Un altfel de Crăciun ✔️

Capitolul 7

Afurisitul de Darwin, mă întreb câd v-a rămâne chel!

Denise îl colorează pe Darwin în toate culorile posibile, în timp ce Erik îi inspectează piciorul rănit.
Odată ce Darwin a descoperit-o, a crezut că îl poate mitui, spunându-i că este o stăpână de cai din California, dar întrebările lui acerbe au dat-o de gol, și nu mai avea ce face, era fără scăpare.

A alergat spre pădure sperând că va scăpa, dar s-a rătăcit și mai mult.

Apoi a apărut el.
S-a speriat pentru o clipă, crezând că oamenii lui Darwin au găsit-o și noaptea ascunsă în zăpadă, dar nu, o altă inimă a găsit-o.

Nu se aștepta ca el să vină după ea, ba mai mult, să îi sesizeze lipsa.

Ce se întâmplă cu el? Sau chiar mai rău, ce se întâmplă cu ea?

Îi era interzis să născocească fie și un sentiment pentru el, îi era imposibil, deoarece timpul îi aducea constant aminte că mai este foarte puțin și v-a trebui să se despartă definitiv de el.

În șaptesprezece zile trebuie să se întoarcă la îngerașii ei, și ce e cel mai rău e că o v-a face pentru totdeauna.

Erik nu îi va simți lipsa câtuși de puțin. Nu este o lady cunoscută și frumoasă pe care să și-o amintească mereu, nu este nimic, o simplă fată care muncește pe zi ce trece ca frățiorii ei să aibă partea de ce e cel mai frumos pe lume.

Privirea lui Erik o întâlnește pe a ei, și vreme de câteva minute doar inimile își șoptesc cuvinte sincere, acompaniate de melodia sărbătorilor care se aude de la radioul din sufragerie.

Oh, ce se întâmplă cu tine inimă? Uiți că tu nu poți iubi?

Nu avea voie să își lase inima de capul ei, deoarece aceasta va începe să se îndrăgostească, iar acest lucru este mai rău decât dacă ar ucide-o.

Ce suflet nu vrea iubire? Cine nu are nevoie de două brațe care să îl îmbrățișeze?

Dar ea nu putea accepta un asemenea sentiment, iar Erik Harding nu era gata să se coboare atât de jos, încât să ofere iubire.

Trebuia să aibă grijă ca nu cumva în aceste douăzeci și cinci de zile, acest hoț să nu îi fure inima.

Cum va trăi fără ea și bătăile ei?

Nimeni nu merită să fie blestemat ca să iubească, este o tortură pentru un suflet a cărui iubire costă prea mult ca să și-o poată permite.

— Draga mea, ce s-a întâmplat? Te simți bine?

Vocea bunicii se aude din spatele ei aducându-i aminte că se află încă rănită, în salonul cel mare, cu Erik alături.

— Sunt bine Evaline, stai liniștită!

— Ba nu, nu ești, și asta doar din vina mea!

Vocea lui Erik răsuna puternic în întregul conac.

— De ce spui asta, Erik?

— Pentru că dacă ajungeam mai devreme, ea nu ar fi fost nevoită să fugă pentru a se salva.

— Nu ești vinovat pentru asta! Oricine ar fi căzut!

Ochii bărbatului o căutau continuu. Ca și cum ar fi vorbit prin priviri.

— Îmi spuneți și mie, vă rog, despre ce vorbiți?

Evaline se așează confortabil pe canapea și privește spre cei doi tineri.