Reincepem comunicarea. Oarecum conflictual, dar incet incet ne impacam. Se vede ca inca tii la mine. Incepi si postezi chestii cu check-in in Brasov. Cand vorbim face to face stam aproape si avem mult eye contact. Ai cei mai frumosi ochi 💓Loc public, tu erai oarecum retras si vorbeai ceva cu r . Reci, seriosi. Vin la tine, iti zic ceva pe un ton incet si moale, imi zici "da iubire, imediat". Ne sarutam lung. r se uita urat la amandoi si incheie discutia cu tine. Tot apari in vise, dar nu interactionam direct. Te uiti la mine, zambesti foarte frumos. Pare ca ti-e dor, ca ai vrea sa vorbim. Eziti. Pari plin de dorinta, dar si de frica. Mergeam pe bicicleta ta. Am gasit bicicleta ta (cea albastru cu verde, GRX Cross) aruncata pe un spatiu verde. Am luat-o si m-am dus sa te caut, cred.Mergeam bine pe ea. (dubios, IRL nu am mers niciodata pe bicicleta) Pana la urma nu te-am gasit. Era ca si cum ai disparut fara urma, nu stia nimeni nimic. Eram trista. Dar cumva happy ca aveam bicicleta, ca o amintire.Lucram impreuna din nou. Alt birou. Precauti, dar mai fericiti. Parca si mai apropitati cumva. Erai mai clar si explicit in gesturi si comunicare, aratai clar ca vrei sa fim impreuna si ca tii la mine. La un moment dat erai deschis la camasa, m-ai lasat sa te admir la bustul gol, fara sa te rusinezi. Erai chiar happy ca vedeai ca imi place ce vad.
