In bataia focului

Regrete

Estera pov

-Ma ajuti sa pun masa? vocea fratelui meu ma readuse brusc din nou cu picioarele pe pamant. Imi ridic atunci ochii din podea si dau cu privirea de Aurelian. Vad cum se uita incruntat spre mine.

-Orice s-a intamplat cu doamna Dumitru, nu e vina ta. Bine? S-a intamplat sa ajungem noi principalii suspecti in ancheta asta doar fiindca ne-am intalnit ultimii cu acestia in seara crimei la restaurantul Sergiana. 

-Stiu ca vrei sa ma faci sa ma simt mai bine. Dar nu e asa usor. Am spus multe lucruri urate. Femeia nu a vrut decat binele fiului sau. In schimb eu am stricat totul. 

-Tii la Oliviu. Nu poti nega. Ai incercat pana acum de multe ori sa il uiti. Ti-a fost greu si niciodata nu ai reusit. Pana la urma sigur va intelege. Cand ii vei spune.

-Asta trebuie sa ramana intre noi, Aurelian. Stii fiindca te-ai nimerit in acel moment acolo. 

-Altfel nu mi-ai fi spus. Inteleg. E viata ta personala sora. Imi pare sincer rau. Ca s-a ajung in punctul acesta. Nimeni nu merita sa fie omorat in acel mod grotesc. 

-Oricine ar fi criminalul asta. Voi afla. Daca nu eu, atunci politia. Si atunci va vedea ce i se va intampla.

Stiu insa ca sunt doar vorbe. 

-Estera, e periculos. Daca acel criminal mai bantuie inca prin acele locuri? A fost gasita oricum sub parcul de sub Tampa. In zona aceea mai greu accesibila. Nu inteleg insa ce cauta acolo. In padure singura la acea ora.

-Buna intrebare, Aurelian. Vrei sa ma ajuti cu investigatia? Nu voi merge singura acolo. 

-Prea bine. Dar trebuie sa ramana intre noi. Esti sigur ca politia inca nu se mai afla prin zona?

-Si daca s-ar afla si daca nu, eu tot merg acolo.

-Nu inteleg insa de ce te porti astfel. De parca esti vinovata. Pentru moartea ei.

-Poate sunt. ingan stins si imi duc mainile la ochi. Simt cum lacrimile imi inteapa brusc ochii. Am spus multe lucruri oribile, atunci. Am vrut ca sa moara. Stii bine.

-Toti spunem lucruri gresite, Estera. 

-Aurelian, esti prea bun.

-Crezi ca eu nu am gresit? Vad cum zambeste trist. Toti facem greseli.

-Cel putin nu ai ranit o femeie de 40 de ani si i-ai dorit moartea.

-Estera...incepu el scurt si ma arunc atunci in bratele sale. Incep sa plang in tacere si il aud cum imi spune sa ma opresc din plans. Imi afund chipul in tricoul sau si incerc sa imi alung din minte figura ei surprinsa din acea seara.

-Tata s-a trezit. Nu ati vrea sa va prinda in postura asta. tresarim amandoi si ne intoarcem brusc spre Filip. Vad cum se opreste in fata aragazului si cum il opreste brusc. Ati lasat si mancarea sa se arda din ce vad. Sunteti si voi buni la ceva?

Pare clar pornit pe cearta ca in fiecare dimineata.

-Estera se simte oribil. Poti sa incetezi sa fii asa un nesuferit? il aud pe Aurelian cum intreaba calm. Vad insa cum i se intuneca insa privirea la vedere fratelui nostru vitreg.

-A murit o persoana. In fiecare zi pe glob se stinge o persoana. Nu ati citit vreodata si voi articole academice? 

-Nu toti suntem asa invatati ca tine, frate. pufai scurt Aurelian. Ma uit lung spre el si incuviintez lent din cap.

-Ma descurc eu cu mancarea. il aud cum spune cand vreau sa ma apropii de aragaz. Voi aduceti tacamurile si farfuriile.

-Cum poti fii asa insensibil? il atac furioasa in timp ce scot din dulap mai multe linguri si furculite.