Două ore mai devreme
KEVIN
La prânz, am mers în centrul oraşului pentru a-l întâlni pe Ashes, cel mai bun prieten al tatei, dar şi fratele lui. Ashes şi-a dat programul peste cap pentru a mă întâlni şi nu era ca şi cum nu i-ar fi de ajuns compania lui de maşini, așa că i-am spus că este important. Această parte era dificilă, pentru că trebuia să am încredere în Ashes că n-o va transmite mai departe. Din fericire, el nu era genul viclean.
Nu ca tata. Ne-am întâlnit la un local, el a comandat cafea şi am ales un fel de produs de patiserie, pe care nu aveam intenţia s-o mănânc.
— Bună, unchiule, m-am lovit eu de umărul lui, iar el m-a prins de ceafă într-o îmbrăţişare.
— Bună, fiule.
Ne-am așezat amândoi în scaunele noastre. Are părul negru, nu diferit de-al tatei, dar trăsături mai prietenoase.
— De ce sunt aici? a întrebat el luând o gură din cafeaua lui.
— Trebuie să sparg puşculiţa. Adică nu pot să apelez la banii fondului meu şi am nevoie de ajutorul tău.
Dacă a fost surprins, nu a arătat-o, pentru că nu a dat cafeaua înapoi. Am rămas calm, cu picioarele lungi, cu pumnii înfipţi adânc în buzunarele jachetei.
— Eşti drogat? se întreabă el cu voce tare. Nu este vorba de o sumă infimă, dacă te gândeşti să apelezi la fondul tău fiduciar.
— Nu pot, dar dacă ai şti la ce am nevoie de ei, nu ai spune asta, am spus calm, tot timpul cu ochii pe el.
Se uită fix la mine.
— Încearcă-mă.
— În primul rând, trebuie să promiţi că nu le vei spune părinţilor mei.
Unchiul Ashes nu a spus nimic, așa cum credeam că va face. Am scos un contract din rucsacul meu și l-am întins pe masa rotundă, din plastic, dintre noi.
— Kevin.
— Nu poate să ştie, i-am tăiat cuvintele. Citeşte-l şi îţi spun şi de ce.
O parte din mine era sigură că avea să se ridice, să rupă contractul în bucăţi, ca apoi să încerce să-mi bage minţile în cap. El nu a făcut asta şi m-a întrebat ce se întâmplă şi i-am spus despre noua libertate acordată lui Karlie. Am lăsat deoparte partea cu controlul ascuns, pe care ştiam că tata îl exercita asupra așa-zisei ei libertăţi de mişcare dar, chiar şi aşa, tata pierdea tot mai mult teren în faţa dezinvolturii surorii mele gemene.
— Şi acest plan al tău, ce va presupune? Adică, am înţeles, o vrei pe Karlie departe de băieţi punk cu figuri, dar şi dacă se va întâlni cu unul, ce ar trebui să facă detectivul angajat?
Am lăsat deoparte partea foarte mică cu torturarea și poate chiar mutarea peste ocean a acelui punk, dacă n-avea să înțeleagă mesajul primit şi am zâmbit.
El s-a încruntat.
— Crezi că va funcţiona?
— Nu sunt sigur, am minţit eu.
Ashes a inspirat adânc. Era îngrijorat. Contractul semnat cu detectivii particulari conţinea multe zerouri. Genul de rahat pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu l-ar fi visat. Şi totuși aveam nevoie de fiecare bănuţ.
— Bineînţeles că ştii că îţi voi returna banii, de îndată ce voi avea acces la fondul meu privat. În plus, nu fac nimic rău, am grijă de sora mea și implicit de singura ta nepoată, am spus eu calm, prefăcându-mă că nu sunt nerăbdător să-mi transfere banii în cont.
— Văd că eşti informat, fiule, dar ştii şi tu că tatăl tău are acces la conturile tale şi ar vedea tranzacţia.
