Epic

capitolul 19

— Nu voi face asta!

— Atunci nu ai ce mai vorbi cu mine!

George își drese glasul când le observă pe Hillary și pe Mary intrând. Singurul lucru pe care îl voia era ca ele să observe această divergență. Ben se întoarse spre soția lui și găsi puterea de a-i zâmbi, chiar dacă era tulburat. Esther nu se sinchisi să mimeze satisfacția de a o vedea pe contesă.

La rândul lor, surorile erau certate. Își aruncau priviri pline de înțeles. Contele se încruntă și încercă să o întrebe din priviri ce se întâmplase. Hillary înghiți în sec și oftă. Nu era momentul să discute despre asta.

Dându-și seama că tensiunea nu avea să dispară pur și simplu dacă stăteau pe loc, George se ridică și, oferindu-i brațul lui Mary, întrebă:

— Pregătite?

Mary era uimită că acest bărbat îi acorda ei atenție, dar nu zise nimic. Se agăță de brațul său și aprobă tăcută. Hillary în schimb îi spuse:

— Da. Aruncând o ultimă privire spre sora ei, adăugă: Să sperăm că da.

*

Despre Mary Leigh, sora baronului de Southam, se putea spune că era o frumusețe englezească, iar Goerge, chiar dacă avea treizeci și trei de ani, putea afirma asta fără vreo rușine. Încercase să respecte norma, să glumească totuși cu ea, să o destindă. Îi ieșise câteva secunde, apoi Mary redevenise serioasă. În sala de bal atent decorată – coloane din marmură la distanțe egale, câteva scări care duceau la un podium și mese lungi pe care fusese așezată mâncarea – George o urmărise cu privirea doar pe ea și observase un aspect îngrijorător: Mary râdea și se îmbujora când se intersecta cu un necunoscut; era un bărbat la fel de blond ca ea, cu ochii albaștri, foarte puțin bronzat, atât de diferit de George. O vedea cum îi făcea ochi dulci, așa că se apropie încet și își drese glasul.

— Cred că ar trebui să fii atentă cu bărbații ca el, draga mea.

Era cu mult mai înalt decât ea și putea observa de aici decolteul frumos. Corsetul îi mângâia sânii plini, scoțând la iveală fiecare curbă. George își feri privirea. Mary era o ispită, iar el era un domn care nu putea acționa ca tânărul din cealaltă parte a sălii de bal.

— Poftim?, întrebă Mary. În tonul ei se citea iritarea.

— Exact!, insistă acesta. Îi este cunoscut surorii tale? S-a prezentat înaintea ei?

Nu era nevoie să se refere la el. Mary știa deja la cine se referă.

— Nu, dar...

— Prin urmare, nu are intenții serioase în privința ta. Fata rămase încruntată. Lady Mary, sunteți destul de tânără, dar îndrăznesc să spun că au trecut anii în care o femeie nu își dă seama ce vrea un bărbat de la ea dacă nu este o legătură oficială.

— Lord Lovejoy are intenții serioase în privința mea!, îl contrazise.

Această tânără își pierduse deja capul, iar el trebuia să își informeze prietenul că protejata lui era pe cale să facă o greșeală uriașă. Dar nu putea să i-o spună femeii. Nu putea risca să îi audă cineva. Aplecându-se ușor spre ea, îi șopti:

— Prea bine, domnișoară! Dar să știi că intențiile serioase se exprimă în afara ușilor închise.

Și se îndepărtă de ea, cu intenția de a pleca din acest loc. În urma lui, Mary oftă. De-abia ce oberva balul; tot ce observa fusese că Nicholas Lovejoy avea ochi doar pentru ea, iar asta îi eclipsa pe toți pretendenții din jur, care îi ceruseră prea multe dansuri. Mary voia să danseze cu un singur bărbat împotriva căruia părea să stea toată familia ei.