Pe cerul negru, înstelat
O lună zace moartă.
Sătenii se grăbesc în sat...
Iar iadul bate-n poartă.
În vremile ce vor veni,
Nimeni nu stă să plângă
Amarul dulce ce va fi
Cu toții o să-l ajungă!
Înstrăinați am fost de viață
Târziu aflăm frumosul!
Căci am avut petic pe față
Și s-a pierdut rostul...
ВЫ ЧИТАЕТЕ
În amintire...
ПоэзияRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
