Prima săptămână a fost grea și aglomerată. Credeam că Chace îmi va da lucruri ușoare de făcut mai ales că sunt începătoare. Evident că domnul a făcut după bunul plac și mi-a dat să lucrez la sute de dosare. Am ajuns acasă târziu uneori, iar Martha și Colin au început să-și facă griji, dar eu i-am liniștit și le-am spus că din cauza noii mele slujbe. Nu le-am spus că lucrez la una din cele mai faimoase firme din America, dar i-am spus că lucrez la un restaurant ca chelneriță, așa că am un program aglomerat.
- Scumpo, ești obosită, spuse Martha.
- Nu-i nimic. Așa e la început, mai greu ,o liniștesc și o sărut pe obraz. Mă duc să fac un duș.
În timp ce făceam acel duș mă găndeam la ce va urma. Trebuie să am grijă, mai ales că e deja prima săptămână, iar ei au început să bănuiască ceva. După ce termin, îmi verific telefonul și văd că am primit un mesaj de la Chace.
"Mâine ești liberă?"
Mesajul lui mă surprinse pentru că mâine este sâmbătă, așa că nu am parte de niciun curs si nu merg la serviciu. Dacă nu era legat de serviciu, atunci ce dorea Chace?
"Da. De ce?"
Am trimis mesajul și mă simteam oarecum ciudat. Așteptam un raspuns, iar acela nu venea. Când vroiam să merg până la parter, telefonul anunță că primisem un mesaj.
"Mâine aș dori să vii cu mine până la o întalnire cu firma Trading Inc. ca să discutăm despre profituri și dacă se poate să facem o înțelegere cu șeful firmei. Aștept un răspuns."
Mă gândesc... Ar trebui să merg pentru că așa va vedea că sunt o fată de încredere, dar problema era ce scuză le voi spune lui Colin și Marthei? O să le spun că o să petrec ziua cu Jenn, apoi o voi anunța si pe ea că o să merg cu Chace la acea întalnire și în caz că se întâmplă ceva, să îi spună Marthei că mai stau la ea.
"Bine. Să-mi spui ora și locul întâlnirii."
Răspunsul lui veni repede. Credeam că o să aștept acest mesaj multă vreme.
"La ora 09:45 să fii la firmă. O să mergem amândoi la întâlnire."
Mă pregătesc pentru somn, dar un sunet mă anunță că primisem un mesaj. Pun pariu că e de la Chace.
"Noapte bună. Abia aștept să te văd mâine."
***
- Stai să înțeleg. Tu ai o întâlnire cu Chace, iar Colin și Martha nu știu?
- Nu-i așa, îi spun prietenei mele, în timp ce încercam să prind un taxi. Avem o întâlnire cu o firma și m-a rugat să vin cu el. Dimineață le-am spus că azi o să stau cu tine, iar dacă mă sună și nu le răspund, o să te sune pe tine și vreau ca tu să le spui ceva.
- Și ce anume să le spun?
- Găsești tu vreo scuză. Că dansam și muzica era prea tare și din cauza asta n-am auzit telefonul. Of, o să întârzii dacă nu oprește vreun taxi!
Mai fac un semn la un taxi care se apropia, iar spre norocul meu, acesta oprește și îi mulțumesc, spunându-i apoi unde să mă ducă.
- Îți rămân datoare dacă faci asta pentru mine!
- Bine, bine. O să caut eu ceva ca să-mi plătești pentru ceea ce fac acum, spuse Jenn, apoi îi aud oftatul. Sper ca ceea ce fac să merite. Dacă vi și te aud că plângi...
- Stai calma! Voi fi bine, râd eu, apoi mă uit la ceas și îmi dau seama ca mai aveam putin și aveam să-l văd pe Chace. Încerc să mă calmez, dar vocea lui Jenn mă trezi la realitate.
- Ok. Văd că nu te mai înteresează nimic altceva decât Chace.
- Nu-i adevărat! mă răstesc la ea, iar șoferul se uită la mine, apoi își vede de drum. Aproape am ajuns, așa că trebuie să închid.
Șoferul mă anunță că am ajuns, îi dau banii și cobor. Observ că Chace nu a ajuns, așa că intru în clădire și mă așez pe un scaun de pe hol.
- Salut Samantha!
Mă uit spre direcția de unde se auzi vocea și îl văd pe Mike, un angajat de-al lui Chace, care se apropia de mine. Chiar dacă sunt de o săptămână aici, mi-am făcut câțiva prieteni, iar Mike a fost cel mai prietenos și amabil. Îmi amintesc și acum momentul când mi-a căzut dosarul în fața lui, iar el m-a ajutat să-l iau înapoi. Nu știu cum se face că aproape toți angajații lui Chace sunt așa chipeși.
