* cateva luni mai tarziu *
Taeyong's pov
- Sper sa fie acasa pentru ca in nici un caz nu o sa pot duce asta inapoi.
Las cutia jos pe trotuar la 2 metri de porta si ma duc sa sun la interfon. Motivul pentru care fac asta este pentru ca nu vreau sa se uite afara pe fereastra si sa o vada - nu o sa ma lase inauntru daca asta se intampla. A spus si citez " Daca te vad venind la mine cu orice care ar putea fi un cadou, o sa aleg o baie dintre cele din dormitoare fara obiecte sau produse de curatenie pentru o zi intreaga." Fiecare cuvant al acelei fraze ma ingrozeste. Ma trec fiorii doar gandindu-ma.
Stiu ca am incalcat asta, daaaar.. o sa ma ierte. Nu e frumos sa mergi la cineva fara cadou de casa noua.
Recent, Jisol s-a mutat intr-o casa noua ca urmare a faptului ca fratele ei a terminat mandatul si a fost lasat sa se intoarca acasa. Acum locuieste intr-un alt cartier, tot la casa cu o curte pentru Yato ca sa poata iesi afara oricand cand ea este la serviciu. Din pozele trimise de ea pare a fi un loc dragut si spatios dar sunt curios cum e in persoana.
Ma duc la poarta si apas butonul care e soneria. Il apas si astept.
- Cine e? ii aud vocea lui Jisol prin difuzor.
- Taeyong.
- Intra. Ai grija sa nu iasa Yato. E afara.
- Ok.
Pana deschide ea merg repede sa iau cutia iar apoi intru in curte. Imediat ce inchid poarta ii aud labutele lui Yato apropiindu-se urmate de cateva latraturi.
- Si eu ma bucur sa te vad, lasand cutia mai jos pentru a ma uita la el.
Imediat dupa ce am facut asta s-a oprit din latrat si a inceput sa dea din coada. Probabil nu m-o fi recunoscut.
Cand ajung la usa folosesc cotul pentru a ciocani, deoarece aveam mainile ocupate, si astept ca Jisol sa imi deschida. Intre timp Yato imi dadea tarcoale adulmecand lucrul pe care il aveam in brate.
- Trebuia sa ma...face o pauza dupa ce deschide usa. Ce e asta? ma intreaba nedumerita.
- Cadou de casa noua, ii raspund fiind putin agitat. Dupa tonul pe care il are pare a fi putin suparata. Recunosc, am anticipat asta dar nu pot spune ca eram complet pregatit pentru reactia ei.
- Esti culmea Taeyong, spune zambind usor.
Jisol apuca de partea din fata a cutiei pentru a ma ajuta. Dupa ce facem cativa pasi inauntru lasam jos pachetul.
- Parca. Ti-am. Spus. Sa. NU. Aduci. Nimic. impungandu-ma pe unde apuca in pauzele dintre cuvinte. Pare a fi jucaus si inocent dar in realitate doare.
O prind de maini ca sa o opresc iar apoi o trag spre mine pentru a o imbratisa.
- Daca ma imbratisezi nu inseamna ca te iert.
- Ba cred ca da, imbratisand-o mai strans.
Credeti-ma, nu poate rezista. Oricum nu e suparata asa cum pretinde.
- Mi-a fost dor de tine, mangainfu-i parul.
- Si mie mi-a fost dor de tine, se indeparteaza putin pentru a saruta.
A fost scurt dar mai dulce decat clatitele ( see what I did there? 😉) iar acum ma priveste afectuos.
Momentul a fost intrerupt de scheunatul lui Yato.
- Da da, si tie, spune Jisol eliberandu-se din stransoarea mea pentru al mangaia pe Yato. Nu trebuie sa fii gelos. Vino cu mine, imi spune.
Facem cativa pasi spre sufragerie.
- Inca e dezordine. Nu am reusit sa despachetez prea mult de cand m-am mutat. Nu am avut timp suficient cu munca si restul. O sa imi ia o vreme pana ce voi pune totul in ordine. De asta sunt atat de multe cutii in jur si mobila abia astazi a venit cineva sa o asambleze.
- De ce nu mi-ai spus ca ai nevoie de ajutor?
- Credeam ca termin mai curand. Nu ma asteptam sa ia atata timp. Plus ca si tu ai destule de facut din moment ce va pregatiti pentru un comeback.
