The Ashes

Capitolul 10

CAPITOLUL X

Trag aer adanc in piept inspirand mireasma care mi-a lipsit in toate aceste zile petrecute in Capitoliu. Undeva intr-un colt al mintii stiu ca tot ce vad in jurul meu este artificial si poate fi modificat doar printr-o simpla apasare de buton a creatorilor-de-joc, dar imi place sa cred ca sunt in mijlocul unei poieni dintr-o padure adevarata. Trebuie sa recunosc ca ideea cu padurea nu e prea originala. De cand urmaream Jocurile fusesera cel putin vreo trei sau patru editii cu cadrul asta, bineinteles cu resurse dispuse diferit si cu capcane asemenea. 

Pentru un locuitor din Districtul 7 o padure ramane tot o padure, este locul in care ne simtim in mediul nostru natural, la fel cum un locuitor din 4 se simte bine in preajma oceanelor. 

Suntem blocati pe placile noastre timp de saizeci de secunde. Un pas gresit si esti spulberat de minele de teren. Nu vazusem niciodata vreun idiot facut bucatele, insa nu era timpul trecut. Aproape ca imi vine sa rad doar la gandul de a-l vedea pe Rowan explodand. 

Cincizeci de secunde... 

Imi permit sa intorc capul si sa-mi studiez vecinii. In stanga mea e baiatul din Districtul 5. Imediat langa acesta se afla Talisa, fata din 1, care nu conteneste sa isi tot dea palme peste fata, deranjata de musculite. Din nefericire isi misca frenetic doar mainile, nu si picioarele de pe platforma. In dreapta mea se afla baiatul din 12, aliatul lui Owen. 

Patruzeci de secunde...

Incerc sa-l reperez pe Owen si, in final reusesc sa-l zaresc cam la vreo trei tributuri distanta in dreapta mea. Din cauza soareleui care imi batea direct in ochi nu-mi dau seama de expresia fetei lui si poate ca e mult mai bine asa. Hotarasem ca eram pe cont propriu si nu aveam de gand sa ma abat de la asta.

Treizeci de secunde...

Incep sa analizez obiectele insirate la picioarele mele. Folii de plastic, pachetele mici cu mancare, o bucata de sarma, o funie, recipiente de apa, un rucsac. Nu se pot compara cu armele din interiorul Cornului Abundentei, lazile cu provizii, cutiile cu medicamente... Zaresc cu coada ochiului lama scanteietoare a unui topor sprijinit de o cutie asezata pe iarba, chiar la intrarea in Corn. Cred ca a fost pus acolo pentru a-l atrage in cursa pe Owen, care, din cate am inteles, si-a demonstrat destul de bine talentul manuirii toporului in sesiunea cu creatorii-de-joc. 

Douazeci de secunde...

Si daca a fost plasat acolo pentru mine. Atala stia de ce sunt in stare. Nici macar Blight nu ma vazuse in sala de antrenamente. Poate ca antrenoarea avusese un cuvant de spus in amplasarea armelor. Era atat de aproape de locul in care eram. As fi putut alerga pana la el si sa il iau apoi sa ma fac nevazuta in padure.

Zece secunde...

Si daca-i o capcana? Daca o sa fiu prinsa in mainile adversarilor mei?

Noua...

Totusi am picioare bune, pot fugi inainte ca ei sa ajunga la Corn. 

Opt...

De ce naiba l-au pus asa aproape, daca nu avea cumva vreun destinatar special?

Sapte...

Sunt doar vreo douazeci-treizeci de metri, pot face fata unei asemena curse. 

Sase...

Si planul, la naiba, cum ramane cu planul meu?! Daca iau toporul o sa ruinez totul. Se vor tine dupa mine. Profesionistii sunt in stare sa ma urmareasca doar si pentru ca m-ar observa ca nu sunt asa de slaba precum par.

Cinci...

Si totusi e atat de aproape. Parca vad cum scrie Johanna pe el. Il vreau doar pe asta, cu toate ca, pariez ca e plin de astfel de arme in interiorul Cornului. Ma multumesc cu putin.