spunea cã avea pãcate mici, fiind atât de gingașã. Într-o zi, tatãl tãu a cunoscut o femeie. Numele ei era Andrada. Era frumoasã, machiatã, dansatoare la barã de la 18 ani. Era îmbrãcatã destul de obscen mereu. Tatãl tãu s-a îndrãgostit iremediabil de ea.
Mãtușa a scos o poza din cutie și mi-a dat-o. Era o femeie în ea. Avea buze pline, roșii. Ochii mari îmbrãcați în mult rimel și o tunsoare complicatã blondã. Superbã femeie. Îmbrãcatã într-un maieu roșu decoltat și pantofi potriviți vremii respectivã. Arãta ca un star al generației trecute.
-Îmi pare cunoscutã poza aceasta.
-E posibil sã o fi vãzut când erai micã la mama ta. Continuând...Mama ta a aflat despre toatã povestea lor de dragoste. A suferit enorm și s-au despãrțit. Tatãl tãu si Andrada au ajuns un cuplu, însã nu e de ajuns atât ca sã cumințești asemenea fatã. Toate șervețelele umede și bluzele pe gât nu îi puteau ascunde natura ei de panaramã și a clacat. Pãrinți lui s-au prins de cum era de fapt ea. Ei mereu au vrut-o pe Mia de norã, însã au acceptat-o si pe Andrada pânã au aflat ce fãcea ea defapt și în exact acea zi, când Eduard mergea acasã la ea sã îi spunã cã pãrinții lui au aflat, a prins-o pe Andrada cu altul în ipostaze rușinoase pentru un viitor preot. I-a frânt inima.
-Și mama ce fãcea în acest timp?
-Trecuse deja ceva timp de când tatãl tãu era cu alta și își gãsise si mama ta alt iubit. Se vedea pe chipul ei cã era nefericitã. Când a aflat cã s-a despãrțit Eduard de Andrada, Mia a fost lângã el și s-au împãcat aducând bucurie tuturor din familii, chiar si Miei, însã Eduard încã se gândea la Andrada. Totul a fost ok și au fost împreunã mult timp. S-au cãsãtorit și ai apãrut tu. Totul era perfect! Aveai cam 3 zile când mama ta a gãsit prima datã un bilet. Pe el scria o ora și ea pur și simplu a știut cã era alta. l-a iertat din nou și cu 3 zile înainte de excursia aia blestematã, mama ta a gãsit din nou ceva. De data asta un apel pe telefon. s-au certat, el a plecat. În noaptea în care a murit, se dusese sã se vadã cu acea femeie. Cu ea o înșelase pe mama ta cu fiecare ocazie. Ea avea un copil de vârsta ta. O fetițã. Avea și un soț, însã s-a aflat cã acel copil era al tatãlui tãu. Soțul Andradei a fost bãgat la închisoare pentru crima comisã. El ți-a omorât tatãl!
-STAI! Eu am o sorã?!
-Da... În ziua în care mama ta s-a sinucis, a fãcut-o fiindcã a aflat despre copilul acela. Copilul a fost picãtura care a umplut paharul ei.
-Doamne.. Era preot! și-a bãtut joc de noi..
-Calmeazã-te...gata
A spus și m-a luat în brațe. Câteva minute nici nu am simțit cã respir. Apoi ușor m-am desprins și ea mi-a oferit cutia deschizând capacul. o mulțime de lucruri se aflau în ea.
-Ce sunt toate astea?
-Lucruri importante ale mamei tale. Amintirea ei. Te las puțin singurã cu ea.
A spus fãcând semn spre cutie. În ea se aflau multe obiecte. Am luat primul la rând. Ce era deasupra și anume o cutie plinã de bijuteriile mamei. Pe unele le țineam minte fiindcã le purta. pe restul nu. Am trecut mai departe gãsind un album de poze. L-am deschis. Era plin de poze cu ei doi, apoi câteva cu mine. La sfârșit era o pozã cu mine dormind. Pe spatele ei scria data zilei în care mama își luase zilele. M-a luat un fior. Alãturi de data era scris un mesaj Fii îngerul meu și pe lumea de apoi . Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am trecut mai departe gãsind douã caiete. Unul din perioada liceului si una de dupã liceu pânã în ultima ei zi de viațã. Caiete groase cu pagini desenate si scrise. Erau jurnalele ei. Am rãsfoit puțin trecând mai departe. Urma sã le citesc cuvânt cu cuvânt.
Sub ele se aflau un hanorac gros, O rochie, un puf de pãr un ursuleț și un parfum. Am inspirat adânc parfumul.. Era mirosul mamei. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și mi-am tras rochia pe mie schimbându-mã în ea. Am luat cerceii, inelul și lãnțișorul ei preferat. Ochii erau plini de lacrimi, dar au cãzut șiroaiele din ochi în clipa în care m-am privit în oglindã. O copie exactã a ei. Arãtam leit ei.
Am auzit zgomotul de sticlã spartã și m-am întors speriatã. Mãtușa se uita plângând la mine fiind parcã încremenitã iar la picioarele ei se afla un pahar fãcut cristale mici, spart. Am dat sã o ajut sã strângã însã m-a luat în brațe.
-Semeni atât de mult cu ea....
A venit și Cristi speriat ieșind din camera fetiței machiat și cu o diademã pe cap. A zâmbit când ne-a vãzut.
Dupã ce am strâns sticla și Cristi și-a dat feminitatea jos, trebuia sã plecãm. Eram în casã lângã ușã cu rochia încã pe mine și cu acea cutie în brațe.
-Sigur nu vrei sã pãstrezi nimic?
Am întrebat, însã mãtușa a dat din cap în semn cã nu. În ochii ei se citea un lucru: Dacã avea vreo îndoialã cu privire la acea cutie, i s-a spulberat când m-a vãzut în rochie.
Ușa s-a deschis pe dinafarã intrând un bãrbat. Cristi era în ea când a ajuns ochi în ochi cu omul.
-Nu știu dacã sã fiu nervos cã am alt bãrbat în casã sau sã fiu fericit cã aratã așa bine.
Tonul glumeț era prezent și ni s-a prezentat ca soțul mãtușii, însã ea a devenit agitatã și ne-a fãcut rapid vânt spunãnd niște baliverne. Era clar cã nu voia sã afle cine sunt și cu asta s-a dus orice speranțã sã pãstrez legãtura cu ea...Am ajuns la Capãtul puterilor...