O vacanță cu capricii

Capitolul 2

Stau bosumflată și bat din picior cu nerăbdare în scaunul din fața mea.

Asta da zi! Data viitoare sa mă dau cu capul de ușă, poate așa îmi vine mintea la cap!

Femeia de pe scaunul din fața mea se întoarce furioasă spre mine.

Ce mamaie? Nu sunt tanti cu coasa!

— Vreau acasă! Vreau acasă!

Știți copilul ăla care plânge dacă îi furi acadeaua? Ei, aveți unul aici!

— Vreau acasă! Vreau acasă! Dacă nu opriți avionul, mă arunc!

Sar ca arsă și mă poziționez lângă geam.

Ori opresc avionul, ori fac rău!

— Nu ați auzit? Ați băut gaz? Vreau acasă!

Chipurile oamenilor din avion sunt întoarse spre mine, unii din ei chiar făcându-și cruce.

Ce? De parcă voi nu vreți să coborâți?

Doamne, dă-le minte că proști sunt deja!

Ăștia au băut gaz! Sunt sigură!

Mă îndrept spre ușa avionului, dacă voi nu o deschideți, o fac eu!

Trag de ușă, dar nimic!

Lipsa! Sigur au știut că o să sar și au lipit-o cu super glue, eram sigura!

Mai trag încă o dată, când două femei se apropie de mine și mă trag la locul meu.

Să nu îndrăzniți rujatelor! Știu kung-fu de se sperie și ciorile!
Ridic o mână și un picior de zici că sunt constipată!
Mă apropii de geam și văd o barză!

Hei tu, asta care m-ai adus la mama, du-mă înapoi!

Sunt sigură că au înebunit! Sunt toți liniștiți! Oameni buni, mergem în direcția greșită! Avionul ăsta nu merge în Mexico Coco!

Dau iar cu picioarele în scaunul din fața mea! Pe bune dacă nu sar!
Femeia din fața mea se întoarce iar spre mine!

Chiar așa mult vrei la tanti cu coasa? Hai pe geam!

În timp ce mă strâmb la mamaie un bărbat se apropie de mine.

Tu ăsta, să știi că nu plouă în avion!

Pălăria albastră cu insigna pe ea îi ascund pentru o clipă ochii pătrunzători.

— Domnișoară, vă rog frumos să nu îmi mai speriați pasagerii!

— Eu îi sperii? Tu știi măcar că avionul zboară greșit?

Mirată mă ridic la el să îi ciufulesc puțin freza!

Vrei să îți dau la fălci?

Ups, nu a fost o idee prea bună! E cu un cap mai mare decât mintea mea!

Creier fară cap, niciodată nu cad de proastă! Și chiar dacă sunt, tot nu mă las!

Mă strâmb la el și îi scot limba.

Nene, capul tău mai trebuie aerisit, ce zici, ți-l arunc pe geam?

— Vreau să cobor!

— Când o zbura porcul, domnișoară!

Zâmbește și îmi face cu ochiul, apoi se întoarce pe ușa din spatele lui.

Asta ce a fost? I-a intrat ceva în ochi sau e de la berze? Sigur de la zburătoare, poate s-a îndrăgostit de ele când l-au adus!

Sar ca arsă în timp ce privesc pe geam.

Am văzut un porc! Acum vreau jos!
Sau era o pasăre? Ce contează, ambele se mănâncă!

— Vreau să cobor! Vreau să cobor! Dacă nu mă lăsați jos, vă tai aripile la avion!

Avionul aterizează fix când să încerc să deschid geamul.

A știut săracul ce îl așteaptă!
E băiat deștept, numai că mai greșește câteodată destinația!

Ajung în dreptul ușii și deschid mâinile la orizont.

Mexico Coco! Mi-ai lipsit!

Un nene se pune în fața libertății mele, atâta îi trebuie, după ce că a greșit avionul destinația și abia a ajuns în Mexi, mai aștept și la coadă.

Nene, vrei sa faci si roata si șpagatul? Hai sa te împing pe scari!

Ajung printre primii la nenea cu pașapoartele si mă strâmb.

— Tu ești femeie sau bărbat? întreb politicoasă.

Au devenit bărbații femei! Pe bune! Am văzut unul cu fustă pe el!

Îmi face semn să merg mai departe, uhu, asta da zi, nu era deajuns jumate din populație femei, acum au devenit și bărbații! Mă doare capul!

Mexico Coco!
Bucuroasă ajung în stradă și observ mai multe cămile lângă un om.

Asta nu e Mexico Coco, asta e junglă!