1

13.1K 365 23
                                    

"Să ţii furia în tine e ca şi cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi"

Buddha a spus aceste cuvinte şi după câte se pare chiar a avut dreptate, atunci când doreşti să faci rău cuiva, vei ajunge să-ţi faci rău singur, am simţit asta pe pielea mea, acum când eram închisă în camera mea din orfelinat după farsă pe care i-o făcusem directoarei pentru a mă răzbuna pentru toate lucrurile rele pe care mi le-a făcut şi pe care urma să mi le facă. Acum optisprezece ani, exact în ziua în care eu, Rose Conner m-am născut familia sau cel puţin mama mea m-a adus în faţa acestui orfelinat, lăsându-mă în grijă directoare Young, care în ciuda numelui era o hoaşca bătrână care se purta îngrozitor de rău cu toţi cei din orfelinat, un orfelinat care era cu totul diferit de cele din alte oraşe, dar cel din oraşul Green, un oraş la aproape 15 km de Seattle, destul de măricel dar care aparţinea de o bandă periculoasă. Tot oraşul era deţinut de mafie, aici nimeni nu putea să facă o mişcare fără să de-a socoteala oamenilor care făceau parte din acea bandă, ceea ce era trist, o asemenea viaţă nu doream nimănui să trăiască, eu ştiam pe propria mea piele cum este să fii la cheremul unora. Uram tot ce ţinea de acest orfelinat, îmi uram mama sau m-ai bine spus femeia care m-a născut şi adus aici, lăsându-mă să mor câte un pic în fiecare zi petrecută în această clădire. Uşa camerei este deschisă, pe ea intrând ca o furtună, fata care îmi este cea mai bună prietenă sau poate o pot numi sora, Alină.

- Oh doamne, ce bine că eşti bine, spune ea când mă măsoară din cap până la degetele de la picioare aşa de atent încât mă face să mă simt stânjenită.

- Alina ce faci aici, dacă află hoaşca că ai venit o să te pedepsească, îi spun panicata dar ea doar închide uşa şi îmi face semn să mă aşez pe pat.

- Deci nu-mi vine să cred ce farsă i-ai făcut, până şi tu ai exagerat.

- Eh nu am exagerat, o merită din plină, m-ai ales după felul în care se poartă cu noi, îi spun hotărâtă.

Hoaşca era o nemernică, mereu ne făcea zile fripte şi mereu ne pedepsea degeaba. Alina mă privea nevenindu-i să creadă ceea ce spusesem, chiar dacă ea ştiam că mă dreptate. Ştiam că atunci când pus acele capcane care au împroşcat-o cu vopsea roşie aveam să fiu pedepsită dar nu-mi pasă, până la urma peste două zile împlineam optisprezece ani şi aveam de gând să plec de aici, din oraş şi să-mi fac viaţa departe de locul ăsta înfiorător.

- Lasă asta, spune prinzându-mă de mână ca să mă facă atentă. Am ceva să-ţi spun şi crede-mă nu este de bine.

- S-a întâmplat ceva?

- Doamne Roşe, am încurcat-o grav. Ştii că în fiecare an în orfelinat are loc acea licitaţie, îmi spune şi eu dau din cap. Ei bine anul ăsta are loc diseară, iar noi suntem pe listă.

- Nu se poate, şoptesc terifiata de gândul că mă aflu pe lista de licitaţie. Dar nu pot să mă aflu pe listă, eu vreau să plec de aici.

- Ştii la fel de bine ca şi mine că nu se poate pleca de aici decât într-un singur mor, spune repede şi eu înghit în sec, singurul fel în care putea să pleci de aici era doar devenind prostituată sau să te înscrii în banda lor dacă eşti băiat, desigur dacă supravieţuiai testelor.

Înghit în sec nespunând nimic, nu pentru că nu aş fii avut ce, dar uşa se deschide iar pe ea intrând hoaşca Young. Purta unul dintre veşnicele ei costume de culoare verde închis care te ducea cu gândul la vomă şi părul prins într-un coc urât, iar în picioare pantofii ei pe care nimeni întreg la mine nu i-ar fii purtat, erau tare urâţi.

- Ce cauţi aici? O întreabă pe Alina care se albise la faţă din cauza fricii, pentru că prietenei mele îi era frică de ea.

- A venit să vadă cum mă simt, îi spun făcând-o să-şi îndrepte privirea spre mine.

My dangerous loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum