Încătușată

Capitolul 5

Hans:

"-Mă gândeam să-ți arăt cât de pervers sunt.Ce zici,dragoste?"

La auzul cuvintelor mele,o simt cum își încordează întregul corp în brațele mele.
E perfectă pentru mine și e doar a mea. Întotdeauna a fost. Din momentul în care am văzut-o, acum cinci ani, am știut că îmi aparține doar mie.
Își strânge piciorele la piept și parcă așteaptă să îmi afle următoare mișcare.
E atât de fragilă încât mi-e frică să nu o sparg dacă o ating puțin mai tare.
Îi simt frica, îi simt ura față de mine,o simt cum se zbate în interior și caută orice portiță de scăpare. Sunt conștient că sunt o persoană cu un temperament dur și vulcanic, și știu că ar trebui să-i ofer mai multa libertate, însă mai știu și că nu pot avea încredere in ea,pentru că ultima dată când am avut,a trebuit să cutreer pădurea în lung și în lat ca să o găsesc,și nu sunt dispus să o pierd..
Simt cum tremură în brațele mele și încearcă să-și mute trupul mic și firav departe de mine,însă nu-i permit să se îndepărteze nici-un centimetru.

-Iubito, relaxează-te! Îi rostesc la ureche și îi sărut umărul dezgolit.
O învelesc cu pătura până la gât și o cuprind mai mult în brațe.
E a doua seară petrecută în aceeași cameră, în același pat și înțeleg că încă nu mă vrea în patul ei,dar se simte atât de bine încât mi-e greu să renunț la acest lux.

-Maya, o să-ți sară inima din piept la cât de puternic bate .Poți să te liniștești,te rog?nu-ți fac nimic, dar nu mai tremura așa.

- Mi-e puțin frig ,atâta tot .

Râd scurt la minciuna pe care nici ea nu o crede și o strâng mai tare în brațe.

-Scumpo, simt frica cum îți evadează prin toți porii.

Tace.După zeci de minute de tăcere, o simt cum se relaxează în brațele mele și se pierde în lumea viselor. Mă las și eu pradă somnului și mă scufund în propriul întuneric.

=========================

Razele soarelui se strecoară în cameră și îmi scufund capul în pernă mai adânc. Simt ceva moale în brațele mele și leneș deschid ochii. În locul iubitei mele,stă o pernă albă cu miros de flori de primăvară. Mă panichez la gândul că frumoasa Maya a fugit din nou și sar ca ars în picioare, trag o pereche de pantaloni pe mine și caut grăbit un tricou .Sunt enervat la culme și simt că-mi ies din fire.A mai reușit odată să treacă de gărzile de  la poartă și tocmai de asta mi-e și frică, s-ar putea să îi fi păcălit din nou.De data asta a reușit să scoată ce-i mai rău din mine și nu o să mai am milă deloc. Azi,Maya mă va cunoaște cu adevărat.
Ies val-vârtej pe ușa și merg în camera lui Anton. După cum era de așteptat, e goală. Furios,arunc cu veioza de pe noptieră în oglindă ,sfâșii draperiile și îmi fac drum spre ieșire, când dintr-o dată aud niște râsete de copil. Ies afară la balcon ,iar bătăile inimii încep să se calmeze. Maya,frumoasa mea Maya, dansa pe ritmul vântului de parcă acesta îi înțelegea orice durere.Dansa pentru copilașul de lângă ea care nu  înțelegea încă viața, dar care se bucura de ea.Dansau amândoi și aveam impresia că dansează pentru liniștea din sufletul meu ,căci imaginea din fața mea îmi umplea inima de bucurie. Pentru ea,eu eram bestia, pentru mine ,ea era frumoasa din toate poveștile .Îi mai privesc câteva minute, iar mai apoi cobor scările și mă îndrept cu pași grăbiți spre minunatele ființe care acum sunt peste tot:în casa mea , în sufletul meu, în întreaga mea existență.
Când ajung în spatele frumoasei mele,tresare la prima atingere. O sărut pe tâmplă ,dupa care îmi fac un loc în iarba verde și proaspătă întinzându-mi trupul peste ea și îi fac semn să vină lângă mine.

