Epic

capitolul 33

— Ben mă iubește mai mult pe mine!

— Ca pe o soră!

Se enervase și îi făcuse vânt în apă. Brânciul venise de nicăieri, Hillary nu apucase să se țină măcar de pământ. Plonjase în apă și se ridicase la fel de repede la suprafață. Norocul contesei fusese acela că purta hainele bărbătești pe care le folosea de obicei la antrenamentul de scrimă, pentru că, dacă ar fi intrat cu una dintre rochi, oricât de bine ar fi știut să înoate s-ar fi scufundat. Învățase să înoate cu Jeremy, în copilărie, la dorința tatei. Azi îi prinsese bine. Cel puțin nu avea să moară din cauza înecului. O altă problemă se ivea acum; când ridicaase capul din apă, observase că Esther fusese prinsă cu o mână de un bărbat cu o înfățișare îngrozitoare, care îi provoca repulsie. Nu se îndoia acum că ăsta era chipul bărbatului care îl pusese pe Ben să fure. Zărise strălucirea lui în noapte, atunci, știind instinctual că el era vinovatul zbuciumului soțului ei.

Acum, individul își miji ochii și își dezvălui zâmbetul știrb:

— Pe care dintre voi ar da Guilford o avere?

— După averi ai venit?, îl întrebă Hillary. Probabil că era o prostie din partea ei să comunice cu un tâlhar, dar nu găsea nicio soluție prin care să tragă de timp. Esther redevenise mută, privind speriată când la ea, când la Samuel, uneori aruncându-și privirea asupra celor doi băieți care probabil îl ajutau în mârșăviile pe care continuase să le facă.

— Da, ridică el din umeri de parcă era ceva normal să răpești femei pentru recompensă. La urma urmei, o avere aș fi făcut dacă pungașul ăla mic nu fugea cu tot cu marfa mea.

În sfârșit Hillary înțelegea despre ce era vorba. Esther fusese culeasă de pe străzi cu mai mult decât scopul de a-l satisface în seara aceea pe Samuel. Trebuise să fie vândută, dar tranzacția nu mai avusese niciodată loc. Văzându-i chipul lui Ben, își amintise de motivul pierderii sale și acum dorea să primească totul înapoi cu un surplus pentru anii trecuți.

Strângându-și pumnii, Hillary își dădu drumul la gură:

— Eu am înțeles că era un copil.

Samuel o privi încruntat, evervat de îndrăzneala ei. Se aplecă și îi spuse pe un ton tăios:

— Marfă, da. De aceea întreb: care dintre voi e Esther?, dar privirea îi era ațintită asupra lui Hillary.

Esther nu părea pregătită să se deconspire, iar Hillary nu putea fi atât de crudă încât să îndrepte degetul asupra-i. Contesa de Lovejoy se făcuse mică, înțelegând în ce primejdie se afla. Acum, observându-i paloare, Hillary își făcea griji. Nu mai erau inamice, ci două femei aflate la ananghie. Trebuiau să se ajute reciproc. Își ridică privirea spre el și continuă să îl sfideze.

— Prea bine, dădu Samuel din cap. Tu ai o limbă enervantă. Leag-o bine, băiete!

Băiatul căruia i se adresase avea o expresie dură. Poate că era foarte tânăr, dar trăise și văzuse mai mai multe lucruri decât ea și nu avea curajul să nesocotească porunca lui Samuel. Prinzând-o de braț, acesta o trânti pe scaun și înainte ca ea să poată să se elibereze, se trezi legată de obiect. În timp ce acesta strângea nodul în jurul picioarelor, Hillary se aplecă pentru a încerca o manevră de evadare extrem de îndrăzneață:

— Dă-mi drumul, îi șopti. Te pot ajuta și...

— Gata cu flecăreala!, îl auzi pe Samuel și îl simți apropiindu-se cu lumânarea de chipul ei. Căldura focului o făcu să se dea înapoi, îngrozită de ce ar fi putut să se întâmple dacă se apropia prea tare de chipul său. Acum..., zâmbetul său lumină, voi distruge chipul ăsta frumos dacă nu îmi primesc răspunsul. Își așeză o mână pe umărul ei și întrebă rânjind: Care dintre voi e Esther?