Istorie Bacalaureat

România în perioada Războiului Rece

INTRODUCERE

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, între 1947-1991, în contextul sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în relațiile internaționale se manifestă o rivalitate deschisă între SUA și URSS și aliații lor, cunoscută sub numele de Războiul Rece.

Această rivalitate acoperă planul politic, economic, propagandistic, prin acțiuni subversive sau de intimidare, doar în cazuri restrânse la confruntare armată.

Se vor opune pe plan mondial două mari blocuri politice: Comunist-dominat de URSS și Democratic-dominat de SUA.
Încă din 1946 premierul britanic Winston Churchill semnala ridicarea unei "Cortine de Fier", care va împărți Europa în două. În 1947 SUA lansează pentru Europa, Doctrina Truman și Planul Marshall, două politici destinate ajutorării economiei europene. Ca răspuns la Planul Marshall, Stalin a accelerat consolidarea dominației sovietice în Europa Răsăriteană.

După 1962,URSS se declară în favoarea unui nou concept, în relațiile internaționale, al 'coexistenței pașnice'. Chiar și așa însă, rivalitatea dintre cele două mari puteri continuă. În 1985,președintele URSS, Mihail Gorbaciov, propune statelor comuniste două reforme:
1. Glasnost (deschidere, transparență în relațiile internaționale)
2. Perestroika (restructurarea sistemului economic comunist).
Blocul comunist se va prăbuși în 1989, iar în 1991 URSS se va destrăma, punând astfel capăt Războiul Rece.

Forme de manifestare a Războiului Rece.

×economice :
- se manifestă două mari politici economice: economia centralizată, dirijistă, de stat și economia de piață, liberă, capitalistă.
- fiecare sistem politic își creează propriile instituții reorezentative: în 1949,CAER (Consiliul de AJUTOR Economic Reciproc), înființat ca reacție la Planul Marshall, prin care SUA acorda ajutor financiar țărilor europene pentru a nu se lăsa pradă influenței sovietice) și în 1957, CEE (Comunitatea Economică Europeană, a statelor democratice)

×politico-militare:
- confruntare între blocurile militare: NATO - Tratatul Organizației Atlanticului de Nord (creat în 1949 de statele democratice ca răspuns la pericolul expansiunii URSS spre Europa Occidentală) și
Pactul de la Varșovia - Tratatul de Prietenie, Colaborare și Ajutor Reciproc (replica imediată a primirii RFG în NATO creat în 1955 de URSS.
- conflicte și crize politice militare: 1950- Războiul din Coreea(Corea de Nord comunistă, atacă Corea de Sud), Războiul din Vietnam (1959-1975, generat de scindarea Vietnamului în Vietnamul de Nord și cel de Sud), Criza cubaneză din 1962, 1967 - conflictele israeliano-arabe (SUA susține Israelul, iar URSS, statele arabe) și agresiunea sovietică în Afganistan din 1979.

A. Supunerea totală a României față de Uniunea Sovietică.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial s-a instaurat în România regimul comunist, țara fiind sub acuzație militară sovietică încă din 1944. Tratatul de pace de la Paris, din 1947,accentuează dependența economică a României față de URSS prin plata unei imense datorii de război către URSS. Înlăturarea monarhiei în decembrie 1947 și adaptarea Constituției comuniste, în 1948, înscriu România ireversibil în sfera URSS.

Din 1948, România, prin stalinismul promovat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, se va subordonat față de URSS. Tot în 1948,Romania semnează Tratatul de prieteniesi asistență mutuală cu URSS, ceea ce permite amestecul URSS în problemele de securitate a statului român.
In 1955, România este membru fondator al Pactului de la Varșovia și, în același an, aderă la Organizația Națiunilor Unite.

Decesul lui Stalin, în 1953,nu a determinat o schimbare majoră a României față de URSS. Astfel, în 1956, în contextul revoluției anticomuniste din Ungaria, Dej a acordat sprijin militar trupelor sovietice. Această atitudine de supunere față de Moscova va duce la retragerea, în 1958,a trupelor sovietice din România.