- Bună Mike! Ce cauți aici? Credeam că ai liber azi.
- Pot spune același lucru despre tine. Ei bine, Chace m-a rugat să lucrez la câteva dosare și știi doar că nu-l pot refuza, spuse el, apoi se așeză pe scaunul de lângă mine. Tu?
- Trebuie să merg la o întălnire cu el la o firmă, mă plâng eu, iar Mike își dădu seama după tonul meu că aș fi preferat să rămân acasă.
El râse și dădu ușor din cap. Cred că și el ar fi vrut să stea acasă după o săptămână grea.
- Dar la fel cum ai spus și tu,nu-l pot refuza.
- Azi ar fi trebuit să merg la părinții mei, dar a intervenit asta.
- Cu ce ocazie pe la ei? îl întreb.
- E o tradiție la noi. Sâmbăta se adună familia și facem diferite activități. Azi era planificat concursul de alergat cu saci de cartofi, spune el și începu să râdă. Știu, familia mea e ciudată.
Am vrut să spun ceva, dar ușa de la intrare se deschise, dând la iveala un bărbat în costum negru care avea o față serioasă. A sosit Chace.
- Bună dimineața!
Chace părea bine dispus, dar când intrase nu părea să fie așa. M-am ridicat de pe scaun, iar Mike îmi urmă gestul.
- Bună dimineața, domnule Morgan! îl salută Mike pe Chace. Cum vă simțiți în această zi frumoasă?
- Minunat, răspunse el, iar privirea lui se intersectă cu a mea. Îmi întorc capul la timp, înainte să mă vadă cum roșesc.
Tăcerea își făcu apariția, dar aceasta fu întreruptă de Chace care își drese vocea.
-Cred că e timpul să plecăm, Sam. Nu vreau să dăm dovadă de neseriozitate.
Încuviințez, iar Chace se întoarse și ieși din clădire. Mă uit la Mike și îi zâmbesc, iar el îmi face cu mâna.
- Îmi pare bine că te-am revăzut. Succes la acele dosare, îi spun.
- Și tu la fel. Să-i impresionați pe tipii ăia!
Chace stătea lângă limuzină, semn că mă aștepta. Îmi deschise ușa în timp ce îmi zâmbi, iar eu intru în limuzină.
- Pentru că e prima oară când participi la o asemenea ședință, aș vrea să stai lângă mine și să fii foarte atentă la ce discutăm. Și, bineînțeles, să notez tot ce este important.
Am încuviințat, iar Chace îi ordonă șoferului să pornească mașina. Tot drumul nimeni nu a spus nimic, tăcerea fiind prezentă. Abia când am ajuns la destinație, șoferul a avut curaj să întrerupă această tăcere dintre noi. Va fi o zi lungă.
***
- Cum a fost?
Am sunat-o imediat pe Jenn cum am ajuns înapoi la firmă. Se pare că Chace avea să-mi dea ceva important, așa că trebuie să-l aștept.
- Obositor, i-am spus și m-am așezat pe o canapea. Aș da orice să fiu în patul meu acum.
- Ce te oprește?
- Chace, îi spun direct și sec, apoi îi aud râsul prietenei mele. Ce-i?
- Cumva te ține peste program?
- Nu! Doamne, cred că l-aș strânge de gât dacă m-ar pune să fac asta. Deja nu m-ai știu ce scuze trebuie să inventez pentru Colin și Martha.
- Cred că o să-ți....
Nu am mai ascultat ce spune Jenn pentru că Chace apăruse în fața mea cu acel zâmbet de care nu mă satur.
- Jenn, vorbim mai târziu.
Știam că avea să-mi spună ceva, dar i-am închis. Mintea îmi spunea că Chace avea să-mi facă o surpriză. Sau mă înșel?
El întinse mâna către mine și o accept fără să mă gândesc la consecințe. După o zi obositoare, mintea mea o lua razna. Rău de tot.
- Ești pregatită? mă întrebă el, după ce ieșim din clădire.
- Da, spun asta mai mult pentru mine.
El zâmbi din nou, dar am putut vedea și simți că era ceva mai mult decât blândețe în acea privire.
- Închide ochii, spune el pe un ton ridicat care mă intimida.
Fac cum îmi cere pentru că nu aș putea să-l refuz. El îmi șoptește la ureche să mă opresc, și din nou fac cum îmi spune. Mii de fiori trec pe șira spinării și nu știu la ce să mă aștept.
Simt cum se îndepărtează de mine, pașii lui auzindu-se în toată încăperea. Subit îmi dau seama că e un pic răcoare și înjur în gând că am uitat să-mi iau jacheta. De ce stătea atât sau a uitat de mine? Când mă pregătesc să rostesc ceva, vocea guturală a lui Chace își făcu simțită prezența în urechile mele.
