Mă foiesc pe pat, între așternuturile reci, așteptând să mă fure somnul.
"Emoții, Maddox?"
—Pleacă...șoptesc apoi îmi trag materialul peste cap
"Mâine e o zi mare."
"O să fii înconjurat iar de oameni care o să te privească de parcă ai fi un intrus, o să îți auzi numele din fiecare colț, or să râdă de părul tău, de fața ta..."zice apoi face o pauză să râdă
Încep să tremur încet având mâna stângă pe umărul drept și invers, ochii îmi privesc fix în întuneric gata să îmi iasă din orbite.
"O să le arăți cât de slab esti, pentru că așa esti tu, Maddox."
"De asta m-ai adus aici, să îți fiu prieten!"
"Să alung singurătatea de care ți-e teamă."
"Doar că ai ales să mă închizi în mintea ta, până acum."
"Esti patetic dacă ai impresia că eu o să fiu alături de tine!"strigă și mă ghemuiesc pe mijlocul patului tremurând din ce in ce mai tare
"Dacă imaginația ta te poate face să tremuri în așa hal..."
—Mi-e frig!strig nervos
"... frig"spune odată cu mine
"Chiar ai impresia că scuza asta o să ducă undeva cu mine?"
—Pleacă.mârâi din nou
"Tu m-ai adus aici!"strigă nervos
"Dacă voiai sa plec eram dispărut de mult, în schimb tu mă faci mai puternic, îmi dai mai multă importanță cu fiecare zi în care nu iti iei pastilele!"
"Din cauza ta o să murim amândoi într-o zi."
—Acum îți pasă de mine?șoptesc și mă întorc cu fața la perete
"Am zis amândoi, cretinule!"
—Mori, Madd.
"Știi că asta e cea mai mare dorință a mea, dar tu trebuie să faci pasul cel mare, Maddox."
Vocea lui sună ceva mai liniștită, mi se pare ciudat. Mă ridic apoi aprind lampa de lângă pat. Madd stă pe fotoliu și se uită la mine fix.
—Te comporți ciudat în ultimul timp.spun apoi mă lipesc cu spatele gol de perete
"M-ai alungat. Ce ai vrea?"șoptește indiferent și răsucește o brichetă în mâna dreaptă
—Nu am avut de ales, Madd.spun trist
"Ai ales să o asculți pe ea! M-ai abandonat, sunt singurul tău prieten și m-ai aruncat de parca aș fi un nimic și acum vrei să fiu ca înainte?"
—Eram bolnav...
"Mhm, eu sunt boala de care suferi, Maddox! De mine încerci să scapi, dar ai mai mare nevoie de mine!"
—Îmi pare rău.șoptesc apoi îmi sprijin fruntea de genunchi
"Eu am fost lângă tine mereu, nimeni nu are dreptul să mă îndepărteze! Nici macar tu."
—Îmi pare rău... șoptesc iar si îmi strâng genunchii la piept
Pleoapele mi se închid încet și mă scufund în întuneric.
Mâinile mele sunt pline de nisip, continui în mod incontrolabil să iau nisipul și să îl pun în găleata roșie de plastic. Atunci când e plină îmi sterg sudoarea de pe frunte și mă uit în jur. Mă aflu într-un parc, toți copiii sunt strânși în zona cu mese, dar eu stau singur aici și îmi construiesc un castel. Aud râsete și versurile unui cântec de "la mulți ani", însă nu merg acolo. Sunt numai copii de vârsta mea, mătușa a crezut că e o idee bună să accept invitația unui coleg la ziua lui, însă stiu că nu voia cu adevărat să fiu aici. Eu nu am prieteni, ei nu mă vor. Au spus lucruri urâte despre mine. Iau găleata și o întorc cu grijă peste cele două turnuri pe care le-am făcut mai devreme. O ridic apoi zâmbesc, văzând că a ieșit perfect. Însă nu apuc să îi pun stegulețul în vârf pentru că cineva aleargă și îmi distruge castelul. Patru băieți de la petrecere aleargă râzând prin nisip, în jurul meu, apoi îmi fură jucăriile. Închid ochii speriat și îmi pun brațele pe urechi, vrând să înceteze. Teama îmi făcea inima să bată de parca avea să îmi rupă toracele. Nu mi-am deschis ochii pana nu am auzit pe cineva, strigându-i. Iar când i-am deschis mi-am văzut lucrurile rupte în bucăți.
