O MIE ȘI UNA DE STELE

Prima Zi

Astăzi este prima zi din restul vieții mele, m-am trezit mai devreme pentru a nu întârzia în prima zi de școală, ca de obicei, pe fotoliu sunt hainele mele aruncate de aseară când îmi căutăm ținuta pentru prima zi de școală, mă uit pe pat unde îmi sunt întinse două ținute și mă holbez la ele de parcă ar fi un exercițiu de matematică care trebuie rezolvat, prima ținută era o rochie ușor scurtă, mai sus de genunchi, albastră deschisă cu imprimeu floral și cu un decolteu ușor adânc, dar nu vulgar, a doua ținută a fost cea mai ușoară alegere, un hanorac roz cu un desen animat imprimat, da știu, normal că câștigă hanoracul, chiar dacă am stat două ore să-mi aleg rochia aia ca ținuta numărul unu, deodată cineva bate usor la ușă și intră :
- Ooo,... Domnișoară, dar sunteți matinală astăzi, asta înseamnă că nu o să întârziați la școală astazi nu?
Mă uit confuză încercând să-mi dau seama dacă glumește sau își bate joc de mine, de obicei îmi vorbeste cu domnișoară atunci cand are ceva de spus.
- E ora 9:45, nu te-ai uitat la ceas? Trebuie să fii acolo la 10:30, tipă ea deodată mai nervoasă ca oricând de parcă pierd cine știe ce deschidere.
- Oricum nu o să-mi văd colegii azi, mă duc și eu așa puțin în spate cu Ashley, stăm o oră și apoi plecăm acasă.
- Asta s-o crezi tu, prima zi e cea mai importantă, să nu te prind acasă înainte de 12.
- Glumești? spun eu ofensată, dar apoi dau din cap ca să par o fată cuminte, știind că pe la 11 ea pleacă la serviciu.
- Nu îți bate joc de mine.. Vrei să nu ai prieteni? Să-și bată joc toți de tine, asta vrei? îmi spune ea cu o voce mai scăzută.
- Nu am nevoie de prieteni falși care vorbesc toată ziua în baie despre machiaje și băieți și în plus o am pe Ashley.
- Ashley e verișoara ta, nu ar fi stat cu tine dacă eu nu..., în plus ea mai are și alți prieteni pe lângă tine. se oprește brusc iar apoi continuă rapid ca și când ar vrea să acopere ceva ce a zis din greșeală.
- Mamă... Pleacă! îi spun eu furioasă, de parcă nu s-ar întâmpla așa în fiecare dimineață.
Ea pleacă ușor și inchide ușa după ea, parcă obișnuită cu situația, apoi o deschide iar ușor și spune :
- Să știi că eu o aleg pe prima, pe aia ar trebui să o îmbraci, zâmbitoare de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Iar eu mă țin tare, mă mușc de buze și mă pișc, iar când ea pleacă în sfârșit, încep să plâng în hohote cu fața pe pernă, ștergând-mi tot machiajul de fața de pernă, știam că sunt antisocială, că nu pot să mă descurc în societate dar nu aveam nevoie de ea să-mi spună asta, de parcă nu o fac eu zilnic în oglindă, nu îmi doream să fiu așa, mi-ar plăcea să ies, dar ceva din mine de fiecare dată îmi spune că nu merit, că nu sunt indeajuns de bună și că mă vor judeca, îmi doresc să am prieteni mișto și amuzanți să îi sun mereu când am o zi proastă, dar eu am numai zile proaste, noaptea mă urc pe acoperiș mereu și mă uit la stele, ele sunt dorințele mele neîmplinite, sunt golurile vieții mele, când le privesc văd o lume simplă, liniștită, ele simbolizează puritatea pentru mine, niciodată nu m-au judecat și o doamne, le-am spus atâtea, deodată sună telefonul, mă trezesc din starea mea de anxietate și îmi caut telefonul, îmi ia ceva timp, iar apoi İl zăresc pe masa de machiaje, plin de fond de ten, era Ashley :
- Unde ești? Spune ea nervoasă dar în același timp conștientă de faptul că eu aș putea fi în pat acum, după cum mă cunoaște.
- Ies imediat, îmi iau papucii, spun eu speriată observând că eu sunt încă în pijamale.
Deja era ora 10, iar eu fac 40 min până la școală, deoarece la ora asta târzie nu mai prind nici un autobuz, eram în întârziere rău de tot și deaja îmi imaginam cum o să țipe Ashley la mine de parcă sunt ultimul sac de box. Cobor scările și mă încalț, îmi iau ghiozdanul, ies în fugă din casă și dau direct peste Ashley care mă aștepta pregătită de război în fața casei mele. Mă departez puțin și îi spun ironică de parcă joc într-un film de comedie :
- Ashley..., ce te aduce pe aici?