Drag copil lucid la minte,
Numai tu cunoști deplin
Fericirea când te minte
Și durerea din suspin.
Tu ești drept în toate cele.
Te bucuri de-un răsărit.
Și râzi sincer când pe cele,
Ale jocului ai întâlnit.
Ah, copile, cât de mult
Îmi lipsește-a ta prezență.
Vin-o din nou, ca de demult,
Să te resimt în a mea absență...
Eu nu mai sunt cine am fost.
M-am rătăcit prin rânduri pline
De vise mute, făr' de rost,
Uitând să te hrănesc pe tine...
În inocența ta mereu,
Ai împrăștiat numai iubire.
Chiar și atunci când toți veneau,
Cu ură să te zdrobească prin mine.
Vinovat rămâne el,
Sufletul că te-a pierdut.
Undeva printr-un castel,
Pe care tu însuți l-ai făcut.
Oh, iartă-mă copile blând!
Și-mi ia în seamă doar ce-i bine.
Căci am plecat, să mă-ntorc plângând.
Dorind să mă îmbrac cu tine.
BẠN ĐANG ĐỌC
În amintire...
Thơ CaRevărs pe foaie sentimente neînțelese... nici de mine...nici de nimeni... Poezia e jucărie... pe care o iau spre ajutor Ea purtându-mă pe mine... alături de cunoscători...🍃