Rahat. Aproape că am oftat. Sigur că tata avea acces şi informaţia cu privire la toate tranzacțiile din conturile fiului său cel mare, deşi nu ne-a limitat niciodată sumele de bani cheltuite. Poate şi pentru că, atât eu, cât şi fraţii mei, nu cheltuiam niciodată aiurea. Chiar dacă fondurile noastre conţineau opt cifre.
— Şi dacă îl conving să-mi lase confidenţialitate la conturi? am plusat eu.
— Crezi că asta ar echivala cu aderarea lui Karlie la mănăstirea de măicuţe? a plusat și el.
Am luat o gură de aer.
— Nu, dar vreau ca ea să fie destul de matură înainte de orice relaţie ar avea. Până la urmă fac ceea ce tata pare că-şi iese din mână.
— Ţine-mă la curent, a zis el. Dar ai grijă ca toate acestea să nu se întoarcă împotriva ta.
— Asta înseamnă că mă vei ajuta?
Am continuat în faţa tăcerii lui.
— Asta dacă tata îmi va oferi libertate de mişcare financiară, ca să zic așa.
Zâmbetul lui mi-a spus că da. O jumătate de oră mai târziu, mi-am parcat maşina lângă cea a tatei.
Mergând spre intrarea în casă, am văzut ceva mişcându-se prin trandafiri. M-am ghemuit şi am fluierat uşor. Afrodita a ieşit din trandafiri, plimbându-şi fundul ca o Kardashian în direcţia mea. Mi-am botezat pisica neagră, găsită de fratele meu Kameron în parcarea şcolii, dupa zeiţa greacă a frumuseții. Nu era cazul ei.
Însă această pisică avea sentimentul acerb al dreptului de a fi mângâiată cel puţin jumătate din zi, de parcă ar fi una, o dorinţă pe care dintr-un motiv pe care nu-l pot înţelege, fundul meu i-o acorda. Afrodita a trecut peste bocancii mei negri, iar eu am ridicat-o, frecându-i zona de după ureche, unde ştiam că-i place. Imediat toarce ca un tractor.
— Aceste împrejurimi sunt pline de cotoi.
Imediat mi s-a năzărit replica lui Karlie că ea abia așteaptă pisoiașii ei drăgălași şi astfel s-o lăsăm pe Afrodita liberă. Și necastrată. Nu era cazul lui Karlie să fie liberă după bunu-i plac. Decid că nici al pisicii, pe când am intrat cu ea în casă, bocancii mei bătând podeaua de marmură.
I-am pus un pliculeţ de mâncare în recipientul ei, iar Melody m-a anunţat că mi-a gătit plăcinta favorită. Am sărutat-o pe obraz şi ea a ţinut să mă anunţe că mama va coborî imediat, că fraţii mei erau încă la cursurile de pian, Karlie la petrecere şi tata în birou. Tata stătea în faţa ferestrei cu faţa la piscină, cu mâinile băgate în buzunarele pantalonilor săi, încruntat. Nimic nu era în neregulă. Încruntarea era expresia sa explicită. Zâmbea doar când mama era în preajmă.
— Îngândurat? am început o mică discuţie.
S-a întors să se uite la mine, luând loc pe un fotoliu şi turnându-și un coniac dintr-o sticlă pătrată de cristal.
— Taie formalitățile. Nu sunt ceea ce suntem.
El avea dreptate. Amândoi uram să fim formali şi să ne amestecăm cu mulțimea.
— Cum a fost întâlnirea cu Ashes? a zis el şi a stăruit cu privirea asupra mea.
Am luat loc în faţa lui, încercând să fiu destul de subtil, dar mai ales viclean, încât să par detaşat, cel puţin până mă asiguram, cum de aflase de întâlnirea ce se dorise a fi una secretă. Tot de la el învăţasem că cel mai liniştit om de pe planetă este şi cel mai mortal. Cu cât spuneai mai puţin, cu atât erai mai de temut. Dacă i-aş spune tatei, el ar vrea să se ocupe el însuşi de eventualii pretendenţi ai lui Karlie şi unde mai era distracţia în asta?