"Ce răutăcioși!"
Văd un băiat care cade în genunchi lângă mine si incepe să strângă nisipul cu palmele.
—Vrei să te joci cu mine?întreb în șoaptă
"Mhm."zice concentrat
—Eu sunt Maddox!zic și adun nisipul într-un morman mare
"Eu sunt Madd."
Mă opresc câteva clipe și mă uit la el, apoi surâd trist.
—Mami obișnuia să îmi spună Madd, mi-e dor de ea...
O lacrimă îmi curge pe obraz și o sterg rapid.
"Și mie îmi lipsește."zice zâmbind trist
○○○
Mă ridic buimac si opresc alarma telefonului apoi îmi bag mâna dreaptă în par și mă uit în jur orb de somn. Ziua cea mare deci... Mă ridic la marginea patului și îmi privesc brațele. Tatuajele nu pot să le ascund, nici nu as vrea. Mătușa nu a fost deloc fericită să audă că nepotul ei de 15 ani și-a tatuat brațele fără acordul ei, cel puțin nu acordul propriu-zis. I-am falsificat semnătura și iată-mă, sunt o dezamăgire totală. Dar macar au trecut doi ani de atunci, a avut timp să se împace cu ideea. Mă ridic apoi deschid fereastra. Afară e liniște și răcoare, îmi place dimineața.
"Cine mai e ca tine, Maddox?"râde Madd fiind exact în dreapta mea, umăr la umăr
—Ce vrei să spui?întreb în timp ce desfac sticla de apă să îmi potolesc setea
"Dimineața e nașpa."mârâie strâmbând din nas și face un pas în spate
—Nah, e doar un început de zi.șoptesc apoi dau drumul la muzică la maxim
"O să ai probleme." șuieră rânjind
—Ce crezi că or să îmi facă?întreb ironic și mă întorc spre el în timp ce îmi desfac o pastilă din tabletă
"Poate o să... "
—... mă omoare.il completez rapid și pocnește din degete râzând de parca am atins lozul cel mare
Dau pastila pe gât și merg spre oglinda ce stă lipită de perete. Trebuie să scap de ele.
"Doar i-ai promis..." mârâie acuzator
Ii vad chipul în oglindă, chiar deasupra numărului meu drept, nu e deloc fericit.
—Sunt doar câteva pierce-uri.zic optimist. O să le pun înapoi când mă întorc de la ore.il asigur cu același zâmbet bizar pe chip
"De ce te mai chinui să mă minți?"
—Pentru că mă îngrozești când ești supărat pe mine, Madd!zic apoi îmi scot cercelul din urechea stângă
"Ești o pistă, de aia."
Îl ignor și îl scot și pe cel din sprânceană după care îmi strâng părul cu elasticul de pe încheietură. Cred ca ajunge, aproape arăt a om. Pun cele două pierce-uri într-o cutiuță apoi merg spre baie.
"Nu ai uitat ceva?"
Îi arăt limba, lăsând la vedere metalul argintiu și intru în baie. Îmi fac rutina de dimineață apoi mă întorc în cameră și deschid dulapul. Ieri am găsit un gram de determinare să îmi așez hainele în dulap, lângă uniforma primită pe care o iau si o analizez.
"Am văzut morți îmbrăcați mai frumos."mă înștiințează în momentul în care mă întorc spre pat
—Taci, Madd!zic și arunc uniforma pe pat, lângă el
"Dacă ai vrea să tac ai putea să mă oprești!"
—Nu vreau să iau pastilele, nu vreau să rămân singur din nou...
"Nu la asta mă refer."
—Atunci?
