Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 13- Coșmar, cadou și un mic dejun al naibii

Sunt ca o silueta pe care nu o poate vedea nimeni? Nu. Sunt chiar ea. Persoana pe care o simt în mine. Acea Melissa de la început.
Mâinile mele mici și reci ca gheața țin gâtul unei făpturi nevinovate. O fată inocentă, de aceeași vârstă cu mine. Scânceşte de durere și plânge necontenit. Mă imploră să încetez, dar ochii mei roșii nici măcar nu o privesc. Mă bucur de viața care se scurge în mâinile mele, fără să îmi pese ce fac. Încerc să mă dau înapoi, să nu mă mai las să ucid adolescenta blondă. Dar nu pot. Sunt blocată.
Simt cum sângele cu gust paradisiac îmi invadează gura împotriva voinței mele și nu pot face nimic. Fata plânge din ce în ce mai încet, iar eu încerc să țip pentru a mă vedea cineva și a o salva. Însă nimeni nu vine, nimeni nu mă aude. Aud ultimul geamăt de suferință al fetei, iar corpul său se face moale în brațele mele. Încep să urlu și să plâng. Nu se poate așa ceva. Ce am făcut? Salveaz-o. Adu-o înapoi. Nu am vrut. Să mă ajute cineva. Nu vreau să moară. Sunt o criminală. Voi ajuge în iad, urlu cu voce tare.

-Iubito? Trezește-te, e un coșmar. Lizzie? Totul e bine. Ai visat urât.

Deschid ochii cu greu, pieptul meu ridicându-se şi coborând rapid. Lacrimi reci îmi curg pe obrajii fierbinți, iar eu realizez că a fost un coșmar.

Stau pe pieptul lui Eric, iar el și-a ridicat ușor capul să mă privească. Îmi mângâie părul negru ca abanosul, iar eu mă ridic la nivelul feței lui. Îmi pun un picior peste trupul lui, așa cum îl aveam când m-am trezit, și îmi pun capul în scobitura gâtului său.

-Şşşt. Gata. A trecut, îmi șoptește prințul, ștergându-mi lacrimile.

-C-ce am făcut?

-Nimic, scumpo. Acum, liniștește-te și dormi. Va fi bine.

-Nu pleci de lângă mine?

-Normal că nu. Stau cu tine.

Mă sărută în creștet și își pune o mână după talia mea, trăgându-mă mai aproape de el.

Mara's P.O.V

Văd cum Lissa și Eric pleacă din sala de bal, el ținându-și mâna în jurul ei în mod protectiv, și știu că urmează să intru din nou în acțiune. Dar încă nu am aflat ce am de făcut. Arunc o ultimă privire la cel mai frumos cuplu pe care l-am văzut vreodată și mă întreb...Oare voi avea și eu ocazia să am pe cineva lângă mine?

Toată lumea și-a dat jos măștile, eu rămânând singura mascată, așa că încerc să trec neobservată prin mulțime. O văd pe Bella și mă ascund după un stâlp. Îmi întind mâna și o trag spre mine.

Încearcă să țipe, dar îi acopăr gura.

-Sunt Mara, toanto! exclam și îmi iau mâna de la gura ei.

-La naiba, fato! Să nu mai faci asta niciodată, altfel te pun să miroşi zece cozi de iepuri.

-Da, sigur! Acum...ce trebuie să fac?

-Ahm...păi, aici vine partea interesantă, zice chicotind și presimt că nu-i a bună.

-Bella, ce trebuie să fac? întreb suspicioasă.

Mă privește gânditoare, preț de câteva secunde, apoi spune:

-Te duci în camera lui Andrew și îl aștepți.

O privesc șocată, nevenindu-mi să cred ce mă pune să fac. Când îmi recuperez glasul, spun:

-Ești nebună?! De ce aș face asta? Am fost subjugata lui. Iar el nici măcar nu știe că nu mai sunt. Dumnezeule! Nu pot să fac asta. Și ce să fac la el? El nu ține la mine. Se FOLOSEŞTE de mine. Ce nu înțelegi?