— Okay, am zis ridicând din umeri.
— O mişcare destul de drăguţă, aproape că a zâmbit tata. Ia zi, ce ai făcut?
— N-aş merge atât de departe.
El a luat o gură din băutura lui.
— Așa a zis şi Ashes.
— Până la urmă, cum de ai aflat de întâlnirea noastră? nu m-am putut abţine eu.
Își aşeză băutura pe masă, încrucişându-şi degetele.
— Cunoscându-te, probabil că aveai un motiv, căci nu cred că a fost o întâmplare întâlnirea voastră, dupa cum unchiul tău Ashes mi-a spus, odată ce Britt l-a deconspirat când mama ta i-a invitat la cină, așa că, orice ar fi, deșurubează-l, fiule. Sper doar că nu se întâmplă să mă faci bunic înainte de cincizeci ani. Sigur că asta ar face-o pe mama ta fericită.
— Nu vreau copii, tată.
— Eşti prea tânăr pentru a determina asta la nici nouăsprezece ani. Acum este momentul să exersezi. Cu prezervativ. Mai multe, dacă e nevoie. Acum, ce te frământă şi cum te pot ajuta?
M-am aşezat înapoi, suflând aerul. Tata a văzut întotdeauna prin mine. Mama avea al șaselea simţ despre a şti ce am nevoie când aveam nevoie, înainte de a-mi da seama că am nevoie de ea.
Dar Ian Kind?
Mă citea ca pe un playboy preistoric în sala de aşteptare a unei clinici de donare a spermei. M-am încruntat la covor. A zâmbit, părând mulţumit de toleranţa mea scăzută de a păstra secretul în faţa lui.
— Cât de rău este?
M-am gândit la asta o clipă.
— Nu este ceva rău. Nu neapărat.
— Implică închisoare?
Am clătinat din cap, apoi am adăugat când l-am văzut că se pregătește cu o nouă rundă:
— Nu mai întreba că nu-ţi voi spune.
Şi-a arcuit o sprânceană.Şi-a încrucişat picioarele, aplecându-se înainte pentru a-mi prinde privirea.
— Conduc o afacere curată, legală, dar atunci când apare nevoia de a mă murdări, îmi dau seama. Dă-mi problema ta şi se va rezolva.
Am clătinat din cap. Dacă ar şti că vreau să angajez detectivi s-o supravegheze pe Karlie, mi-ar ucide planurile.
— Nu sunt aici pentru o soluţie, doar pentru sfaturi.
Mi-a scanat faţa o secundă, strălucind.
— Îmi spui că încerci să găseşti o soluţie la o problemă şi crezi că nu mă voi ocupa de asta?
— Exact asta spun.
— Acordă-mi această îngăduinţă, fiule. Tu eşti copilul meu, iar necazul tău este al meu.
— Nu această problemă.
— Ce lucru incredibil de lipsit de minte ai spus. Eşti fiul meu. Viaţa ta nu este altceva decât afacerea mea.
Vocea tatălui meu era neutră şi lipsită de pasiune. Amândoi ne-am încruntat unul la celălalt, iar limbajul trupului nostru s-a oglindit perfect.
— La naiba, ce ai de gând mai exact? Şi sper că eşti într-adevăr oglinda mea cum se spune şi dacă rahatul îți va scăpa de sub control, mă anunţi.
— Vreau cuvântul tău, m-am ridicat eu în picioare, privind în jos spre el.
— Vreau cuvântul tău că nu-mi vei urmări tranzacțiile financiare.
Aproape că a dat din cap.
— În scris, am adăugat.
A zâmbit.
— Vrei să semnez un contract obligatoriu, să îți dau liberul arbitru de folosire a conturilor, să plătesc pentru această afacere dubioasă, dar să nu pun întrebări despre rahat?
— Ascuţit ca întotdeauna, amice.
— Ei bine, să fiu al naibii, a râs el:
— Eşti într-adevăr fiul meu.
— A existat vreodată vreo îndoială?
