O vacanță cu capricii

Capitolul 7

— Se târăsc gândacii pe tine de te tot miști așa? Vreau să dorm! Spun împingându-l spre partea opusă a cortului.

Da! Un cort! Unul nereușit, mai mai că se întoarce cu sus-ul în jos.

Vreți să vă spun cum am ajuns într-un cort în mijlocul pustietății? Nu vreți?! Oricum vă spun.

Deci, să începem cu începutul... a fost odată ca niciodată, nu, stai, ăsta e finalul!

O luăm de la capăt! Nu va mai fi niciodată ce a fost... parcă așa merge mai bine, nu?
Continuăm... o frumoasă domniță a ajuns din greșeală într-o junglă, cu bărbato-femei îmbrăcații în rochii și așa mai departe, a întâlnit un specimen ciudat, cică e bărbat, dar mă îndoiesc de asta, care a fost dat afară din casă, iar acum a ajuns să doarmă într-un cort de-i iasă aerul pe-afară, cu o șopârlă pe post de prieten de companie și cu un bărbat căruia îi iasă fum din cap.

Stai, ce?

— De ce iasă fum din capul tau, ce s-a întâmplat? Iți ia foc creierul?

Ean sare ca ars de zici că i-a luat și fundul foc, ceea ce nu pare, deoarece stă bine lipit de restul corpului lui.

  — Ai lăsat lumânarea aprinsă? Spune nervos aranjându-și minunăția de freză care seamănă cu o capră.

Bine, nici chiar o capră, o căpriță.

Ies afară și mă așez pe o bucată de lemn. Prea mult creier a avut de a ieșit așa fum!

Studiez pietrele de parcă ar fi pietre prețioase, iar când să culeg un diamant, se mișcă ceva.

Sar cât colo mai să sperii arătarea.
Ean se apropie de mine și mă împinge spre monstrul din pietre.

— E un monstru acolo! Spun speriată trăgându-mă în spatele lui.

— Ție îți e frică de un monstru? Spune amuzat apropiindu-se de locul cu pricina.

  Ha! Ha! Creierul lui acum este săracul în reparații, îl înțelegem!

— Prinde șarpele!

— Cee!? Țip alergând ca o nebună spre cort.

Ean se apropie de mine și zâmbește.

— Soțul șopârlei tale s-a întors acasă! Spune arătându-mi creatura.

Privesc spre specimen! Da, pare a fi soțul prietenei mele, da unde a fost plecat? Să înșele? Asta nu-i a bună, trebuia să anunțe!

  Privesc spre cerul acoperit de stele. Atât de frumos și de pur! În ultimele zile, natura m-a speriat suficient.

Iar apoi văd cel mai frumos lucru care a existat vreodată.

— Ean, privește, un morcov spațial!

Sfârșit!

Aaa! Încă nu sfârșit... Încă nu am ajuns în Mexicoco!

Un mini-capitol cadou❤️😂 aveam nevoie sa scriu, asa ca tadaaa🤍