You should see me in a Crown

Capitolul 1

"Pământul a fost împărțit în două. Nord Vest-ul a fost transformat într-un buncăr, literalmente. Nu există lumină solară, nu există liniște. Populația crește, și execuțiile sunt la tot pasul. Sud Est-ul, în schimb, este visul oricărui dintre noi. Dar problema este că nu știm ce sunt, sau cine sunt."

-Bună dimineața, Cehia.

-Bună dimineața, domnule Comandant.

Torn a privit-o surprină pe sora sa mai mică care-și servea ceaiul de dimineață, scriind în jurnal și mestecând un baton de cereale și fructe uscate. Femeia i-a zâmbit tandru, când l-a observat că se uita la ea ca la felul trei.

-Ai primit în dimineața aceasta o telegramă, de la Contele Marshall. Acesta îți transmite că trebuie să discutați despre o chestiune importantă, acum că ai devenit Comandantul ale celor 8 Nivele.

-Despre ce tot vorbești, Cehia? Trebuie să fie o eroare, eu nu am candidat.

-Nu, nu ai făcut-o. Dar te-am înscris, pentru că ai fost primul născut al familiei, pe deasupra, singurul care nu a primit diagnosticul. Și totuși, ai ales să rămâi în spatele Porților.

-Familia mea se află aici, soră. La ce te-ai fi așteptat?

-Ce ar fi făcut oricare dintre noi. Să pleci departe de locul ăsta și să ne salvezi. Să găsești leacul.

-Tu știi, eu știu și de asemenea societatea. Leacul nu există și nu va exista vreodată.

-Dar, Torn! Acesta este visul tău încă de când aveai opt ani. Trebuie să fie destinul tău, o știi și tu.

-Baliverne.

Cehia l-a privit oripilată. Bărbatul este foarte nervos și toată vina se apune asupra umerilor ei. Nu ar fi trebuit să îl înscrie. Cum este totuși posibil ca un om de știință să câștige alegerile? Nu a avut nici măcar o campanie, ceea ce este foarte neobișnuit pentru că toți cei care au participat la alegeri au fost oameni sus-puși și cu o mare influență în societate. Cehia și-a amintit că fapta este consumată și a lăsat-o baltă.

-Îmi pare rău dacă ți-am cauzat nervi, Torn. Dar nu regret fapta mea. Acum asumă-ți ceea ce ai ajuns și salvează-ne.

Nu a mai scos un alt sunet și a ieșit din încăpere, mergând spre ieșirea din tronă. Sora lui nu l-a ascultat niciodată, mereu făcând ceea ce credea ea că este cel mai bine pentru el.

A oftat, trecându-și nervos mâna prin părul lung care-i ajungea până la maxilar, notând-și în minte că trebuie să se tundă cât mai rapid. S-a dus spre dormitor pentru a se îmbrăca adecvat întâlnirii, alegându-și un smoking negru și niște încălțări asortate. Nesinchisindu-se să se mai uite în oglindă, a ieșit din casă pentru a putea ajunge mai rapid în Centrum.

Spre surprinderea lui, la câțiva pași în fața casei sale o aștepta o femeie frumoasă, lângă o Crină lungă și de ultimă generație. S-a holbat la domnișoară și a ridicat din sprânceană, neștiind ce să facă.

-Cine ești?

-Eu sunt Sky, asistenta ta. De-asemenea, tatăl meu este Contele Marshall și mi-a încredințat mie slujba asta.

Chipul ei nu schiță nicio emoție, Torn catalogând-o automat o domnișoară ușor de dus de nas. Acesta a pufnit, începând să vorbească.

-Ți se pare că am eu nevoie de vreo puștoaică care să-mi stea pe cap toată ziua? Și cu mașina, care-i faza?

-Este un cadou din partea tatălui meu. Nici mie nu îmi face vreo plăcere să îți fiu alături, crede-mă. Dar lasă-mă să mă fac folositoare și îți voi arăta cât de mult te înșeli în privința mea, domnule.

-Cu siguranță...

Sky nu a mai spus nimic și s-a dat deoparte, lăsându-l pe bărbat să treacă de ea și să intre în mașină. Spre surprinderea ei, acesta i-a deschis portiera și a invitat-o cu un gest al mâinii să între ea prima. Ce mai gentleman. I-a aruncat cel mai strălucitor zâmbet al ei, deși știa că bărbatul se va enerva mai rău. Și-a încordat maxilarul, trântind portiera și traversând pentru a întra și el în Crină.

Drumul a fost relativ scurt, cei doi nescoțând vreun cuvânt. Când bărbatul a parcat mașina, Sky l-a ațintit cu privirea, parcă cerându-i voie să vorbească. El doar a dat aprobator din cap, fiind curios de ce cuvinte i-ar putea adresa.

-Contele te-a ales. Toată lumea te cunoaște, sau cel puțin au auzit de tipul care a refuzat să ducă o viață mai bună. Cânt tatăl meu a aflat că vrei să candidezi, a tras unele sfori ca tu să ieși învingător. Mare mi-a fost mirarea când am aflat că nu ai vreo campanie pentru a convinge societatea să te aleagă! Oricum, tata vrea să te vadă entuziasmat.

A privit-o înmărmurit, neștiind ce să spună. Viață mai bună? Nimeni nu știe ce se află în spatele Porților, la naiba. De unde știu ei că puținele persoane care nu au primit diagnosticul mai trăiesc? Tras sfori? Nu voiam să ajung Comandant. Vreau să fiu un simplu om de știință care are o ambiție prostească.