Toti mergeam destul de dezordonati, fiecare cu grupul lui de prieteni. Asa pur si simplu mergeam dupa grupul din fata noastra si vorbeam, fara sa ne prea intereseze de ce ne spunea profesoara si instructoarea, care stia padurea pe derost. Totul a fost bine, pana cand nu mai observam pe nimeni, doar pe noi si inca cativa colegi:
PAYTON : ba unde sunt ceilalti? si profesoara?
O COLEGA : a..nu stiu
EU : nu imi spuneti ca ne-am ratacit
AMBRA : ba cred ca fix asta s-a intamplat
SEBI : MA AUZITI? CINEVA? *spune strigand*
MARIA : taci ma ca poate is in celalalt capat al padurii. doar chemi ursii pe noi
LUCA : nu prea cred ca sunt ursi aici
EU : deci..stie cineva unde suntem?
TOATA LUMEA : *tace*
PAYTON : ok si ce facem acum
UN COLEG : am putea incerca sa contactam pe cineva prin telefon
EU : ai semnal?
UN COLEG : a..nu
PAYTON : atunci singurul lucru care ne ramane de facut e sa gasim singuri drumul
Si aici a inceput o adevarat aventura in care incercam sa-i gasim pe ceilalti. Ne plimbasem prin padure ca prostii, prefacandu-ne ca stim ce facem, dar nu, habar nu aveam unde suntem:
EU : mie incepe sa imi fie frica. se intuneca afara...
PAYTON : linisteste-te. macar ne-am ratacit impreuna. tot nu ai scapat de mine
EU : *incep sa rad*
PAYTON : vezi? te-am facut sa razi. sunt un iubit genial
EU : sigur
SEBI : ba cred ca prind semnal
AMBRA : serios? sun-o repede pe profesoara!
📞convorbire telefonica📞
SEBI : alo? ma auziti?
PROFA : Sebi sunteti bine? unde sunteti?
PAYTON : pai..in padure?
EU : taci! *spun in soapta*
SEBI : nu stiu. toate directiile arata la fel.
PAYTON : doamna profesoara puteti sa ne localizati de pe telefon
PROFA : bine. nu va miscati de acolo ca venim du..*se intrerupe*
📞convorbire telefonica incheiata📞
SEBI : nu mai am semnal
MARIA : cat noroc pe noi azi *spune ironic*
EU : a spus ca vine dupa noi deci doar trebuie sa asteptam
X : COPII! SUNTETI AICI?
LUCA : ati auzit?
EU : DA SUNTEM AICI!
PAYTON : cred ca e inspectoare. haideti dupa voce
Dupa putine minute de mers o observam pe inspectoare si pe profesoara care ne cautau disperate:
MARIA : SUNTEM AICI! *spunem alergand spre ele*
PROFESOARA : doamne ajuta ca v-am gasit. cum v-ati ratacit?
EU : sincer..nici noi nu stim
PROFESOARA : ma rog, haideti la autocar
Ajungem la autocar unde toti ne asteptau de parca am venit din razboi. Pana la urma pornim spre cabanele unde urma sa fim cazati. Am mancat, iar eu eram atat de obosita inca era sa adorm pe masa, cu toate ca am dormit cateva ore si in autocar. Cred ca intamplarea din padure ma epuizat destul de tare. Seara ne-am adunat toti 6 in cabana unde urma sa dormim eu cu Payton si am inceput sa ne jucam diferite jocuri care includeau bautura. Spre suprinderea mea nimeni nu s-a imbatat prea tare, doar Sebi era putin ametit, dar atat. Ne-am distrat foarte tare. Eu simteam nevoie de ies pana afara pentru a lua o gura de aer curat:
PAYTON : vrei sa vin cu tine?
EU : nu trebuie. in 2 minute sunt inapoi
PAYTON : bine
