Epic

capitolul 19

— Esther, înțeleg că tu credeai că vom forma un cuplu..., începu acesta.

— Toată lumea credea asta!, se răsti, ucigând cu privirea înveninată.

— ... dar nu asta a fost dorința bătrânului.

Esther nu se aștepta ca el să spună asta. Își ridică ochii spre el și exclamă:

— Bineînțeles că...!

— Nu, o întrerupse Ben. El a spus că își dorește să mă vadă căsătorit cu femeia pe care o iubesc.

Sigur. Își aminteau toți trei asta. Contele îl chemase la căpătâiul său și îl implorase ca măcar el să aleagă din dragoste. George, care stătuse pe un scaun, într-o parte, auzise totul, iar Esther, care îl privea pe bătrân de pe un scaun așezat la picioarele patului, înțelesese. Pe atunci, Esther credea că ea e iubirea vieții lui. Acum însă îi era clar: Benjamin nu o iubea pe ea. Totuși, nu se putea lăsa învinsă:

— Nici nu o cunoșteai pe ea atunci!

— Ești așa sigură?, zâmbi George.

Ben și George se aflau în aceeași cameră când contele îi cruțase pe cei trei copii. George observase fețele înfricoșate și, mai târziu în seara aceea, îl întrebase pe prietenul său de ce o făcuse. Tot ce putuse îngâima Ben fusese că fata aceea, Larry, o merita. Ulterior, viața li se schimbaseră amândurora.

Văzând amuzamentul din ochii lui George, Esther se simți înșelată. Era mai mică decât ei și nu avea cum să știe ce trăiseră până să îi întâlnească, dar avea dreptul să știe că această căsătorie nu fusese întâmplătoare, înainte să se semneze de sute de ori cu titlul de contesă, în camera ei din conacul conților de Guilford.

— Surioară, te iubesc!, continuă bărbatul. Martor mi-e Domnul că am făcut o groază de lucruri pentru tine pentru că te iubesc! Dar mi-e clar că nu înțelegi un aspect important: nu te iubesc așa cum vrei tu.

Acum nu putea să îi dea satisfacția de a-i vedea inima rănită. Înghițind în sec, explodă:

— Vorbești numai prostii! Spun doar că Hillary nu este demnă de acest nume, de această familie!

— Și noi toți suntem?, o întrerupse George.

— Aveți sânge nobil.

— Ah, tații noștri!, exclamă George. Nu aș fi intrat în seara aceasta la balul ăsta dacă nu ar fi fost Ben. Sunt bancher, Esther, chiar dacă se întâmplă să mă înrudesc cu un duce.

Era adevărat. Esther își mușcă buzele. De cele mai multe ori, copiii în afara căsătoriei erau văzuți prost. Acesta era motivul pentru care Goerge nu își dorea să declare că era fiul unui duce, ci prefera să administreze bani. Situația lui Ben era diferită; el fusese recunoscut de tatăl său și integrat încet în societate. Iar ea... Esther oftă. Ea nici nu avea ce căuta aici.

Evitând subiectul descendenței, Ben își trecu mâna prin păr. Prin urmare, Esther găsi potrivit să își exprime în continuare aversiunea față de Hillary:

— Știi cum a reacționat când a auzit că știu de fuga ei de la mănăstire? De parcă făcuse ceva greșit. O viitoare contesă ar trebui să fie inocentă, nu crezi?

— Esther, mă șochezi!, râse George, deși râsul lui exprima deznădejdea că Esther putea reveni pe calea cea dreaptă.

— Ce a fost sau nu a fost între noi este problema noastră, Esther!, o informă Ben. Îi vei cere iertare pentru comportamentul acesta și...