Alien?

Stacojiu

    Am lăsat OZN-ul în spatele turnului de apă unde nu se prea circulă. După m-am dus înspre casa părinților mei. Aveam un infinit de emoții și habar nu aveam ce să le spun, dar după mă gândeam la Rose și la cât de fericit mă face, încât nimic nu mai conta.

   Am ajuns în fața casei și am intrat. Totul părea liniștit de parcă nici nu am plecat. Am intrat în living și l-am văzut pe tata pe canapea și mama la fereastră.

Calvin: Bună tată, mamă!

Davin: Calvin! Trăiești?

Deanna: Dragul meu! spune mama luându-mă în brațe. Ești bine?

Calvin: Da, mamă, sunt bine acum că vă văd.

Davin: Așteptăm și niște explicații Calvin. Te-am trimis cu scopul unui experiment și după aud că te duci pe pământ.

Calvin: Nu este adevărat tată! M-am prăbușit pe planeta aia!

Davin: Cum de? Te-am învățat să conduci OZN ca un profesionist. Îți era imposibil să te prăbușești! Este ultimul model de OZN!

Deanna: Ia-l ușor Davin! De abia a venit. Pune-te jos Calvin să vorbim.

Calvin: Nu. În schimb aș avea nevoie de puțin timp singur.

Davin: De ce? Să fugi din nou pe pământ?

Calvin: Cum adică să fug? M-am întors acasă!

Davin: Deckard a venit după tine să te recupereze și ai fugit!

Calvin: Deckard a încercat să mă omoare! Și la fel și oamenii!

Davin: A omorât unul? Arată-mi-l!

Calvin: Nu pot sa îți arăt acum7, dar-

Davin: Atunci? De ce ai fugit?

Calvin: Din cauza lui Deckard m-am prăbușit! Făceam o întrecere și dintr-o dată nu am mai văzut nimic și m-am prăbușit.

Davin: Încetează cu aburerile tale!

Calvin: Dar tată-

   Dintr-o dată ușa este trântită de perete și pe ea intră Deckard, cu Rose. Am încercat să nu reacționez și sper din suflet ca Rose să-mi înțeleagă jocul. Dar acum eram speriat. Nu trebuia să vin aici.

Calvin: Ce caută el aici?

Davin: Deckard ne-a spus că ai fugit cu o pământeană și avem întrebări...

Calvin: Wow, și îl credeți pe Deckard în loc de propriul fiu?

Deckard: Cum? Nu o cunoști pe asta?

Rose: Unde sunt? Unde m-ai adus?

Deckard: Nu-ți recunoști dragostea vieții tale? E un extraterestru! Uite-l!

Rose: Nu l-am văzut în viața mea!

   Deckard îi rupse aparatul de la mână și mi-l puse mie.

Deckard: Poate acum îl recunoști!

   Inima mi s-a oprit pentru o secundă. Rose m-a văzut în forma mea, înfiorătoare și scârboasă. Acum se uita la mine ca la cel mai înfiorător coșmar. Începeam să tremur.

Rose: Nu știu cine e! Și mi se pare îngrozitor că o specie atât de inteligentă ca voi să mă răpească și să ma aducă aici!

Deckard: Mai taci scârbă! Am găsit-o în nava lui Calvin.

Rose: M-a răpit! Nu pot sa cred!

   Jocul lui Rose era amuzant pentru mine, dar nu destul de convingător pentru părinții mei. Plus că încă aveau o grămadă de dubii, dar chiar dacă a văzut cât de îngrozitor arăt, ea lupta pentru mine.

Deanna: Este adevărat Calvin?

Calvin: Voiam să le studiez specia, jur! Știți că mi-a plăcut mereu rasa lor.

Davin: Calvin, Calvin... poți să le studiezi rasa din scaunul electric!

   Rose era ținută de Deckard de mâini în spate, fix unde își ținea bricheta. Și ajungând la ea îl arse la mâini încât să evadeze. A dat să fugă către ieșire, dar după s-a oprit. Am văzut cum a început să se întristeze și îi venea să plângă. Mă aștepta pe mine, dar eu nu puteam veni.

Calvin: Fugi Rose!

Deckard: Are arme pământene la ea! Cineva să o prindă!

   Rose mă ascultă și fugi printre clădiri, pe drumuri, făcându-se nevăzută. Iar eu am simțit un șoc în spate. Aveam un aparat care mă imobiliza pe spate, pus de mama când m-a îmbrățișat.

Calvin: Proprii mei părinți...

   Am spus prăbușindu-mă pe pământul stacojiu, după care nu am mai văzut nimic.