Istorie Bacalaureat

Romanitatea Românilor

Romanitatea românilor reprezintă elementul esențial al identității lingvistice și culturale ale românilor. De-a lungul istoriei acestă problemă a fost studiată de către cărturari, geografi, dar în special de istorici. Toți au încercat să lămurească cele 3 elemente ale etnogenezei românești:
- romanitatea românilor
- latinitatea limbii române
- continuitatea românilor în Dacia după Retragerea Aureliană(271-274).

I. Teoria Autohtonistă - această teorie subliniază romanitatea românilor și vechimea acestora în spatiul carpato-danuabiano-pontic, fiind susținută atât de sitografia românească cât și de cea străină.

Au existat mai multe perioade în care este abordată problema etnogenezei românești:

1) Primii care au vorbit despre originea română a poporului român au fost cărturari bizantini:
a) în sec VII împăratul bizantin Mauricius în lucrarea "Strategikon"(tratat militar bizantin denumește populația de la Nord de Dunăre cu numele de romani.
b) în sec X împăratul bizantin Constantin al VII-lea în lucrarea despre "Administrarea imperiului"vorbește de originea latină a populației de la Nord de Dunăre.

2) O altă perioadă în care este abordată romanitatea românilor este cea a cronicarilor maghiari medievali:
a) în sec XII Anonymus(notarul regelui Bella al Ungariei) vorbește în lucrarea sa "Gesta Hungarorum"(faptele ungurilor) de faptul că atunci când maghiarii au sosit în Transilvania i-au găsit pe blahi(păstorii romanilor). Lucrarea a fost scrisă în sec XII dar vorbește de evenimente care au avut loc în sec IX.
b) în sec XIII, Simion de Keza, în lucrarea sa "Gesta hunorum et hungarorum" afirmă că atunci când hunii au venit în Panonia, vlahii erau aici.

3) Perioada următoare în care este abordată romanitatea românilor este cea a sec XV-XVI, mai precis perioada umaniștilor italieni. Aceștia manifestă interes pentru etnogeneza românească datorită voievozilor români care participă la cruciadele târzii încercând să oprească expansiunea otomană apărând astfel creștinătatea.
a) sex XV - Flavio Biondo afirmă că românii vorbesc cu mândrie despre originea lor romană.
b) Enca Silvio Piccolomini(viitorul Papă Pius al II) introduce pentru prima dată în circuitul european, ideea romanitații românilor.

4) Următoarea perioadă în care este abordată romanitatea românilor, este cea a primilor cronicari români considerați umaniști întârziați, în sec XV-XVI: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir.
- Grigore Ureche(1590-1647) a redactat în 1646 "Letopisețul Țării Moldovei" în care face afirmația "De la Râm ne tragem"), observând asemănarea între cuvintele române și cele latine.
- Dimitrie Cantemir(sec XVIII) - redactează în 1722 "Hronicul vechimii româno-moldo-vlaho", o lucrare de 343 de pagini în care afirmă că românii se trag din Împăratul Traian, pe care îl numește <saditorul>. El afirmă însă originea pur romană a românilor.

II. Teoria Imigraționistă: Începând cu sec XVIII romanitatea românilor devine o problemă politică atunci când românii transilvăneni încep lupta de emancipare politică și națională. În aceste condiții stăpânii Transilvaniei elaborează o serie de teorii imigraționiste care contestă romanitatea românilor și vechimea lor în spatiul carpato-danuabiano-pontic.

Teoria Imigraționistă este lansată de Franz Sulzer, ofițer de justiție austriac care într-o lucrare din 1781 "Istoria dacilor transalpini" afirmă că românii s-au format ca popor la Sud de Dunăre între albanezi și bulgari și au emigrat la Nord de Dunăre ajungand în Transilvania în sec XIII după venirea maghiarilor.

Această teorie a fost contestată de reprezentanții Scolii Ardelene(mișcare de inspirație i luminată a intelectualilor greco-catolici din Transilvania precum Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu; ei afirmă că originea pur romană a românilor și aduc ca argument asemănarea limbi latine și cea română, atât ca structură gramaticală cât și ca lexic. Mmai mult ei vor elibera primul program politic al românilor transilvăneni " Sluoex Libelus Valachorum".

În sec XIX, Teoria Imigraționistă este reluată și îmbogățită de austriacul Robert Roesler, acesta in 1871 va publica o lucrare "Studii Românești" aducând o serie de argumente care să susțină teoria imigraționistă:
- dacii au fost distruși ca popor în urma războaielor cu romanii.
- întreaga populație a Daciei a părăsit provincia odată cu retragerea Aureliană(271-274).
- 165 de ani nu au fost suficienți pentru romanizare.

Această teorie a fost contrazisă cu argumente logice și științifice de A.D.Xenopol, acesta publica în 1884 o lucrare "Teoria lui Roesler" în care aduce următoarele argumente în sprijinul romanității și continuității românilor:
- păstrarea toponimelor( nume de localități, de ex Napoca, Drobeta)
- păstrarea hidronimelor(nume de ape, de ex Mariș sau Alutus).

În sec XX argumentele în favoarea romanității și continuității sunt reluate de noi istorici români:
- Vasile Pârvan în lucrarea sa "Getica"(1926) arată că românii sunt în cel mai înalt grad și faci și romani.
- Gheorghe Brădeanu în lucrarea sa "Poporul român", o enigmă și un miracol istoric arată că etnogeneza și romanitatea sunt produse normale nu miracole.

În a doua jumătate a sec XX în condițiile în care România intră în sfera de influență a URSS-ului, istoria românilor este falsificată astfel încât strămoșii noștri nu mai sunt faci și romani ci sunt slavi( Mihai Roler - "Istoria românilor" = 1917).

De ce este importantă stiduerea Romanității Românilor?
Citat: "Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții" - Nicolae Iorga.