-Haide,iubito,vino lângă bărbatul vieții tale.
Zâmbesc larg când o văd cum se crispează la auzul vorbelor mele ,însă în același timp se apropie cu pași mărunți de mine.
Se întinde lângă mine și își așează capul pe pieptul meu. E atât de plăpândă,e atât de perfectă, e atât de gingașă.Mor de dragul ei. Aș putea s-o privesc zile în șir și nu m-aș sătura.
Se simte atât de bine liniștea asta în prezența ei.
Micuțul Anton e ocupat cu prietenul său Max care aleargă prin toată grădina, așa că Maya e doar a mea pentru puțin timp și mă hotărăsc să o trag la răspundere pentru nervii pe care mi i-a cauzat dimineață.

- Azi dimineață m-am trezit singur în pat.Nu vreau să se mai întâmple asta.Ai înțeles? Îi spun acuzator.
Oriunde ai vrea să mergi și orice ai vrea săfaci ,trebuie să mă întrebi pe mine mai întâi ,dacă ai voie.

-Sigur,Majestate...zice ironică.
Ah,mi-a întrat o rază de soare în ochi. Îmi dai voie să-mi întorc putin capul în cealaltă parte,te rog?
Se ridică teatral și face o plecăciune în fața mea,după care se apleacă și rupe un pumn de iarbă și mi-l aruncă între ochi,iar mai apoi o rupe la fugă de parcă ar avea scăpare.
Mă ridic și eu și alerg după ea. În încercarea ei de a face pe viteaza, se împiedică de o piatră rătăcită prin verdeață și cade la pământ, privind în de-aproape aceeași iarbă pe care am privit-o și eu atunci când mi-a aruncat-o drept în față.
Încep să râd copios pe seama ei și mă apropii să o ridic. Când se întoarce spre mine ,îi văd chipul îmbujorat,dar și cu câteva lacrimi prelingându-se pe el.
Instant îmi piere tot zâmbetul și o analizez din cap până în picioare să văd unde s-a lovit. Îi vad genunchiul însângerat și îi apuc piciorului ușor ca să-l pot privi mai bine. Mă respinge și încearcă să se îndepărteze de mine.Vrea să se ridice în picioare, însă nu o las.

-Maya,liniștește-te, îi zic aspru.
Iubito, ai avut răni și mai grave și ai rezistat..în câteva zile o vindecăm și pe asta ,îi zis de această dat mai domol și o sărut lângă rană.

-Lăsă-ma în pace. Du-te și râzi mai departe.Nu am nevoie de ajutorul tău, să știi, strigă ea imbufnată .

Își scutură hainele încă așezată în iarbă și o aud vorbind în barbă "normal ..zici că sunt de la circ,să se distreze domnul ".

Mă amuză motivul pentru care e supărata și rostesc încă cu cel mai mare zâmbet pe față:

-De asta ești supărată?că am râs de tine? Eu credeam că ți-ai rupt piciorul la ce lacrimi de crocodil îți curgeau pe față.

Izbucnesc într-o nouă criză de ras și mă minunez încă odată de ființa din fața mea.
Se ridică nervoasă de jos și o privesc cum se îndreaptă spre casă șchiopătând. Fug după ea și o prind de încheietura mâinii și o trag în brațele mele.

-Iartă-mă, iubito.
Îi spun sincer și o iau în brațe îndreptându-ne spre camera ei.

-Și Anton? Întreabă ea.

-Se ocupă bona de el. Îl lăsăm să se mai joace puțin pe afară.

Aprobă.
Acum cât încă e in brațele mele,încerc să o sărut ,dar îmi întoarce obrazul. Mârâi supărat de acest gest și o strâng mai tare în brațe.

-Maya,ce-am vorbit noi?

-Încă sunt supărată ,vorbește ea într-un final.

Ajungem în cameră, o așez pe pat și ma duc la baie să iau trusa medicală să îi tratăm rana.
Când mă întorc în cameră, rămân cu gura căscată. Frumoasa Maya,femeia în care incercam să-mi pun încrederea, stă în picioare cu un cuțit îndreptat spre mine.
Îi simt frica, dar și euforia care îi trece acum prin corp. Întinde mai mult cuțitul în față și zice cu lacrimi în ochi:

-Vreau să fiu liberă,Hans.