Hans:
Stau în sala plină cu invitați și-mi aștept domnița să coboare. O văd cum merge timidă și mă privește cu acei ochi de căprioară rănită. E atât de frumoasă încât nu pot să-mi dau seama cum poate încăpea atâta frumusețe într-o ființă atâta de micuță. Îi vad ochii încețoșat de lacrimi cu privirea îndreptată către Anton și nesuferita de soră-sa. Cu pași eleganți ajunge pe ultima treaptă și îi întind mâna ca un adevărat gentleman, iar răspunsul ei nu contenește să apară. O țin strâns de mână și mă tot minunez în sinea mea de făptura gingașă care în curând îmi va aparține cu totul.O simt cum se îndreaptă spre familia ei,însă nu reușesc să rămân lângă ea,căci sunt tras cu forța de câțiva prieteni dornici de distracție.
-Bravo,frate,ți-ai tras o gagică superbă. De ce nu ne-ai prezentat-o și noua înainte sau îți era frică să nu ți-o furăm? Mamă, ce bine arată!
Rânjește prietenul meu ,Arthur . Îi dau o palmă după ceafă și mârâi spre el.
- I-ați ochii de pe ea ,dacă vrei să-i mai ai și vezi că-ți curg balele după persoana greșită.
Toți încep să râdă zgomotos, doar eu stau serios și îmi caut prințesa cu privirea .
Arthur mă bate prietenește pe spate și îmi oferă un zâmbet sincer.
-Se pare că te-am pierdut, prietene.
Îi zâmbesc înapoi și-mi fac cărare printre oameni către iubita mea,care avea agățată în jurul ei ,un pitic de 5 ani. Imaginea din fața mea mă face să zâmbesc și merg spre ea ,cuprinzând-o de la spate pe ea și pe Anton atât cât ajungeam. Se simțea atât de bine,mă simțeam ca într-o familie ,și ce-aș fi putut să-mi doresc mai mult?
Imaginea asta mă topea și nu puteam înțelege cum dintr-o femeie atât de rea ca Sophia,a putut să iasă un pui de om atât de drăgălaș.
-Despre ce vorbiți? Intreb curios din spatele Mayei ,iar privirea surorii ei mai mari aruncă flăcări spre mine.
-Sophia tocmai voia să-mi zică ceva ,așa că ,te rog,poți să ne lași câteva minute să vorbim ca între surori?
Își întoarce Maya privirea spre mine parcă rugându-mă.
Deci scorpia de Sophia voia să-i povestească tot iubitei mele și voia să-mi distrugă nunta, dar nu o să-i meargă, căci Maya nu trebuie să afle nimic ,deocamdată.
Zâmbetul îmi piere și îi arunc una din privirile mele criminale celei care a reușit să mă scoată din sărite.
-Iubito, o să aveți tot timpul din lume să vorbiți, însă acum ne așteaptă ofițerul stării civile, îi zic și o sărut pe tâmplă.
Abia aștept să devii doamna Adams,atât în acte,cât și în așternuturi, îi șoptesc la ureche în timp ce ne îndreptăm spre locul în care aveam să ne unim destinele pentru totdeauna.
O simt cum se încordează ,iar mâinile încep să îi transpire în palmele mele.
Sophia nu a mai comentat nimic când ne-am îndepărtat și știam că nu va zice nimic, deocamdată, căci îi simțeam frica,știa ce-mi poate pielia.
O conduc pe frumoasa mea înaintea ofițerului stării civile și îi fac semn că poate să înceapă.
- Ne-am adunat aici pentru a oficializa....
Și a început să turuie bărbatul care cred că a repetat textul ăsta de sute de ori înainte, însă nu auzeam nimic, caci privirea și toate gândurile mele erau ațintite spre minunăția din stânga mea,frumoasa mea Maya.
În sfârșit a ajuns și la întrebarea mult așteaptă .
- Cetățene Hans Adams ,de bună voie și nesilit de nimeni, o iei în căsătorie pe cetățeana Maya Martin
-Da! răspund tare și răspicat cu un zâmbet larg pe față.
-Cetăteană Maya Martin,de bună voie și nesilită de nimeni, îl iei în căsătorie pe Hans Adams?
- Da! răspunde repede și slab de parcă îi era frică să nu se răzgândească în orice moment.
Zâmbesc triumfător, însă ea doar stă ca o stană de piatră, palidă la față și cred că încă se gândește dacă a făcut bine sau nu. Fata asta gândește prea mult, îmi spun.
-Pot să sărut mireasa? Întreb nerăbdător bărbatul care se pregătea să mai zică ceva.
Zâmbește subtil și într-un final rostește:
-În urma consimțământului dumneavoastră liber exprimat,vă declar căsătoriți. Felicitări și da,poți săruta mireasa.
Toți aplaudă și chicotesc în același timp ,iar eu nu mai aștept nici-o secunda și-mi strâng mireasa la piept sărutând-o pe buzele moi .
Nu-mi răspunde la sărut însă mârâitul meu o face să-și deschidă buzele pentru mine și să mă lase să o posed. Își trece o mână peste brațul meu și-l strânge ușor și tandru.
............
Noaptea a trecut mai repede decât m-aș fi așteptat, iar invitații își luau deja la revedere. Maya părea abătută și știam și de ce....nu ar fi trebuit să o oblig să se căsătorească cu mine,însă sunt prea egoist si mi-o doream cu totul.
Toată noaptea a încercat să mă evite, în cea mai mare parte din timp dansând cu piticul. Deja deveam gelos pe un copil de 5 ani.El avea toata dragostea ei de care eu nu aveam parte,dar pe care mi-o doream doar pentru mine cu atâtaardoare.
După ce au plecat toți, i-am cazat pe Sophia si pe Anton într-o cameră,iar noi ne-am retras în dormitorul conjugal.
Imediat cum am întrat în cameră ,eu am început să mă dezbrac de sacoul și cămașa care m-au incomodat toată noaptea, aruncându-le pe un fotoliu din cameră. Maya însă, și-a cuprins corpul cu mânuțele ei mici și s-a așezat într-un colț de pat cât mai departe de mine.
-Iubito,hai să te ajut cu rochia. Trebuie să fie al naibii de incomodă și nu trebuie să o mai porți, îi spun cu un zâmbet în colțul gurii.
- Ba să știi ca e chiar comodă și-mi place atât de mult că nu vreau să o dau jos. Dorm în ea.
O spune hotărâtă și cu mâinile încă în jurul corpului. Izbucnesc într-un râs zgomotos ,iar mai apoi fac pași înceți spre ființa plăpândă din fața mea.
Cască ochii cât 2 cepe și îi simt frica de la depărtare ,dar asta mă face să ma simt ca un leu care tocmai și-a încolțit prada , și e tare plăcut sentimentul.
CITEȘTI
Încătușată
Romance-Maya, dacă nu mă asculți o să fie mult mai rău. Nu ai unde să fugi iubito, zise Hans cu o voce dură, aruncându-se într-un fotoliu din încăpere și rotind cheile de la ușă pe degetul arătător. -Te urăsc, șoptește fata cu lacrimi în ochi și cu scârbă...
