MAGNUS: the fire boy

Capitolul 1

Salutare, numele meu este MAGNUS. Am ajuns sa fiu cunoscut sub acest nume după un miiic mare accident uimitor care mi s-a întâmplat. Totul a început când am mers împreună cu familia mea, sa urmărim cerul în sezonul stelelor căzătoare în orașul nostru natal Rosetown. Era o seară fantastică. Cerul strălucea puternic deasupra capetelor noastre, împrăștiind culorile galaxiei pe cerul nopții. Mama și bunica, pregăteau hottdogii iar tata cu bunicul se ocupau de grătar. Deodată, au apărut. Trasau linii albe pe cer. Erau cu sutele. Una.... Doar una... Era roșie.

-Fiule! Dute cu bunicul sus pe deal și uitați-vă la ele cu telescopul. Noi ne uitam de aici.
-Ești sigur, tată? Sigur nu vreți sa veniți și voi?
-Distrează-te, fiule. Suntem bine.
Auzind aceste lucruri de la tata, am zbughit-o pe deal la bunicul care monta telescopul.
- Max! Hai mai repede! O sa ratezi tot!
-Vin, bunicule!
O dată ajuns în vârf, am apucat telescopul bunicului, și am privit. Era mirific. Aveau o viteză uluitoare. Albe, frumoase. Deodată, bunicul mă readuce cu picioarele pe pământ:
-Pe aia nu am mai văzut-o. Spuse bunicul arătând spre dunga roșie mai mare ca celelalte.
- Le-ai mai văzut? Întreb eu nedumerit.
-Max, aceste stele le vezi o dată la 50 de ani. Și știu bine că, atunci când am fost cu tata, aia nu era. Și nu țin minte ca tata să îmi fi spus de o stea căzătoare roșie.
Brusc, acea stea devenea tot mai mare pe cer. Odată ce se mărea, un val de căldură ne-a suflat, dându-ne o stare de euforie. Deodată, din mulțimea de oameni care așteptau evenimentul de 50 de ani, se aude cineva care țipă din toți rărunchii:
-FUGIȚI! Se apropie de pământ! Spuse un bărbat care arăta cu degetul spre meteoritul roșu ca magma.
Uriașul meteorit se apropia din ce în ce mai tare. Bunicul a început să fugă la vale, dar eu, am rămas înmărmurit în vârful dealului. După, mi-am dat seama de un lucru. Meteoritul avea să se prăbușească pe deal. Am început să alerg și eu. Într-o fracțiune de secundă, am simțit că ard de viu. O durere extraordinar de mare mi-a năpădit corpul. Mă simțeam ca și cum aș fi fost o bucată de plastic topită. Pentru o secundă am crezut că am ajuns în iad. Dar, am deschis ochii. Durerea dispăruse, și am rămas șocat de ceea ce am văzut.

Heei, salutare eroii mei.⭐⭐⭐ Aici eu, neuitatul John Carter, cu o nouă carte, și un prim capitol. Nu uitați să lăsați un comentariu cu părerile voastre. V-oi posta capitol nou când se v-or strânge 15 👁️‍🗨️. Și nu uitați să să apăsați steluța dacă v-a plăcut⭐⭐⭐
Pe curând, eroilor⚡⚡⚡⚡⚡⚡⚡