~𝐷𝑂𝑈𝐵𝐿𝐸 𝐴 & 𝐴~

Capitolul 2

În fața ei se afla în tocmai celebrul Armand. Băiatul popular din fostul ei liceu. Credea ca asta este o gluma dar fața lui nu arăta asta. Îl știa ca băiatul care frange inimi dar ce vede în fața ei e cu totul alt barbat. Îmbrăcat la costum cu o privire serioasa asta îi dădea mai multe emoții. Desi îi plăcea sa stea în locurile retrase, nu putea sa nu audă zvonurile de prin școală de la cei care treceau pe lângă ea. Știa ca dacă te apropii de el vei suferi cu inima rupta în două.

- Domnule, v-o prezint pe noua dumneavoastră secretară . Vocea femeii o trezi pe Agnes din amintiri îndreptându-si apoi din nou privirea spre el.

- Agnes Smith, domnule. Cu greu se prezentă ea când privirea lui o privea atât de insistent.

- Clara poți sa pleci, ma descurc de aici! Îi spuse acesta ridicându-se de pe imensul scaun din piele neagra.

- Cum doriți domnule. Iar în următoarea clipa aceasta părăsi camera, lăsând-o pe ea doar cu el.

- Domnișoară Smith, îmi păreți foarte familiară , îi spuse acesta analizândo din cap în picioare. Fața ei deja înroșinduse la acest gest.

- Cred ca greșiți , domnule.

- Eu nu greșesc niciodată domnișoară Smith. Și cred ca dumneavoastră știți asta.

- Îmi pare rău domnule dar cred ca de datat asta va înșelați.

În schimb el nu îi oferise niciun răspuns, doar ia zâmbit iar apoi sa apropiat destul de tare de ea. Abea dacă ea mai putea respira. Nu înțelegea de ce tocmai el trebuia sa fie șeful ei. Încă credea ca soarta îi joaca doar o farsa. Simțea nevoia de a ajunge mai repede acasă și sa tipe cât de tare poate într-o perna.

- Biroul tău este pe aici. Îi spuse acesta aplecat lângă urechea ei. Iar apoi pleca afara din camera.

Îi lua câteva secunde ca să realizeze tocmai ce sa întâmplat și cu greu își mișcă picioarele în direcția lui.

Cu capul în pământ continua sa îl urmărească pe bărbatul din fata ei. La un moment dat el se opri brusc făcând-o si pe ea să se de-a mai in spate.

- Aici se afla biroul tău! Spuse acesta privind-o.

Ca să nu îi vadă roseata din obraji, Agnes se face interesata de încăperea micuța.

- ai un dosar pe birou. Pune datele în ordinea corecta și adul înapoi în biroul meu.

În biroul lui? Nici măcar nu am fost atenta pe unde am venit.

- e lângă biroul tău. Ii răspunde el când îi vede fata confuza.

- mulțumesc, domnule. Ii spune aceasta jenata. Voi termina imediat cu dosarul.

El doar o privi atent și părăsi camera fără a mai spune vreo ceva.

Dupa nici 15 minute Agnes era deja gata cu dosarul. Era obișnuita cu asta deja, la firma tatălui ei făcea zilnic asta. Se ridica de pe scaunul comod și părăsi camera. Când ajunse în dreptul ușii își lua inima în dinți și bătu.

- intra!

Agnes pași de data asta cu îndrăzneală se biroul lui și îi așeza frumos dosarul în fata.

- dosarul este gata domnule! Dacă mai doriți ceva va rog sa ma anunțați. Ii spuse aceasta și dădu sa părăsească camera când  brusc vocea groasa a bărbatului o opri.

- cum ai reușit sa termini așa de repede? O întreabă acesta uimit de cât de repede a ordonat dosarul.

- sunt obișnuită deja cu acest lucru, domnule.

- ah, ma faci sa par bătrân când îmi spui așa, când suntem doar noi doi spune-mi Armand, doar suntem de aceiași vârstă, nu? Ii spuse acesta rânjind.

- dar, domnule. Ii spuse aceasta uimita de cerința lui

- Armand, doar Armand.

- Înțeleg domnu... Armad. Se corectat ea rușinată.

- ma bucur ca ai înțeles, Agnes.

Cand îi rosti numele ,fata simți un curent în tot trupul. Nu, nu Agnesc, el e șeful tău și atât. Una din regulile pe care și le-a impus de la început  e sa nu aiba sentimente pentru cineva. Dar șeful ei îi dadea bătăi de cap, în fata nimănui nu a fost atât de rușinoasă sau timida de când lucra în domeniul biroului. Tatăl ei a învățat-o ca în viata trebuie sa fii dura ca ceilalți sa îți ofere respectul cuvenit.

- poți pleca pe ziua de azi. Faza cu dosarul a fost un test. Am vrut sa vad doar dacă ești aptă pentru acest post și se pare ca ești mult mai mult de cât m-am așteptat. Deci, pot spune de acum ca ești oficial secretara mea. Bine ai venit Domnișoara Agnes! Ii spuse acesta și îi întinse mana.

Agnes, era șocată de cele auzite, dar își reveni imediat și îi întinse la rândul ei mana. Când mâinile se atinseră simțiră amundoi un gol în stomac dar Agnes își retrase imediat mâna .

- ne vedem mâine Armand!

- ma bucur ca ai înțeles în legătură cu numele, îi spuse acesta și rânji. Sa ai o zi frumoasa Agnes , asa cum o am și eu.

Agnes nu înțelesese la ce se referise  la ultima parte dar îi zâmbi și ieși pe ușă. Ceea ce nu știa ea e ca ochii lui încă o cercetau. Nu ii venea sa cred ca ea e aici..

Hey. Sper ca va plăcut pana acum. Vor urma mult mai multe :)