– Poți deschide ochii.
Fără să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla, deschid ochii fără vreo urmă de stinghereală și observ o mașina roșie.
Rămân perplexă în locul unde mă lăsase Chace și îmi dau seama că clipesc din ce în ce mai des. Ce ar trebui să însemne asta?
– Nu îmi mulțumești?
Îmi îndrept privirea către el ce stătea lângă mașină, zâmbetul său nelipsind de pe fața lui. Ochii săi albaștrii emanau blândețe și încredere. Era tot ce aveam nevoie ca să rostesc întrebarea ce-mi macină mintea.
– Ce vrea să însemne asta? îl întreb, indicând în același timp către mașină.
– Aceasta, spuse el, arătând către mașină, este un cadou ce reprezintă scuzele mele pentru accidentul de la cafenea.
Nu semăna deloc cu mașina mea. Era mult mai elegantă, mai strălucitoare... Nouă. Chace îmi cumpărase o mașină nouă, iar gândul acesta mă apropiase de pragul leșinului.
– Dar nu trebuia, rostesc în cele din urmă pe un ton șovăitor.
– Mașina ta era într-o stare nefavorabilă, așa că m-am gândit că mai bine îți fac cadou o mașină cât se poate de sigură și asemănătoare cu fostul tău vehicul.
– Dar de ce a durat atât?
– Am avut nevoie de timp ca să găsesc o mașina asemănătoare ca a ta și, de asemenea, mult mai bună.
Îmi era dor de BMW-ul meu roșu, dar nu neg că minunăția din fața mea nu putea fi acceptată ca dar. Deși, gestul lui Chace era admirabil, nu înțelege de ce se chinuise atât, în loc să-mi repare mașina si gata.
– Ai vrea să-l încerci?
Mă uit la Chace care ține în mână cheile ce aparțineau mașinii. Mă rugase să întind palma către el, punând cheile în cele din urmă în palmă. Nu eram sigură dacă era bine, dar curiozitatea din mine vroia cu nerăbdare să testeze mașina.
– Bine atunci. Cred că o să încerc.
Chace se oferise să-mi deschidă portiera, eu răspunzându-i cu un zâmbet. Imediat sunt învăluită de un parfum puternic de trandafiri. Observ cauza ce provoca mirosul, aflându-se exact lângă mine. Un buchet de trandafiri era așezat pe banchetă, prezența lor oprindu-mă de a mai face vreo mișcare. De unde au apărut?
– Ai pățit ceva? mă întrebă el când se așeză pe bancheta din spate, scoțându-și sacoul.
– Dar tu ce faci?
Își așeză sacoul cu eleganță pe banchetă, lărgindu-și apoi cravata ce părea să-l incomodeze. Cu un ultim dram de putere își suflecă mânecile de la cămașă, apoi se rezemă de spătarul banchetei, scoțând un oftat ce trăda oboseala din el.
– În primul rând, buchetul face parte din cadou și mă gândeam că îți va plăcea. În al doilea rând, sunt obosit și vreau să mă duci acasă, dacă tot vrei să tastezi mașina, murmură pe un ton gutural, apoi își închise ochii.
– Ești sigur?
– N-am fost niciodată mai sigur ca acum, răspunse el, deschizând ochii doar pentru a mă privii cu ochii săi albaștrii ca marea. Nu mă săturam niciodată să-i privesc.
Bag cheile în contact, iar eu simt imediat cum mașina prinde viață. Trebuia să-i arăt lui Chace cât de pricepută sunt, așa că tot ce aveam de făcut era să fiu atentă. Mișc volanul, apăs pedala, iar mașina porni din locul unde stătuse.
***
Aerul rece al nopții îmi invadă camera. Nu pot uita cuvintele rostite de Chace după ce îl lăsasem în fața imensei case.
"Poate ar trebui să fii șoferul meu personal la ce bine conduci."
Oh Doamne! Am simțit imediat cum roșesc, dar mi-am întors capul la timp. Nu voiam să-i arăt că niște simple vorbe aveau un afect surprinzător de neașteptat asupra ei. Seara aceasta fusese un real succes. Martha și Colin nu o întrebaseră nimic, mai ales despre mașina ei nouă care stătea acum în garaj. Pur și simplu m-au ignorat, de parcă îi rănisem cu ceva. Oare le-am pierdut încrederea, iar acum orice scuză nu mai conta pentru ei?
Tot ce trebuie să fac acum este să mă axez pe facultate și să am grijă cu Chace. Sunt sigură că pot face față!
Poate... Mintea mea nu era așa singură, pe de altă parte.