- Tot as fi venit sa ajut cand aveam ferestre, ca acum. Haide. Zic sa incepem aici cu mutatul mobilei si dupa o sa despachetam cutiile.
*cateva ore mai tarziu*
- Deci, o sa imi spui ce e aici? ma intreaba sprijinindu-se de cutia pe care am adus-o.
- Deschide-o, asezandu-ma pe podea aproape de ea.
Sunt entuziasmat sa ii vad reactia. Sper ca ii va placea.
Jisol sfasaie hartia cu care era impachetata o cutie gigantica. Dupa ce o deschide arunca o privire inauntru vad un zambet aparand pe buzele ei ceea ce m-a facut fericit. Dinauntru scoate pe rand un set de cani mari, un ceainic, un infuzor, o cutie cu pliculete de ceai cu diferite arome si o tigaie pentru clatite (pur si simplu a trebuit sa ii iau una). Ceaiul si clatitele sunt favoritele ei de aceea m-am gandit sa ii cumpar aceste lucruri. Le va folosi foarte mult.
- Ce in punga asta? intraba scotand-o.
Se aseaza langa mine si o deschide. In ea am pus o pereche de pijamale, niste periute si pasta de dinti, deodorant, in general produse de igiena.
- De ce mi-ai luat pijamale pentru barbati? intreaba nedumerita. Si deodorant?
- Astea sunt pentru mine. Stii, pentru cand o sa mai raman la tine peste noapte.
- Cine zice ca o sa se intample asta? ridicandu-si sprancenele.
Se ridica de jos si apoi ia ceainicul si canile de jos indreptandu-se spre bucatarie. O urmez indeaproape luand si restul lucrurilor cu mine.
Jisol's pov
Nu ma intelegeti gresit, chiar imi doresc sa ramana sa stea cu mine cand poate, doar il tachinez putin.
Asezand cutiile jos, il observ pe Taeyong venind din urma mea, iar imediat ce isi elibereaza mainile ma imbratiseaza de la spate sprijinindu-si barbia pe umarul meu. Avea fata indreptata spre mine si ma privea fix. Cred ca s-a suparat pe mine. Ar trebui sa nu il mai tachinez atat de mult pentru ca nu vreau sa ajunga sa creada ca nu tin la el sau ca sunt o persoana rautacioasa pentru ca nu e asa.
- Glumeam doar, spun mangaindul pe cap. Vrei sa ramai in seara asta?
A dat din cap afirmativ.
- Bine atunci. Ma ajuti te rog sa mai asez prin casa?
- Desigur, spune si ma saruta scurt pe obraz, dupa care ma ia de mana si mergem intr-o alta camera.
In aproximativ 2 ore luam pauza din nou si ne asezam pe canapea.
- Ce spui de ceva de mancare? Imi e cam foame, spune Jisol punandu-si mana in dreptul stomacului.
- Da te rog.
- Hai sa pregatim ceva. Nu stiu exact ce mai am prin frigider dar sigur gasim ceva.
- Am o propunere.
- Te ascult.
- O sa te las pe tine sa gatesti ceva mai simplu ca tot esti obosita, iar eu o sa mai organizez cate ceva intre timp. E ceva ce pot sa fac?
E dulce din partea lui sa vrea sa faca ceva mai dificil pentu ca eu sa o iau mai usor si sa ma mai odihnesc. Apreciez foarte mult. Bineinteles ca nu o sa il las sa faca ceva foarte solicitant. Este obosit si el ca si mine. Am ceva ce o sa fie usor de facut.
- Ai putea sa organizezi dosarele din biroul meu. Te descurci?
- Nu o sa fie nici o problema, fiind sigur pe el. Merg acum.
Dupa ce spune ultimul cuvant se ridica de pe canapea si merge in biroul meu. Eu, pe de alta parte ma indrept spre bucatarie.
Nu aveam prea multe ingrediente la dispozitie, dar am reusit sa pregatesc niste cartofi in coaja la cuptor cu bacon si cascaval. Nu sunt greu de facut si e un pranz usor. Am fiert intai cartofii in coaja dupa care i-am strivit putin intr-o tava de cuptor si apoi i-am condimentat adaugand cascavalul si baconul deasupra. I-am pus la cuptor si dupa am mers sa vad ce face Taeyong. Cand am ajuns la el inca mai avea de organizat cateva dosare.
