Ajung la datele primite pe bordul motocicletei si vad ca defapt este o intrare la metrou.
- "Am ajuns, unde sunteti ?" intreb in casca, stiind ca Ralph ma aude.
- "Coboara jos" spune putin stresat. Deja nu este de bine.
Tocurile mele se aud mut in linistea metroului. Se pare ca ce s-a intamplat aici a necesitat blocarea functionarii. Trec peste barele de securitate si cans ajung la capatul scarilor de la peron raman masca. Zeci de corpuri spintecate, totul umplut de sange si de miros intepator, sunt cateva dintre cele ce compun imaginea macabra. Cobor incet scarile si ma duc direct la Ralph, in timp ce agentii legisti se misca precum niste albinute, impreuna cu alti cativa care ajuta la eliberarea peronului, punand cadavrele sau ce a mai ramas din ele, pe targi, acoperindu-le.
- "Ce dracu s-a intamplat aici ?" il intreb uimita pe Ralph.
- "Blake face rost de inregistrarile video, trebuie sa ajunga imediat. Nu am mai vazut asa ceva de foarte mult timp"
- "Adica s-a mai intamplat asa ceva ? Cand ? Si de ce ar spinteca cineva oameni nevinovati" spun uitandu-ma in jur.
- "S-a mai intamplat, dar inca nu vreau sa trag concluzii pripite asa ca nu adancesc subiectul" spune dupa care se indreapta spre cativa agenti. "Vreau toate victimele la laborator imediat si totul curatat aici, nu putem tine statia inchisa prea mult timp" striga catre toti, ceilalti aproband si marind viteza de miscare.
- "Ralph ! Am gasit ! Nu o sa-ti vina sa crezi" striga Blake in timp ce tine deasupra capului un stick.
- "Cel de la securitate ce face ?" intreaba Ralph rapid.
- "Doarme, cand se va trezi nu isi va aduce aminte de asta, va crede ca a visat, caseta este inlocuita. Nu avem nevoie de martori" ii raspunde Blake. Introduce stickul intr-o tableta adusa de un agent si da drumul filmarii, eu si Ralph fiind socati de ceea ce am vazut. Nici nu cred ca pot descrie acea monstruozitate ce a mancat la propriu din victime, precum din micul dejun. Este oribil.
- "Ce este chestia aia ?" intreb cand filmarea s-a terminat.
- "Un Rector" spune Ralph probabil si el uimit de prezenta urateniei, dar se vede ca nu este doar atat, insa nu ii voi strica functionarea cu niste intrebari la care oricum stie ca imi va raspunde.
- "S-a dus catre statia anterioara pe aici" spune Blake aratand cu mana spre unul din tunele. "Poate il putem prinde din urma, cred ca sedativele pe care le avem ne-ar fi de ajuns"
- "Nu sunt nici cat negru sub unghie. Trebuie sa ajungem la sediu" spune Ralph si dispare de langa noi.
- "Dar daca ..."
- "Nu Blake, stie ce face, trebuie sa aflam mai multe. Si eu as vrea sa ma duc acum sa-l spintec sau sa o spintec la fel cum le-a facut victimelor, dar nu stim cu ce ne punem" il intrerup stiind ca actioneaza imulsiv si probabil ar fi plecat chiar in momentul asta spre monstru.
Ma duc spre sinele de metrou si analizez fiecare particica, tinandu-mi simturile activate, putand observa mai mult decat un obisnuit. Nu observ cine stie ce, probabil agentii deja adunand ce era de gasit insa cand am vrut sa ma intorc, privirea mi-a trecut peste ceva ce parea sa nu fie la locul lui. Ma indrept usor acolo si dupa gardul de siguranta parea sa fie o adolescenta speriata ce incerca sa se ascunda, insa daca mai ramanea acolo, la pornirea trenurilor urma sa fie izbita direct de ele si ucisa. Merg usor catre ea si ii pun mana pe umar. Aceasta tresare si se uita la mine cateva secunde scurte, dupa care isi ascunde iar fata la genunchii stransi si incepe sa planga.
- "Hei, este bine, totul a trecut, esti in siguranta" ii spun cu calm, incercand sa o calmez.
- "Nu, nu este bine, era asa mare si slinos si urat" incepe ea, incepand sa tremure din ce in ce mai tare. Daca nu se opreste acum va lesina din cauza stresului.
- "Gata, calmeaza-te, a plecat" ii spun luand-o in brate, amintindu-mi ca asa imi facea si mie Ralph cand visam urat. Acum ca stau sa ma gandesc, nici nu stiu cand am crescut asa incat sa nu-mi mai fie teama de absolut nimic, sa fiu mereu puternica. Aceasta se mai calmeaza in bratele mele si isi ridica privirea spre mine.
- "Te stiu, tu esti tipa care a invins-o pe regina" spune, uimirea citindu-se pe chip. "Nu o sa ma aproape omori, nu ?" spune un pic speriata.
- "Hai sa te ducem acasa" ii spun si o sustin pentru a se ridica, afisand un zambet la intrebarea ei. Chiar asa de fioroasa ma cred toti oare.
- "Ce faci aici ?"
- "Dar tu ce faci aici ?" ii intorc intrebarea facand-o sa surada. Am ajuns inapoi pe peron cand agentii inca curatau urmele victimelor. Aceasta se prinde mai bine de mine speriata de imaginea din fata, insa ma dau la o parte si ma indrept in fata, lasand-o in urma mea. "Duci lipsa de calciu ?" o intreb iar ea aproba tematoare, astfel fiind mult mai usoara inscenarea. Agentii deja se uitau ciudat, nestiind ce cauta fata in peisaj.
- "Alexis, eu si Ralph te asteptam la sediu, trebuie sa vezi asta, insa te asigur ca nu-ti va placea" aud pe Blake in casca si imi indrept privirea spre un agent si facandu-i semn sa se duca spre fata, dupa care o privesc pe aceasta care clar era confuza.
- "Sedeaz-o !" ii spun agentului, dupa aceea acesta ducandu-se rapid la servieta si apucand seringa, un altul ducandu-se la ea pentru a impiedica vreun accident in caz ca se agita.
- "Ce ? De ce ?" intreaba ea tremurand vizibil, speriata de ceea ce am zis.
- "Faceti sa para o cadere de calciu si duceti-o la spital. Aflati date despre ea si lasati-le la biroul lor ca sa-i anunte parintii" le spun celor doi, fata incepand sa se agite, celalalt prinzand-o imediat si imobilizand-o. Cand se va trezi nu isi va mai aminti asta, va parea un accident, nu avem nevoie de martori. O aud cum tipa in timp ce eu ma indrept spre iesire, dupa care liniste. Anestezicul si-a facut efectul. Ma indrept spre motor si pornesc catre sediu. Ralph are niste raspunsuri de dat.