Dă din umeri apoi se întoarce și se uită la ceas. Fac acelasi lucru și îmi dau seama că mă aflu deja în întârziere. Îmi iau blugii negrii, cămașa de la uniformă, și vesta după câteva secunde de gândire apoi mă îmbrac. În câteva minute sunt in drum spre liceu, cu Madd care se plânge de fiecare lucru mărunt ce îi iese în cale. Îmi pun căștile în urechi și dau volum la maxim, însă îl pot vedea cum dă din gură și se rotește în jurul meu, fiind și mai enervant. Măcar dacă asta ar fi singura mea problemă. Sunt sigur că la un moment dat o să mă enervez și o să urlu la el... Nu mi-e teamă că o să îi rănesc sentimentele, mi-e teamă că oamenii vor vedea. Și ce vor vedea mai exact? Pe mine, urlând la nimeni. Madd nu e altceva decât inventia unui copil care și-a dorit un prieten. Dar cu timpul copilul a crescut și cei doi au devenit inseparabili, Madd e la fel ca mine, dar poate mai puternic. Uneori mi-aș dori să fie real...
"Sunt real, Maddox."
"Dar doar pentru tine."
Ce naiba... Muzica ar trebui să îi acopere vocea enervantă. Îmi verific telefonul și văd că mătușii i s-a făcut dor de mine.
"Dacă răspunzi, spune-i ca Madd o salută!" zice privind ecranul telefonului alături de mine
Bag telefonul inapoi in buzunar și mă uit în jur. Am ajuns la liceu, acum urmează ce e mai greu.
"Stai liniștit, părul îți stă beton."
"Cămașa asta în schimb e hidoasă."
"Arăți ca un tocilar emo bătut de soartă."
"Că tot veni vorba de bătut... cât crezi că o să supraviețuiești până să te iei la bătaie cu vreo unul pe aici?"
"Văd foarte multe posibilități."
"Am putea începe cu fraierul ăsta!"
Un individ brunet, puțin mai scund decât mine trece mai departe, poartă uniforma completă și arată teribil.
"Câh."
Mă uit la Madd și zâmbește revenind la poziția de drept.
"Vrei să te țin de mână în prima zi la un liceu nou, dragul meu Maddox?"
Dau subtil din cap că nu și merg înainte auzind cum se plânge în urma mea. Am primit cheia de la dulapul meu, doar că nu mai stiu exact unde am pus-o.
"Pariu că ai pierdut-o?"
"Acum o să trebuiască să îi spui directorului." zice lungind ultimul cuvânt
—Am găsit-o!mârâi și ridic cheia ca să o vadă
Îmi dau seama rapid ce am facut si mă intorc cu spatele la el. O sa dau de belele din cauza lui! Deschid ușa dulapului și se aude un scârțâit iritant pe tot holul. Grozav.
"Se uită la tine." mă anunță stând cu spatele pe dulapul din stânga mea și cu un picior ridicat
"Tot holul, Maddox."
"Se holbează, uită-te numai!" zice râzând
Mă concentrez pe ceea ce fac si mă străduiesc din răsputeri să îi ignor vocea, dar stiu că are dreptate și... deja îmi tremură mâinile. Nu reusesc sa închid fermoarul la ghiozdan asa ca îl arunc în dulap și trântesc ușa.
"Formidabil."
—Salut!
Îmi mut privirea de pe Madd pe străin. Dacă nu mă înșel e chiar tipul pe care l-am văzut mai devreme și am avut dreptate când am spus că arată teribil în uniforma completă. Individul mă privește zâmbind prietenos, în mod normal asta mi s-ar părea bizar, dar tind să știu de ce se află aici.
—Tu trebuie să fii Maddox, eu sunt Elliot!spune și întinde mâna spre mine
"Ai văzut și tu?"
—Yeah.îi răspund făcând abstracție de comentariul lui Madd și dau mâna cu el
—M-am oferit voluntar să îți arăt liceul.zice și îmi face semn să îl urmez
"Prea prietenos, ție îți plac oamenii mai aroganți, Maddox."
"Fă-l să plângă, ar fi amuzant."