Am intrat pe ușa cabinetului, fix când să-i ajut pe ceilalți aud vocea doctorului.
-Sper că aveți cu ce să plătiți.
-Am trecut prin iad și înapoi, avem nevoie de ajutor! Spuse George.
-Și eu de plată.
-Îți spun ce s-a întâmplat cu divizia charlie si cu cei din Ragnarig. Am zis eu.
-Dacă despre ei este vorba, sunt, interesat aș spune. Uite, eu îi tratez pe ceilalți iar voi, restul, îmi spuneți ce s-a întâmplat, sună bine?
-Perfec, spuse Gig, fac orice ca să trăiesc!
Mă uit la Adam, îmi face semn să ies afară. Mă așez pe ciment și mă uit în gol.
-Dacă ne încarcerează?! Dacă asta vor să facă? Întrabă Alex.
-Nu vor face asta, am trecut prin multe, ei știu sigur că soldații ăștia au fost capturați și forțați să meargă după noi, noi eram doar piedici, bărbosul ăla voia să scape, nu voia să se întoarcă.
-Ba nu! Ne vor încarcera! Ne vor ține acolo cu zilele, ne vor pedepsi pentru păcatele făcute.
-Înțelege! Încearcă să vezi și partea plină a paharului, nu ne mai aleargă nimeni, suntem în siguranță!
-Cât de "în siguranță?".
-Acolo, în oraș, nu credeam că o să mai văd soarele răsărind, credeam că viața mea va fugi de la mine, însă am recăpătat speranță, însă aici nu am ce recăpăta, mă simt bine, în siguranță.
-Tipule, ai trecut prin prea multe, pentru mine e prima dată...
Văd că e tulburat de ceva, mai bine tac, văd foarte clar pe fața lui că este tulburat, prea tulburat, încă are impresia stupidă că armata este împotriva noastră. Mă uit iar la el dar s-a mutat din locul lui, a pornit să exploreze zona, sincer nu vreau să-l urmăresc, nu știu în ce zone mă bagă tipul. Clanța ușii se zbate de căteva ori, după eliberează ușa din acea poziție. Doctorul iese și mă vede pe coment.
-Eu am terminat cu ceilalți, acum, dacă nu te superi aș vrea să vorbesc despre acele incidente.
Mă ridic mut de pe ciment și îl urmez în cabinet unde îi găsesc pe ceilalți, bandajați și îngrijiți stând fiecare în patul lui medical. Mă așez pe scaun, față în față cu doctorul.
-Din căte am auzit, ahhh.. Tu ai mers în Ragnarig, nu?
-Da.
-Și ce s-a întâmplat cu mașina care v-a dus. Mai ales cu cealaltă care a fost trimisă după voi.
-Despre prima mașină, păi, am încărcat resursele și monștrii ăia se îndreptau înspre noi și ei au încercat să ne ucidă și să fugă. I-am oprit cu două capete de plumb.
-Mhmm, continuă, cu ceilalți ce s-a întâmplat?
-Ne-au găsit, unul dintre ei a tras după noi, după au venit în apartament și pe unii i-au ținut ostatici.
-Interesant, foarte interesant, apropo de asta, cu divizia charlie ce s-a întâmplat?
-I-am găsit transformați într-o cameră, erau decât doi.
Doctorul își acoperă fața în palme, pare să-și ascundă lacrimile de mine, doamne, sper să nu fi fost fiul lui acolo. Stau și mă uit la doctor, e sfâșietor că nu pot face nimic să-l înveselesc, mă doare să-l văd așa.
-Despre cei răniți, cât trebuie să stea aici?
Doctorul ezită o secundă să-mi răspundă.
YOU ARE READING
Zile negre || : Al doilea coșmar *Terminat
Horror"-Și care e a doua opțiune? Spune el. -Nu vreau sa zic asta dar a doua opțiune e să fim poetici despre asta și să ne pierdem mințile împreună."