Mama a intrat chiar atunci, ca şi cum ar fi urmărit asta, strângând o pungă de legume. Tata s-a ridicat. El i-a sărutat buzele şi i-a luat punga, mergând și apoi aşezând-o pe tejgheaua de la bucătărie, iar eu i-am oferit o îmbrăţişare mamei.
— Dacă ar exista o îndoială, ar exista şi victime, a zis tata şi a început să descarce alimentele.
Apoi cei doi au mai împărtăşit un sărut. Brut.
— Britt e în oraş şi am invitat-o la masă cu Ashes. Sper că n-aţi uitat că e și seara când editorul meu, Michele, vine la cină. Vorbim de editarea noii mele cărţi.
Îi iubeam pe mama şi pe tatăl meu. Erau părinţi buni. Implicaţi, sprijinindu-mă nemilos cu tot ce am făcut nevoie și am urmărit să fac. Mamei nu-i păsa că am moştenit din gena nemiloasă a tatei şi vorbele lui acide. O lua ca atare, probabil pentru că era obişnuită cu tata. Marele Lord Ruthless însuşi.
Eu şi tata aveam multe în comun. Nu eram convenţionali cu lumea şi amândoi ne prefăceam că suntem diferiţi, de dragul ei. Ca şi acum, ştiam că tata ar fi preferat să-şi înjunghie propriile picioare cu foarfece de grădină, decât să-l distreze pe Michele, mai ales că putea foarte simplu să cumpere editura şi să încheie colaborări celebre.
Dragostea te determină să faci rahaturi. Mă bucuram că n-am prins-o niciodată. Îmi iubeam şi fraţii, pe Karlie, Kenan şi Kameron. De care nu mă simțeam obligat, doar oarecum îndatorat moral să am grijă. Dacă relația cu fraţii mei gemeni, Kenan şi Kameron era mai uşor de gestionat, ei fiind băieţi, nu acelaşi lucru pot spune despre sora noastră, Karlie.
Mi-a mirosit calea nemiloasă și vicleană moştenită de la tata, în a-i urmări ieșirile şi se revoltase, profitând şi de slăbiciunea tatei asupra singurei sale fiice. Sigur că o înteleg ca naiba, nu poate s-o atragă vreun coleg de la facultate, necopt, copilăros, dar pe undeva faptul că așteaptă să-l întâlnească pe prinţul din povestea ei, asemănător tatei şi implicit mie, mă determină să iau măsuri.
Tata mi-a plesnit spatele, trezindu-mă din reverie şi ştiam că e forma lui de a-mi mulţumi că luam parte la întrunirea mamei. Mama s-a repezit la tejghea pentru a se spăla pe mâini, pregătindu-se pentru cină. Mi-am verificat ora din telefon. La dracu'.
Era deja ora şapte seara. Karlie cu siguranţă ajunsese la petrecere devastatei ei prietene Nadia. Această Nadia nu era deloc proastă, poate puţin cam lentă. Şi enervantă. Mult.
— Merg cu Kevin până la maşină, a zis tata. Băiatul are mâinile roşii, vreau să văd vitezometrul maşinii sale. Poate dacă nu a depăşit media cu prea mult, îi cumpărăm motocicleta dorită.
Mama a râs şi a lovit pieptul tatei, iar el i-a muşcat uşor bărbia. Apoi tata a apucat cheile Maserati-ului meu şi ne-am îndreptat spre uşă. Drumul până la maşină a fost complet tăcut. Când am ajuns la maşină, tata şi-a scos o carte de vizită din buzunar.
— Numele lui este Alexei. Locuieşte în Boston, deci există o diferenţă de fus orar. El deţine informaţii despre cele mai ascunse rahaturi şi se ocupă şi de lucrurile mai puţin legale.
Am clipit la el.
— Tot el m-a anunţat că fiul meu cel mare se interesează de detectivi.
— Am înţeles, am oftat eu.
Tata şi-a pus mâna pe a mea.
— Ţine-mă la curent.
— Bine.
Am ezitat, încruntându-mă.