- Pranzul e in cuptor. Va fi gata in cateva minute.
- Super. Sunt aproape gata.
- Te ajut?
- Ma descurc, dar multumesc, trimitand un pupic spre mine. Stai jos.
Intoarce scaunul de la birou ca sa ma pot aseza si eu fac intocmai. Cat stateam acolo il urmaream pe el cum organiza fisierele cu meticulozitate si nu ma puteam abtine sa nu zambesc.
- Ce crezi? As fi un bun asistent? ma intreaba dupa ce mi-a aratat ce a facut. Era foarte mandru de munca lui. Cand o sa ma retrag din a fi un idol kpop o sa te ajut pe tine.
- Nu mai vrei sa fii compozitor si producator?
Acesta era planul lui initial. Mi-a spus la putina vreme dupa ce a trecut auditia, acum multi ani. Parea sa aiba toata viata pusa la punct dinainte, spre deosebire de mine. Eu nu eram sigura ce voi face in viitor. Imi doream sa fac benzi desenate, webtoon sau manga. Dupa un timp insa am luat decizia sa studiez managementul pentru a conduce compania si momentan asta este ceea ce imi doresc sa fac. Ma face fericita sa vad ca toti sunt mai relaxati si fericiti ca isi pot exprima opiniile.
- Ba da, dar vreau mai mult sa te ajut pe tine si sa iti fie mai usor.
- Iti multumesc, dar o sa ma ajuti mai mult urmandu-ti visurile. Poti fi asistentul meu doar ocazional dar si pentru asta trebuie sa inveti sa faci multe feluri de clatite... si ceai, adaug dupa o mica pauza.
Taeyong zambeste larg si spune:
- De acord. Orice doresti tu sefa, luandu-ma de mana.
- Nu-mi spune asa, spun serioasa. Nu imi place cand mi se spune asa. Deloc.
- Jagiya?
Zambesc si ma apropii de el sarutanu-l usor. In acel moment Taeyong a inchis complet spatiul dintre noi inaintand ceea ce m-a facut sa fac 2 pasi inapoi lovindu-ma de birou. El avea bratelr in jurul meu iar mainile pe spatele meu. Eu ii tineam barbia in palme. Sarutul devenea din ce in ce mai intens, dar la un moment dat ne-a intrerupt sunetul cronometrului din bucatarie - semn ca mancarea era gata.
- Continuam asta mai tarziu. Sa mergem sa mancam, imi spune si dupa ma ridica si ma duce spre bucatarie.
- Taeyong! Lasa-ma jos! razand.
- N-ai sa vezi.
_______________________
Dupa masa ne-am uitat la un film. Amandoi eram prea obositi ca sa mai facem altceva. Deci am luat o patura si niste perne, am facut popcorn si ne-am asezat pe canapea unde am ramas pentru urmatoarele doua ore.
Inainte de culcare am facut amandoi un dus si ne-am schimbat in pijamale.
- Imi pare rau Ten dar in seara asta o sa stai pe fotoliu, asezandu-l. L-am mangaiat dupa care am inchis becul si m-am dus in pat langa Taeyong.
- Intr-o buna zi o sa stea doar acolo toate serile.
- Imi place sa te imbratisez pe tine mai mult oricum, ii soptesc. Nu-i spune lui asta.
- Promit. Vino.
Isi deschide bratele pentru a-mi face loc. Ma ghemuiesc la pieptul lui. Dupa ce ne asezam comod imi spune:
- Sper sa se intample cat mai curand, marturiseste pe un ton aproape soptit.
- Si eu imi doresc asta.. dar va trebui sa mai asteptam putin timp. Este in regula?
- Inteleg, mangaindu-mi parul. Vine un timp si pentru asta. Pana atunci o sa ma vezi des pe aici.
- Asta m-ar face foarte fericita.
Imi pun mana dreapta pe obrajul lui si il sarut continuand astfel ceea ce incepusem mai devreme.
_______________________________________
Deci, a trecut ceva timp 😅. Imi cer scuze ca a durat atat sa public un capitol nou. Am spus ca ma pun pe scris de multe ori dar nu am reusit - am fost si putin lenesa, recunosc.
Sper ca v-a placut totusi😊