Oamenii trebuie să conștientizeze că Terra/Pământul este o catedrală cosmică.

Pentru a conștientiza adevăratul sens al tuturor lucrurilor, unicitatea, sau esență trebuie să iubim elementul care dorim să îl cunoaștem. Doar când iubești ceva în mod altruist vei conștientiza că valoarea lucrurilor pe care le iubești cu adevărat, este de neprețuit.

Uitându-ne la cenușa din trecut,vom suferi.
Uitându-ne la focul din trecut vom fi alimențati cu optimism.

Mintea primește mai mult decât oferă, inima are scopul doar de a da și de a fi generoasă față de tot cosmosul. Când vom intra în amorțeala simțămintelor, sufletul dacă nu își îndeplinește adevăratul scop în acest plan existențial se va pietrifica și va avea parte de tot spectrul emoțiilor mai puțin fericite.

Una dintre cele mai mari chei ale fericiri constă în simplitate.
Omul suferă când nu își cunoaște adevărata lui menire, unicitate, autenticitate și scopul sufletului său, viața îi va fi mai dificilă și mai grea.

Una dintre cele mai mari satisfacții ale vieții noastre este să simțim.
Îți vezi sufletul când te uiți în oglindă.

Un suflet zdrobit poate să se elibereze de tot bagajul lui emoțional dacă primești un zâmbet de la persoana care o iubește.

Între două persoane care se iubesc nu există limite, granițe, ape, continente sau orice fel de obstacol care să le pună piedică pentru a-și atinge adevărata menire al existenței și fericirii lor.

Chiar dacă luna pare că stă singură pe bolta albastră cerească a cerului de opal, este percepută ca fiind singuratică, dar nu este, fiindcă toate astrele care strălucesc o mângâie cu lumina lor din cele mai distante locații din univers , de lumina soarelui, care îi oferă din abundență iubire, culori care o mângâie oferindu-i fire de lumină din distantul neant al universului care este veșnic și infinit.

Sufletul care te privește cu ochii dulci, blânzi și calmi care radiază lumina,căldură și iubire altruistă, te va scoate din amorțeala sentimentelor și îți va releva adevăratul tău caracter și esența sufletului tău, care te face să privești cu blândețe, benevolență și prin spectrul tuturor virtuților și al elementelor și al sentimentelor, suma lor îți va genera ție ceea ce nu este în exterior, ci doar in interior care constituie și modelează prin fiecare secundă unică și ireversibilă,care îți formează ție cunoașterea de sine, palatul infinit al minții și sufletului tău, generând cea mai pură atitudine mentală formând iubire, înțelepciune, empatie și multe alte elemente, sentimente și emoții din sinele tău care este infinit, care te face să te îndrăgostești de călătoria prin această viață, iubind înțelepciunea, fauna și flora care te fac să nu poți descrie prin simple cuvinte care se duc in vânt ca gândul.

Literele sărăcăcioase al limbii noastre infime, minuscule și neînsemnate al alfabetului nostru care conține doar 31 de litere, care pălesc în comparație cu tot spectrul sinelui propriu al sentimentelor și iubirea altruistă absolută, înțelepciunii și tot ce este bun și frumos în acest univers feeric care în spirala infinită și veșnic al casei noastre care ne adăpostește, ne hrănește, atât corpul fizic cât și sufletul, pe care îi dăruiește privilegiul de a-și conștientiza, identifica, releva și oglindi prin iubire, înțelepciune altruistă prin care sufletele tuturor pot să facă universul, întregul cosmos frenetic prin care se manifestă metamorfoza tuturor celor ce există din omidă în fluture, de la ceva brut în ceva sublim.

Cosmosul este adevărata noastră casă care învățam de a ne autodepașii, corecta, purifica, a simții prin toate simțurile, flacăra lumii noastre din interior care pălește, care din cauza fricii și al elementelor negative, o poate face să se stingă domol pentru a-i face loc negativității, pe care multă lume o percep ca pe ceva sumbru și vag, sufletul unui războinic real tînjește după pericol și obstacole care îi apar de-a lungul călătoriei lui în căutarea propriei lui menire, divinitate, esență, origine care trebuie să existe de-a lungul călătoriei lui prin acest plan existențial, conștientizând că negativitatea este uneori un sol foarte fertil pentru a te întoarce cu fața către corpul celest și ceresc care radiază armonios, incandescent, luminos generând viața, care se poate transforma, transmuta, metamorfoza o atitudine înțeleaptă,blândă și calmă la fel cum lumina îți mângâie orice durere și necaz, precum soarele îți mângâie pielea ta cu razele și firelor lui aurii și blândețea prin care o manifestă față de tot ce există în proximitatea lui, inclusiv pământul scăldat din abundență exuberantă, euforică sublimă, un vis blând, vivid și halucinant, cald,care ne face pe noi fauna, flora, a oferi oportunitatea de a da naștere la tot ce există în acest univers compunând toată armonia sunetelor, a muzicii formând singurul nostru paradis, pe care îl distrugem și ne autodistrugem singurul nostru colț de rai. Când un suflet conștientizează că tot universul este un organism infinit conștient și că el este una cu universul, face parte din univers nefiind separat de el .

Omul este un punct de atenție în univers în care cosmosul oglindește, prin particule subatomice până la infinitul înălțimii munților care sunt desprinși dintr-un basm, poveste, împodobit de către aurul verde, cerul de opal, răsăritul și apusul, pe care noi trebuie să le trăim să le simțim într-o atitudine care este ce-a mai altruistă, înțeleaptă, benevolentă și tot ce iubim noi și ne este mai drag din acest univers, alcătuind și înmulțind esența tuturor sufletelor care asimilează și clădit pe o stâncă de granit, pe care putem să concepem prin imaginația noastră infinită, un cămin călduros.
Toate aceste elemente reliefează, evidențiază, luminează, accentuează un singur sentiment...fericire...