— Nu mă întrebi de ce am nevoie de un detectiv?
— Nu, pentru că îl ştiu deja.
Bineînţeles!
— Încă un lucru.
Mi-a strâns încheietura mâinii. În vocea lui picura amenințarea.
— Am promis că te voi lăsa să afli cine îi va cuceri inima surorii tale, dar dacă vreunul o va răni, el va fi al meu de care să mă ocup.
Tatăl meu nu era mare în cuvinte, nu, dar acțiunile lui vorbeau foarte mult. El şi-a zdrobit adversarii de afaceri cu un pumn de fier, fără să clipească sau să-şi facă prea multe griji. Vocea mamei din prag ne-a făcut atenţi.
L-am urmat pe tata şi câteva clipe mai târziu i-am regăsit în livingul casei noastre pe Sean Reven, veșnicul șef de poliție, pe care tata îl ura (nu că l-aș putea blama) şi un alt bărbat pe care nu-l ştiam. Am putut auzi şoapta mamei în care îi cerea tatei să fie rezonabil. Fără expresie, tata a mâncat distanţa dintre noi şi şi-a strecurat palma într-ale lor, suficient cât să aud oase trosnind.
— Ian, după cum îi spuneam şi Kaylei, mă aflu aici în calitate de însoţitor al reprezentantului CIA-ului, Drew Ruper. Are unele veşti care implică deturnarea de fonduri din fosta ta companie falimentară Financial Valverde Industries, a zis Sean, cu părul şaten pe spate, cadru înalt şi fizic slab.
Chiar dacă Sean era căsătorit acum și avea copii din această căsătorie, nu-l făcea mai puțin agreabil în fața tatei. Am privit în direcţia lui Melody, care a venit cu o tavă de argint şi ne-a servit cu câte o cafea.
— Mulțumesc, Melody, a murmurat mama, strângându-i braţul cu un zâmbet cald.
Între noi s-a aşternut o tăcere incomodă. Ochii mi s-au ridicat spre ai tatei care mi-a cerut să părăsesc salonul, urmând o discuţie doar între ei adulţii.
— Da, e mai bine ca discuţia să nu aibă loc în prezenţa băiatului, a completat Sean.
— Nu sunt băiat, m-am răstit eu.
Tata aproape că a zâmbit, dar mi-a aruncat acea privire. Ştiam că asta însemna că mă va ţine la curent cu ceea ce credea el de cuviinţă după aceea. Mama i-a mângâiat mâna tatei şi el a luat-o de mână, sărutându-i spatele acesteia.
— Dacă tot ne-am făcut comozi, ce-ar fi să începeți să vorbiţi, a zis tata şi n-a mai insistat cu plecarea mea.
— Mai exact, domnule Kind, în urma donării contravalorii acțiunilor de la compania Financial, o sumă importantă din ea a fost delapidată, iar astăzi suma a fost şi însuşită, a zis reprezentantul CIA-ului. Vorbim de..
Tata şi-a ridicat mâna în grabă, oprind șuvoi iminent de informaţii:
— Iar acum acea persoană se află în arestul vostru, a zis tata şi a sunat mai degrabă ca o urgență.
— Nu, tocmai de aceea venisem, a zis bărbatul în timp ce tata mi-a cerut în grabă:
— Kevin, dă-mi telefonul tău.
Am început să clipesc, în timp ce i-am întins telefonul. Apoi n-am mai făcut-o, căci tata o apela pe.. Karlie? Acum respiram adânc şi lent pentru a-mi reduce ritmul cardiac. În zadar, însă. Tata a ieşit în fugă din casă, pe când s-a lovit de telefonul închis al lui Karlie. Nu a trebuit să pun prea multe întrebări, pentru că ştiam.
La naiba, ştiam. Tata făcea o legătură între acea persoană care a delapidat contul şi neputinţa de a o contacta pe Karlie.Ceea ce mă conducea spre ceva şi mai îngrijorător: Karlie nu era deloc bine în acest moment și poate chiar se afla în mâinile acelei persoane.